9,583 matches
-
mi se făcea ghem în mijlocul pieptului... Pentru el, pentru că nu înțelegea, de ce mă cramponez de vârsta lui și nu mă mulțumește iubirea / adorația lui sinceră. Uite, și acum când îmi amintesc, plâng...Nu-mi aduc aminte ca cineva să fi tremurat, ca varga, în fața mea, să-i văd ochii sorbindu-mă...și să mă tem...c-aș putea fi fericită cu adevărat...și o clipă. Ce e frumusețea? Nu mă întrebați! Eu sigur nu știu. Timișoara, 15.01.2011 Corina-Lucia Costea
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
ce ne lua la puricat cămeșile odată la două-trei săptămâni, ne „pudra” cu prafuri DDT și ne aplica apostila „despăducheat pentru școală !”... Lecția unei zbateri de aripă frântă a fost o vrajă de neuitat, pe care doar pământul o va tremura într-o reconstituire târzie și ultimă: după învălmășeala de sunete stridente și haotice, un sunet inteligibil, consonant și melodios a fost „interpretat” de un liliac rănit, epuizat de zbor în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
smoc de iarbă cosașul șterge coasa - soarele-n zenit Mențiune - Dan Norea seară de-ntâi mai - printre peturi și hârtii o păpădie Mențiune - Valeria Tamaș o cruce nouă - câinele groparului tot mai așteaptă... Mențiune - Victoria Chitoveanu Un corn de lună tremurând printre frunze - în rest doar noapte Etapa 77 - 11 V 2009 Locul I - Petru Ioan Gârda Fântână-n deșert - cumpăna leagănă-n vânt ciutura spartă Locul II - Oana Bold Lacrimi de copil- picăturile de ploaie șterg șotronul Locul III - Ioan
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
și începe să-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
de lumină, goală și strălucitoare, îmi face semn cu o mână, cu cealaltă își descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb șlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi șoptește surâzând. Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
multe vitamine și devine roșu-știe orișicine noi mâncăm salata verde crudă papa este dar nu-i paparudă agreem bomboanele de mentă folosim gândirea convergentă după cinci minute-n Marea Moartă ieși murat ca un bătut de soartă cărțile caiete zgribulite tremură pe masă risipite pomii fără frunze costelivii dau din mâini pe stradă ca bețivii unii îmbătați de poezie fluieră spre lună a pustie cum e vara iarna pe la poluri fotbalul se joacă doar pe goluri când e frig dau aripe
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
lași cu ochii-n soare... - Mulțumesc, doctore! La revedere! Mergea cu pași mici și repezi. Ar fi dorit să alerge. Parcă o luase cu frig. Până să ajungă în fața blocului, a sunat telefonul. A scotocit poșeta cu grabă. Mâinile-i tremurau. „Doamne, bine că am avut puterea să plec!”, a murmurat Anca, bucuroasă că telefonul o scoate din starea aceea. Surprinzător, era Fănel... - Da, dragule! - Anca, nu am timp să vin la masă. Vin să te iau spre seară... - Tu știi
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
arde-o sete... Iubito, azi mă arde-o sete Și nu-i destulă apă pe pământ! Nici vin nu e să mă îmbete, Căci eu mă-mbăt când lângă tine sunt. Mi-e dor de prima sărutare; Mai știi cum tremuram? Ca doi copii, Ca doi soldați la recrutare, Ca niște maci, în ploaie, pe câmpii. Îmi vine să m-arunc în mare, Să mă scufunde valul în adânc! Să vii degrabă c-o salvare Și-n brațe să mă ții
IUBITO AZI MĂ ARDE-O SETE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361523_a_362852]
-
Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși te doare Și promiți că ai să revii, Îți tremură vocea și picioarele Și să li te-alături ți-ai dori. Așa tăcut e locul lor! Și-n suflet vei avea tăcere! Doar roagă-te cu dor, Pierderea e cruntă dar- durerea va trece. 8 decembrie 2013 Beatrice Lohmüller Referință
