3,521 matches
-
cheme credincioșii la rugăciunea de dimineață. Apoi mai sunt covrigarii. Și ei sunt treji și se Îndreaptă spre brutăriile de la care-și iau covrigii crocanți cu susan pe care Îi vor vinde toată ziua. În consecință, brutarii sunt și ei treji. Unii din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline de mireasma delicioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e o cu totul altă lume. Femeile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
solid. Ochiului Divin din Înaltul cerului, casa familiei Kazanci Îi pare probabil o sferă strălucitoare de scânteieri murdare În mijlocul umbrelor nopții. Majoritatea Încăperilor sale sunt tăcute și Întunecate, doar În câteva e aprinsă lumina. Unul dintre locuitorii casei familiei Kazanci treji la ora asta e Armanoush. S-a trezit devreme și a intrat imediat pe internet, dornică să le povestească membrilor de la Café Constantinopolis despre incidentul șocant de ziua trecută. Le-a povestit despre cercurile boeme din Istanbul și spoi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
regulat. Însă ei nu știu despre această dialectică. Creezi și distrugi creezi și distrugi creezi și distrugi. Mintea mătușii Feride e o excelentă maestră al colajelor. Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându-și camera de parcă ar fi aparținut altcuiva, de parcă ar fi memorat detaliile ca să se simtă mai apropiată de străina care locuiește acolo. Își privește hainele, zecile de fuste, toate scurte, toate viu colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acuzație sinceră a ei, specifică doar câtorva aleși, decât să plece urechea la vorbele dulci din rugăciunile egoiste ale fanaticilor religioși, care sunt peste tot. În camera din celălalt capăt al etajului al doilea stă mătușa Banu. Și ea e trează la ora asta. Cea de-a treia persoană trează din casa familiei Kazanci. În dimineața asta se petrece ceva neobișnuit cu ea. Fața Îi e palidă, iar În ochii ei mari, de căprioară licărește Îngrijorarea. În fața ei e o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să plece urechea la vorbele dulci din rugăciunile egoiste ale fanaticilor religioși, care sunt peste tot. În camera din celălalt capăt al etajului al doilea stă mătușa Banu. Și ea e trează la ora asta. Cea de-a treia persoană trează din casa familiei Kazanci. În dimineața asta se petrece ceva neobișnuit cu ea. Fața Îi e palidă, iar În ochii ei mari, de căprioară licărește Îngrijorarea. În fața ei e o oglindă. Se privește și vede o femeie Îmbătrânită Înainte de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În mână și o umbră de neliniște Întipărită pe chip. A Întins mâna după paharul cu apă În care se afla proteza și, Încă rugându-se, a luat o gură. Numai apa putea stinge frica. Mătușa Feride, care era Încă trează, a fost cea care a ridicat receptorul. Mai mult decât oricine din familie, era cea mai vorbăreață și mai cumunicativă când venea vorba de convorbiri telefonice. — Alo? — Bună, Feride, tu ești? a Întrebat o voce bărbătescă din receptor. Și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și știi de ce? Fiindcă te-ai dus din nou la Alcoolicii Anonimi, presupun, a răspuns Asya. — Nu! a spus Încet Caricaturistul Alcoolic, părând jignit. Fiindcă azi se Împlinesc patru zile de când te-am văzut ultima oară și voiam să fiu treaz la următoarea noastră Întâlnire. Ești primul și unicul imbold din viața mea ca să devin o persoană mai bună. În clipa aia a roșit. — Dragostea! a spus. Sunt Îndrăgostit de tine, Asya. Ochii căprui ai Asyei au alunecat spre un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care un cucernic călugăr s-a grăbit să ne facă să ne simțim În ambianța cuvenită, spunînd că se bizuia pe noi pentru ca creștinismul să rămînă fermentul lumii moderne. Ne-a citit extrase din prima epistolă a Sfîntului Petru: „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutînd pe cine să Înghită. Fratres, sobri estate et vigilate!“. Reverendul Părinte Jean Buzelet era un tînăr iezuit eminent, venit special de la Paris pentru a ne edifica pe noi. Scrisese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu. Cu toate astea neliniștea nu mă părăsește. O las să-mi dea tîrcoale, o las să pătrundă În mine În voia ei. Simt că sufăr. Ofer această suferință drept ceea ce este: tresărirea unor nervi obosiți sau conștiința paternității mele treze, nu știu prea bine“. Mă lăsase, mental, În mîinile lui Dumnezeu dîndu-mi voie să-i fac capul calendar lui Prévert, poetul „care ricanează și pîngărește“ (pater familias meus dixit). Există ceva ce nu pricep. SÎnt acum un „tînăr“ bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai apropiat în înălțime. Funcționarul șef, tipul superior cu pomeți înalți, era de asemenea prezent, așezat pe un taburet la masa de recepție. Era clar că fata era ostenită. Își ținea ochii albaștri deshiși într-un efort de a rămâne trează. Umerii îi cădeau însă în continuu. O dată sau de două ori se aplecă înainte pe birou, făcându-l pe funcționar să izbească marele registru de intrări. Abia atunci sărea dreaptă din nou, fără urmă de rea-voință sau complezență. O făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mașină. În spatele ei se zărea un părculeț În stil chinezesc și un bazin plin cu pești roșii, supradimensionați. În visele ei atât