3,247 matches
-
greșelile, iluziile, cursele întinse la tot pasul, ne trimit spre acel teritoriu unde problema dublului se întâlnește cu cea a fantomei. Confuzia comică și comedia păcălelilor au o ambivalență ce corespunde întru totul celei a fantomei tragice și a incertitudinilor tulburătoare cărora ea le dă naștere. Cu Shakespeare ne aflăm poate cel mai aproape de acel centru al teatrului spre care credem că ne-ar putea conduce fantoma. Un centru ascuns care transgresează frontiera genurilor. Indeterminabilul vis/realitate și parodierea luitc " Indeterminabilul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantome, vor fi tratate uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului. Să ne amintim de pitorescul portar din Macbeth, care, abia trezit din beție, aude bătăile repetate în poarta castelului, chiar în momentul asasinării regelui Duncan. Ecoul neliniștitoarelor lovituri - atât de tulburătoare pentru Macbeth și despre a căror putere de a semăna groaza și panica vorbea Mallarmé - răzbește cu greu în mintea încă încețoșată de băutură a portarului, făcându-l să se creadă dintr-odată portar al iadului. Shakespeare creează aici efecte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tâlc1. Și totuși, are în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar Posthumus simte acum nu numai vidul, insesizabilul aparițiilor ce-i bântuiseră visul, ci și forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la sfârșitul piesei de către un prezicător, este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cum se dă viață pe scenă unor personaje închipuite”, personajele în cauză - ficțiuni, creații ale imaginației, desigur, dar ferm convinse că sunt „mai vii decât cei care repetă, îmbrăcați în haine obișnuite” - introduc treptat în dialogul cu actorii reali o tulburătoare sugestie a „nereprezentabilului”. Căci pentru aceste personaje-fantomă ce-și caută interpreții - cu alte cuvinte, întruparea, materializarea - munca actorilor în carne și oase este inevitabil sortită eșecului, deoarece, spun ele, „ei nu sunt ca noi, sunt altceva decât noi” (corpuri, și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
elementului straniu, a „stranietății”, „a unei stranietăți atât de accentuate, încât publicul să o poată resimți ca pe un șoc dureros”. Iar printre mijloacele indicate mai apoi ca exemple de instrumente ale producerii șocului se numără și apariția neașteptată și tulburătoare a unui străin, alături de apariția unei fantome ori de nălucile ce ne bântuie visele, „acele personaje care ne par atât de apropiate când le visăm, dar care se poartă dintr-odată ca și cum ne-ar fi devenit complet STRĂINE... Căci așa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adică fiind vorba despre aproape-consistență, de cvasiconsistență (Priest et al., 1989), concordant cu teoria sistemelor departe-de echilibru (Prigogine, Stengers, 1984). Că într-un fel de neevitat cunoașterea în formele ei reflexive foarte avansate ajunge, paradoxal, în situația de cvasiconsistență este tulburător și în același timp pilduitor, în privința finitudinii cunoașterii ca lucrare a spiritului. Atunci când ajunge în forme complexe, cunoașterea se îndepărtează foarte mult de ceea ce am putea numi placenta ei vitală, prin ombilicul căreia se hrănește cu substanța adevărului, adică epicentrul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cei ce sunt începători în hipnoanaliză evitând probabilitatea de abreacție care ar putea produce necazuri. Pentru a diminua riscul de abreacție, care poate fi realizată de către terapeut înaintea căutării, astfel ca pacientul să nu fie nevoit să retrăiască un eveniment tulburător și să poată să privească evenimentul de parcă i s-ar fi întâmplat altcuiva. Pentru a obține permisiunea inconștientului înainte de a încerca ca pacientul să raporteze la nivel verbal de comunicare o experiență foarte stresantă. Problemele pot fi adesea abordate la
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
obiectivelor persoanei. Societatea reacționează ca model pentru că eul tinde și dorește puternic să capete sancțiunea socială, obiectivă, a acțiunilor lui”. „Penetrațiile” inconștientului în vața cotidiană normală sunt, după C.I. Gulian, „infime și insignifiante” pentru omul normal; ele capătă o expresie tulburătoare, dramatică și plină de consecințe grave doar la nevtopați: „Nu originea biologică a vieții sufletești a eului, nu existența instinctelor, a inconștientului, a subiectivității etc., ca atare, sunt hotărâtoare din puct de vedere global antropologic, ci rolul lor faptul dacă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ajunge să fie „crispat moral”, acest lucru se datorează tendinței lui de a-și restructura continuu impresiile, de a le amplifica prin prelucrare, ceea ce face să aibă un răsunet / ecou deosebit în conștiința sa. Iată unul din acele numeroase și tulburătoare monologuri interioare ale lui Șt. Gheorghidiu, prin care acesta face eforturi disperate de a se smulge de sub tirania sentimentului de îndoială, pe care-l trăiește. Acest monolog îi este prilejuit de găsirea, la un moment dat, printre lucrurile soției sale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în Japonia, într-o formă încă și mai riguroasă, căci, după o piesă n: cu fantome sau cu războinici, urmează un kyôgen care tratează aproape aceleași subiecte, dar la modul comic. Astfel, ceea ce, în n:, ține de straniu și de tulburător, de apariții neliniștitoare sau de extraordinare fapte vitejești, se vede reluat, în kyôgen, dintr-o perspectivă diferită, concretă și materialistă. Dacă n: este claudelian, kyôgen este brechtian. Ele se succed de-a lungul unei zile întregi, atât în