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]
-
se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra ei. Rodica D.D.T. fu scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos, conducându-l, lăsându-se pătrunsa. Tremurând ușor, începu să se miște în ritmul lui Puleașcă. Acesta o posedă din ce in ce mai violent, pana cand Rodica îl strânse puternic în brațe, țipând înnebunita; - Dă-mi tare! N-o scoate, că-ți scot ochii!!!” Urmează reliefarea bărbatului, cu instrumente subtile
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
și luându-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor atât de tare, încât aveai impresia că se rup. Vântul țipa din toate părțile. Capetele de Piscă noi venite se luară la ceartă cu
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
greu, s-adorm sub un copac Copil pribeag , al unor zile acre De dragul tău, iubite geniu trist De multe ori ascult cum strigă vântul Despre-un băiet, ce turmele-a cântat Când pe-nserat, se legăna pământul Prin brazi, adânc, îmi tremur îndoiala Și brațul drept, sub cap, mi-l pun mereu Ascult adesea când se lasă seara Acelaș bucium trist, ce-l îndrăgesc și eu... Când doinele mă-ngână tot mai tragic Cu gândul dus, mereu gândesc la tine Copaci întregi
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere de afară și, după cum ai observat, a început să se înnoreze. Cei doi tineri se îndreptară spre sala de spectacole, sub privirile pătrunzătoare ale lui Viorel, ce tremura de nervi. I-a propus Ramonei să meargă și ei la dans, invitație acceptată de soția sa, mai ales că stăteau de atâta timp pe scaun. Petrică și taraful său improvizat scotea râuri de transpirații de pe frunțile dansatorilor. Cei patru
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
pustie. Vântul dinspre mare clătina cu putere ramurile palmierilor ale căror frunze uriașe în formă de evantai se zmuceau nervos. Apa mării, izbindu-se de diguri, împrăștia puhoi de picături înspre cerul de neatins. Când ajunse în holul hotelului Sheraton, tremura ca varga. Se apropie de recepționerul care-i zâmbi profesional, căută rezervarea pe calculator și-i întinse o cartelă din plastic. O luă automat și se îndreptă spre lift. De abia în cameră își resimți pe deplin singurătatea. Ce putea
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului și-n noaptea Și-n noaptea cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
iubit țară așa cum iubește un flacăiandru prima fată ce se rușinează de privirea lui insistentă te-am luat de mână și-am colindat pe coclauri nici tu nu știai că ești atât de frumoasă până nu mi-ai văzut genunchii tremurând când te-am sărutat întâia oară te-am cerut de nevastă și ai fost atât de fericită încât mi-ai promis că o să-mi faci cei mai frumoși copii din lume ca să fiu cel mai mândru dintre români dar am
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN BECIUL DOMNESC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Fără geamul aburit al gurii paharu-i gol de împăcarea mesei. Bucurați-vă de liniște cum coboară și-i tremură aripile ca la o pasăre de mi se urcă vântul prin oase! Scotocesc depărtarea peste umărul dealului; te apropii nesigură ca o umbră, te învălui cu ochii pe contur, mai apare câte o cută cât o margine de frunză ori
ÎN BECIUL DOMNESC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363930_a_365259]
-
Câtă dorință ascunde privirea ta! Cât ți-ai dorit să îți șoptesc iubirea mea; Și buzele uscate, să atingă obrazul tău Și dacă ești trist, să plângi pe umărul meu. Și inima ta să bată numai pentru mine, Cu mâna tremurând atinge-mă iubire! Și degetul, pe pe buze, s-alunece ușor În brațe să mă iei, să mă alinți cu dor! Așa mult te iubesc, și-atât de mult eu vreau Cu tine să rămân, alături eu să-ți stau