de reale era Întotdeauna mai deșteaptă, capabilă să rezolve cele mai mari enigme ale omenirii, dar când era trează nu putea dezlega ghicitori simple, de exemplu cum se făcea că În țara asta până și peștii roșii erau grași. În lumina clară de-afară, coșmarul ei se risipea precum norii după ploaie. Cerul era senin. Mintea Îi era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dormitorului, se uită la pat și Începu să se Întrebe dacă era mai bine să se Întindă. Se hotărî să n-o facă. Se gândi că, dacă ar adormi, i s-ar opri inima din cauza frigului Îngrozitor. Mai bine stătea trează, cât de mult posibil. Nu voia să moară singură acolo, atât de tânără și fără să fi făcut nimic important În viață. Începu să se plimbe prin rulota Întunecoasă, din camera de zi până În dormitor și Înapoi, trecându-și degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zburau la viața ei, la Matthew. Îi era, de fapt, dor de el. Îl părăsise atât de rece, de plat. Îi trecu prin minte să se ducă după el, dar se stăpâni. Nu avea nici un sens să Încerce să stea trează, să vorbească până la patru dimineața, așa cum făcuse când Îl cunoscuse pe Ashton. Nu ar fi mers. În acel moment, Matthew nu se mai gândea decât la sex. Se trezi dis-de-dimineață, Înainte să răsară soarele, și ieși În vârful picioarelor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pictor și, În ciuda tuturor aparențelor, un tip de treabă. Cu chef de Întâlniri după divorțul recent, intenționa să recupereze timpul pierdut cu fosta soție ștearsă din Park Avenue. Curând după ce se așezară, el Închise discret ochii și adormi. Kitty era trează, dar găsea mult promovata premieră de la MET mediocră, aproape provincială. Pe scenă, un Romeo corpolent, bărbos, care ar fi fost mai potrivit În rolul tatălui, arăta ca un bufon În costumul lui de catifea roșie, prin care se profila abdomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
așa cum s-a întâmplat adesea în ultimele luni, Cipriano Algor adormi. Dormea cu o expresie încrâncenată, mânioasă, de parcă își reproșa că se lăsase așa de ușor pradă somnului, supărarea și iritarea ar fi fost drept și corect să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
împotriva adevărului și dacă ar afirma, E cenușiu, mai ales când va descoperi că o dungă albă, ca o cravată subțire, coboară pe pieptul animalului până la începutul pântecelui. Glasul Martei răsună dincolo de ușă, Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape ridicol, un bărbat de vârsta lui se agita ca un copil căruia i s-a adus jucăria visată, când știm cu toții, că, în locuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-și imagineze asemenea lucruri, am intrat în cuptor doar ca să, fraza a trebuit să se întrerupă, de fapt, Cipriano Algor nu știe de ce se află aici, nu e de mirare, dacă de atâtea ori ni se întâmplă când suntem treji, nu știm de ce am făcut sau facem una sau alta, cu atât mai mult atunci când, dormind, visăm. Cipriano Algor se gândi că cel mai bine, cel mai simplu, ar fi să se scoale pur și simplu de pe banca de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și de agil ca și în anii tinereții. Se îmbrăcă fără zgomot, ieși din cameră ducându-și ghetele în mână și, pe vârfurile picioarelor, se îndreptă spre bucătărie. Nu voia să-și trezească fiica, dar o trezi, sau era deja trează, ocupată să lipească fragmente din propriile vise sau trăgând cu urechea la activitatea oarbă pe care viața, secundă cu secundă, o desfășura în uterul ei. Glasul răsună clar și limpede în liniștea casei, Tată, unde mergi așa devreme, Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fiica îl chemă să mănânce, Marçal era deja la masă. Până la sfârșitul cinei, așa cum se întâmplase la prânz, nu se vorbi de săpături, doar când Marta îi aminti bărbatului, Ar trebui să dormi până la ora când vei coborî, o să stai treaz toată noaptea, iar el răspunse, E prea devreme, nu mi-e somn, iar Cipriano Algor, profitând de ocazia neașteptată, își repetă întrebarea, La ce adâncime sunt săpăturile, De ce vrei să știi, Ca să-mi fac o idee, din simplă curiozitate. Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vis? iar eu să fiu acasă, învelit cu două pături ca să nu mai simt frigul? Mi se întâmplase doar și altădată ca în plin vis să mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: „Nu mai stau aici, nu-mi place. Plec”. Visul îl visezi și îi aparții. Te lovești de gratiile lui ca de o cușcă... Am aprins lumina și am luat de jos cartea. Am recunoscut ultimul rând citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu experiență. Unul dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta, zicea el, și era păcat să nu-mi folosesc calitățile. Nu-l ascultasem, deși zborul îmi dădea o beție trează care-mi pria. Dar, bineînțeles, atât nu era suficient ca s-o impresionez pe Laura. Trebuia să exagerez, să născocesc, mai ales că ea, brusc interesată, mă privea acum cu alți ochi. — Ai fost pilot? — Da, după aceea m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am intrat în grațiile directorului închisorii a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întâmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. „Du-te, mă, îi striga el, mai bine ajută la stingerea focului decât să ne împuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]