4,267 matches
-
sau corupți din sistem. Aceasta absență a activității cenzurative etic și profesional este semnalul posibilei sindicalizări a incompetenței și corupției corpului magistraților. Ținta acestor strategii se regăsește în proverbul: apa trece, pietrele rămân. Mulți rezistă cu gândul că puterea este trecătoare, un ministru vine și pleacă în timp ce ei vor rămâne. Asta va fi luptă politică de până la integrare, ea se va purta aprig, prin culise, dincolo de vorbe, de discursuri euroconforme și de asigurări că stăm bine, atât de bine încât, vorba
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aproape din toate părțile. Și pe atunci ca și în timpurile mai noi Transilvania era adăpostul firesc al poporațiunilor alungate din câmpii, de către oardele barbare. Stăpânii adăpostului însă deveniră cu timpul stăpânitorii firești ai câmpiilor învecinate, și acest raport întâi trecător se schimba în curând în unul statornic. Astfel ajunseră Dacii, mai mult poate decât prin cucerire, domni și peste văile carpatine ce se prelungeau către Dunăre, și aceasta pare a reeși chiar din Strabo, care spune numai atât, că Boerebiste
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
râu, și unde se afla un pod, pentru care Romanii o și numiră astfel. Acest nume nu înseamnă că Traian ar fi trecut aici Oltul pe un pod, ci numai că se afla de mai înainte în acest loc o trecătoare făcută de Daci. Într-adevăr este cunoscut că malul Oltului din stânga este înalt și râpos, pe când acel din dreapta este o vale largă de câteva sute de metri, mărginită de o terasă mai înaltă, care oferea deci o cale foarte îndemănatică
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu-l beau decît o dată pe an. De două ori, ești terminat. Singura cîrciumă unde se bea este în Grove Street, dar o să fim în siguranță pentru că sîntem trei. — Patru, zise Macbeth ridicîndu-se în picioare fără să se clatine. Petice trecătoare de soare la amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o limuzină neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină se apropie în mare viteză, venind dinspre palat, dar autobuzul tocmai se oprise la semnul unei trecătoare; odată urcată, aceasta nu-i acordă nici o atenție lui Gosseyn, care totuși n-o scăpă din ochi până nu coborî, douăzeci de blocuri mai departe. "Poate ― conchise el ― au ghicit ce drumuri am de făcut. Mai întâi ― la hotel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acestea, ea rămâne o fetiță cuminte și naivă; câteodată însă e de o încăpățânare nemaipomenită, nu spune decât nu și nu; atunci toate argumentele mele devin inutile și e nevoie să treacă un timp ca să înțeleg că împotrivirea se datora „trecătoarei mele ieșiri din cercuri“, ca să folosesc cuvintele ei. Firește, asemenea momente m-ar mâhni adânc dacă n-ar cuprinde și ele ideea consolatoare că, din toată lumea asta, ea m-a ales pe mine. De fapt, Zenobia susține că tot ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o limuzină neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină se apropie în mare viteză, venind dinspre palat, dar autobuzul tocmai se oprise la semnul unei trecătoare; odată urcată, aceasta nu-i acordă nici o atenție lui Gosseyn, care totuși n-o scăpă din ochi până nu coborî, douăzeci de blocuri mai departe. "Poate ― conchise el ― au ghicit ce drumuri am de făcut. Mai întâi ― la hotel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
făcut această propunere să ne explice motivele sale. Nimeni nu-i răspunse. Grosvenor îl văzu pe Kent încruntându-se. Faptul că printre membrii expediției se afla unul care nu avea curajul de a-și susține fățiș o opinie, fie ea trecătoare, era într-adevăr straniu. Mulți din sală priveau în jur, uimiți. - Când a făcut cineva o astfel de propunere? întrebă Smith. Nu-mi amintesc s-o fi auzit. - Nici eu! spuseră într-un glas câțiva oameni. Lui Kent îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dor, 235Sîngele meu s-ar stoarce chiar din vine, Căci m-ar usca teribilu-ți amor! Curând s-ar stinge viața mea, străine, Când tu m-ai duce-n ceruri lângă sori, Frumos ești tu, dar a ta nemurire 240 Ființei trecătoare e peire. El o privi atunci cu ochii țintă: În fața-i slabă-zîmbet dureros; Se face stea și iarăși se avântă 56 {EminescuOpVI 57} În cerul nalt, în roiul luminos. 245Acolo toată noaptea stă de pândă Și prin fereastă el privea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fundul sufletului meu îl port. O geniul meu, mi-e frig L-a ta privire, Eu palpit de viață - tu ești mort. Cu nemurirea ta tu nu mă-nveți, 280Acum mă arzi, acuma mă îngheți. Nu... om să fii, om trecător ca mine, Cu slăbiciunea sufletului nost - Să-ți înțeleg tot sufletul din tine Și brațul tău, de mi-a fi adăpost, Să-l știu că-i slab, iubirea că-l susține, 285La om e-un merit, ce la zei n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mult ceruși, prea mult - și totuși ție Ți-nchin splendori, putere, vecinicie. " 305La cer se-nnalță el pe bolta mare, Cu - aripe lunge curățind seninul, Privește-n jos castelul în splendoare, L-apucă dorul inimei, suspinul. Ah! ce-ai cerut, femee trecătoare, 310Femee scumpă, ca să-mi mângâi chinul! " De-asupra lumei risipite-n șoapte El se-nnălța - un curcubeu de noapte. Precum o floare ar ieși din surii Și morții munți, din piatra lor uscată, 315Astfel copila - nvioșază murii, Pe când în bolta geamului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și fără rost -, Ș-atunci zâne din nălțime Vă sărut piciorul vost". Zise-atunci, din ele una: De-o dorești cu dinadinsul, Fie-i dat ca totdeuna El să simt - adânc într-însul, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit Și să-și vadă la picioare Acest dar neprețuit. Ele pier. Iară băietul A crescut cum L-a menitu-l, Se făcu frumos cu-ncetul, Cine-l vede L-a-ndrăgitu -l. Și deși ca leul tare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sărea până și ciunta Și ologi-și făceau grabă Și moșneag juca mărunta Curtenind pe lângă babă. Dar deși ferice încă, Totuși el în pieptul lui O dorință are - adâncă, Neștiută decât lui, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit, Și tot sufletul îl doare După cum a fost menit. Și pe toți el îi întreabă Dacă știu cumva în lume Astă tainică podoabă, Ăst odor fără de nume. Dar pe cine - ntreabă, tace, Cui prin minte-i poate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei corp ea tot nu-i udă. 79 {EminescuOpVI 80} Ea s-a dus. Dar el rămas-a În adânc rănit de dânsa, Uită lumea, uită casa, Îmblă drumurile - ntinsă. Ea îi pare că-i mai mare N-astă lume trecătoare, Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum o văd! - - Asta n-o pot, că ce pipăi, Numărul vieții o pripă-i, Trecător, de Unde - un șopot Și ființa lor o clipă-i, Eu eternă sunt și n-o pot! El își scurge toată viața Într-un chin, în nedormire, Vecinic o avea în față Blândă, dulce, în zâmbire, Vecinic tinde a lui mână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Așa blând și drăgălaș, Nici în lume, nici în țară, Că-i frumos din cale-afară, Drag îmi e ca o minune, N-am cuvinte a o spune, Geaba caut și gândesc Nu știu să le potrivesc. Nu-i dați daruri trecătoare Cum dați altora sub soare, Dăruiți-i lui ceva Ce în lume nimenea N-a avut, nici n-o avea". Atunci danțul se oprește, Zâna - a treia trist privește, Către mumă zise - așa: Știi tu ce-ai cerut ori ba
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dar se duce Ca vântul ce suspină. Scârbit peste măsură De multele zavistii, Eu caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rând de tensiune (24. XI. ― 13, 8; medicul sugerează pentru moment încetarea tratamentului cu hiposerpil), urmând în ordine rezultatul analizei urinei, VSH-ul, colesterol, globule roșii etc. În fiecare lună, efectua un control dentar, iar în afara acestora erau consemnate indispozițiile trecătoare: "15 mai ― de dimineață am simțit furnicături ciudate în palme și laba piciorului. Am socotit prudent să nu părăsesc patul", sau "18 august ― prânz ușor, cu toate acestea indigestie. Cumpărat pentru orice eventualitate tetraciclină și ftalisulfatiazol. Temperatura, normală". Cristescu putea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care îl oferă solidaritatea suicidară și nobilă a mișcărilor din Europa ocupată de germani. Rezistența se întemeiază pe acest aliaj de solida ritate umană luminoasă și credință în capacitatea omului de a fi mai mult decât o bucată de lut trecător supusă înfricoșării. Alternativa la pactizare și la trădarea ignobilă este fidelitatea față de codul de valori ininteligibil barbariei. Lupta contra ciumei este, în linie camusiană, o luptă purtată pentru salvarea sufletului însuși. Aventurile contrafactuale ale lui Blake și Mortimer în această
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vara lui 1945, Pike devine, odată cu fiecare poveste pe care o istorisește, vocea ce evocă laconismul poetic al lui Hemingway din textele sale de proză scurtă. În marginea câmpului de luptă, singur sau alături de fotograful ce caută să salveze clipa trecătoare, Pike constituie memoria pe cale de-a se naște a secolului XX. Evitând grandilocvența și atașamentul găunos pentru patrie și sânge, Pike străbate un teritoriu al umbrelor, umbre pe care le convoacă interogând conștiința celor care au supraviețuit. Duhovnic al acestei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spectaculos în incendiul pe care îl pregătește infernalul aristocrat. Înfruntarea finală seamănă cu o scenă de încheiere din tetralogia western a lui Sergio Leone. Fanfulla îl confruntă pe trădător, iar echilibrul moral al acestei lumi amorale este restabilit, fie și trecător. Cât despre Fanfulla și camarazii săi de arme, sfârșitul prozei lui Pratt este unul deschis. Alte asedii și alte războaie îi așteaptă. Cu banda neagră, cu aerul său de pirat-mercenar, Fanfulla merge mai departe. Mai departe poate către războiul de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Natură vizionară și străină de uitarea omenească, Mort duce în sine amintirea tuturor vieților care îl precedă. Din memoria sclavului egiptean se hrănește intuiția ființei ce descifrează taina călătoriei savantului către necropola din deșert. Noah Stellus, profesorul englez, este întruparea trecătoare a unei rase extratestre, iar obsesia sa este semnul iubirii de dincolo de moarte pentru cea care a fost Lisis, iubita sa. Iubirea trece peste granițele vieții și ale morții, iar deco rul egiptean este colorat de iradierea civilizațiilor străine care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este monologul din care se desprinde întreaga gnoză a violenței urbane din deceniile șapte și opt. Pe acest drum, alături de Che, pășesc cei care aleg, asemenea lui, să venereze chipul purificat al revoluției, înțeleasă ca mecanism ce convertește carnea umană trecătoare în materialul destinat clădirii egalității sociale. Pasiunea utopică a lui Che este rațiunea ce mobilizează mințile latino-americane. Contemporană cu biografia grafică a lui Che, Starea de asediu a lui Costa Gavras este saturată de aceeași înclinație escatologică. Moartea, cruzimea, exterminarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]