TE DORESC! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363962_a_365291]
-
mai devreme de la Brașov, nu s-ar fi întâmplat asta!..., spune cu reproș, încă înciudată că el se încăpățâna să accepte orice sarcini de serviciu și nu se împotrivea când era trimis în orașul de la poalele Tâmpei. Alina începe să tremure. Strânge cu putere din ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se sufocă. Se ridică cu greu și, fără un cuvânt, pleacă. Primii pași îi face cu greu, căci genunchii îi sunt de gelatină. Apoi o ia la goană, strecurându
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
-și piardă vremea, / alerga de colo-colo / uitând de sine . Uitând de sine - ) Câți dintre noi ar face așa ?! În general oamenii au o calitate de nezdruncinat: ne place să ne admirăm mai mult pe noi înșine, decât pe aproapele nostru. Tremurând / de dorință și teamă, / privea norii / cum se rostogolesc / pe cerul scăldat în lacrimi / de setea-i nesfârșită / de a iubi / sclipind în lumină . Oare un poet sau scriitor poate fi fericit ? De cele mai multe ori, el alintă decât să fie
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
ponosite și a pus mâna pe clanță. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am...”, își spuse, aruncând o ultimă privire asupra încălțărilor ei prăfuite. Se mișca greoi, puțin adusă de spate, având un pas nesigur.Parcă nicicând nu-i tremuraseră picioarele mai tare ca acum. Oare era mai bine să se întoarcă? Să fi lăsat ziua să treacă de la sine, lină, nemișcată, într-o letargie cotidiană vecină cu toamna blândă de afară? Dar dacă mâine avea să vină frigul? Dacă
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
sacoșe în mâini. Femeia care-i însoțea începu să scotocească într-una din acele sacoșe. Scoase o pungă destul de mare și i-o întinse bătrânei. - Spune bogdaproste, ca să fie primit!, zise ea zâmbind. Sofica făcu ochii mari și întinse mâna tremurând. Punga aceea mare era plină ochi. “Am mâncare două zile de-acum”, se bucură ea în gând. Își îndesă în sacoșa mare tot ce primisese de pomană, se ridică agale și-și strânse cele două sacoșe pe care stătuse. Porni
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
spus să o suni. - Cine? întrebă Emanuela speriată, devenind lividă la față cu fiecare cuvânt rostit de mama ei... Cine a sunat? - Nu mi-a spus numele, maică..., deși am întrebat-o... Doar repeta să o suni. Emanuela puse mâna tremurând pe telefon și o sună pe Simona, gândindu-se că s-a întâmplat ceva acasă. - Alo? Simona? M-ai sunat, tu, la ai mei? Nu? Ok! Nimic... Pa! Formă tremurând, un alt număr... - Alo? Bună seara...! Tu... Ceee?... Cum se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
întrebat-o... Doar repeta să o suni. Emanuela puse mâna tremurând pe telefon și o sună pe Simona, gândindu-se că s-a întâmplat ceva acasă. - Alo? Simona? M-ai sunat, tu, la ai mei? Nu? Ok! Nimic... Pa! Formă tremurând, un alt număr... - Alo? Bună seara...! Tu... Ceee?... Cum se poate așa ceva?... Când?... Bine, mulțumesc! ... Nu se poate!... Vin, cum să nu vin?... Mulțumesc, din nou! Mai zise Emanuela și scăpă receptorul din mână... Părinții o priveau speriați cum se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
cititori / articol I. GEORGHE NEAGU + APĂ ȘI LACRIMI (POEME), de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. APA Privește, Apa a început să râdă În cercuri concentrice Sub atingera degetelor mele. Privește, Apa a început să tremure Atinsă de piatra Plecată din mâna meaa Ca aruncată din praștie Privește , Apa zilelor și nopților mele Țiitoare fidelă A început să -mi topească ființa În imensiatea ei. COPACUL A înflorit zarzărul de la fereastră Anul acesta a mai pierdut un
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]