Grecia, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de dimensiuni este numit de noi istorie. Dat fiind caracterul lui dimensional infinit, putem noi oare spera să-l Înțelegem vreodată? N-ar fi poate mai Înțelept să revenim la simple „morfologii” de obiecte ideale, În loc să cutezăm a le examina tulburător de complexele tipare de interacțiune? În stadiul actual, este poate greu de trecut dincolo de morfologia sistemelor. Și totuși, se cuvine să subliniem insistent că ținta noastră e „morfodinamica”, studiul evenimentelor Într-un continuum spațio-temporal. Cu alte cuvinte, sînt pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se poate de simple). Sistemele sînt fractalice În natură, adică tind să producă soluții ad infinitum potrivit unor reguli (simple) de generare. Iar ele interacționează În chipuri cît se poate de ciudate, formînd alte sisteme, al căror tipar general, de tulburătoare complexitate, poate fi numit istorie. În acest stadiu al cercetării nu putem trece cu mult dincolo de simpla recunoaștere a sistemelor În dimensiunea lor logică, urmînd analogia lingurii care străbate Tărîmul de Supă. Cu alte cuvinte, putem concepe lingura și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dimensiune logică”. Dacă acest lucru este posibil - și nu există nici un motiv pentru care ar trebui să nu fie -, atunci iese imediat la iveală că orice interacțiune Între sisteme de gîndire și o societate dată este o interacțiune de o tulburătoare complexitate, care merge În ambele sensuri și nu produce rezultate care să poată fi exprimate, sau analizate, În termeni simpli. Să ne Întoarcem acum la cea de a doua problemă gnostică: cum derivă lumea fizică din cea psihică? Aici trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putem admite drept autentică mărturia cuprinsă În manuscrisul glagolitic de secol al XIV-lea. Cu toate acestea, doctrina dualistă a bosniacilor nu ne este cunoscută decît din cîteva documente latine, ultimul datînd din 1461, iar documentele prezintă Între ele contradicții tulburătoare. F. Sanjek și alți autori n-au reușit să le explice decît contestînd mărturia cardinalului Juan de Torquemada, care va fi luată În discuție În curînd. O listă a greșelilor datînd din secolul al XIV-lea (dinaintea lui Iacob de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nihilismului Nu avem intenția de a face aici un rezumat al dezbaterii cu privire la nihilism, concept care apare În 1799 și continuă să fie și astăzi o opțiune viabilă 1. Va fi suficient să schițăm În cîteva cuvinte esența acestui „oaspete tulburător” (Nietzsche) care vine să bată la ușa civilizației noastre În zorii erei moderne. Va trebui să recurgem la opera filozofului german Friedrich Nietzsche (mort la 1900) pentru a elucida chestiunea „morții lui Dumnezeu”. Mesager al noii ere, Nietzsche simte și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conducea lumea zugrăvită În romanul său 1984, o lume izbitor de asemănătoare cu cea În care trăiau Încă În anul ce dădea titlul ficțiunii scriitorului britanic popoarele aflate sub ocupația sovieto-comunistă. Mai multe elemente fac ca această asemănare să fie tulburătoare: războiul brutal dezlănțuit de comuniști Împotriva propriului popor, cu sprijinul sovieticilor, ca și rolul esențial jucat În această permanentă „luptă de clasă” de către poliția secretă, ca instrument principal al reprimării oricărei Împotriviri. Apoi, ignoranța, servilismul și lipsa de scrupule utilizate
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
provocare; raritate; rațiune; răspuns; recunoaștere; relație; respirație; revistă; roz; sacru; satisfacere; sau nu; scop; sfînt; sigur; siguranță; simplitate; simplu; sinceră; soră; speranță; spovedanie; stare; strălucit; supărat; susținere; șanse; ști; știința; știut; taină; tăticul; de tine; tragic; trădare; tribunal; tristețe; triumf; tulburător; uneori; universal; ușurință; valabil; văr; verde; veritabil; verosimilitate; veste; veșnicie; viitor; vorbește; vulnerabil (1); 1159/273/97/176/3 adînc: fîntînă (76); mare (55); groapă (48); apă (43); profund (43); lac (37); ocean (37); prăpastie (27); abis (20); suflet (18
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
necăjită; necruțătoare; nedreptate; nefericire; nemiloasă; nervi; neștiut; normă; norocul; noroi; cu obstacole; ofițer; omenesc; oportunitate; optimism; orgă; parte; părăsită; porcărie; potrivnică; predestinare; predestinat; proprie; scaun; schimbări; scris; scurtă; soră; sortit; soț; soție; speranță; speriat; sună; șansă; timp; trai; trudă; tu; tulburătoare; univers; urîtă; veac; vechi; vecie; veste; vis; vodca; vorbă (1); 821/158/39/0 somn:odihnă(173); dulce(85); pat(76); vis(50); liniște(31); pește(29); pernă(26); noapte(22); oboseală(21); ușor(19); vise(19); relaxare(18); adînc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Eu sunt, exist; e lucru sigur. Cât timp Însă? Atât timp cât cuget; căci s-ar putea Întâmpla tocmai ca, dacă m-aș opri de la acțiunea de a cugeta, să Încetez pe dată și În Întregime să mai exist”. Din această supoziție tulburătoare se naște o nouă problemă și o nouă provocare pentru filosofia carteziană: e Într-adevăr nevoie ca de fiecare dată când spiritul se transpune În starea de cunoaștere să Întreprindă o nouă punere la Îndoială a cunoștințelor sale, să reinițieze
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
puțin două săptămâni. Prima seară a fost de kiwi; i-am servit fructele în patul înconjurat de lumânări aprinse; nu vă spun ce jocuri a inventat cu feliile până să le mâncăm; în următoarea seară - banane; yummy-yummy, încă o noapte tulburătoare; a treia zi am luat o pauză, iar în a patra a căzut cerul pe mine; în sensul rău, de data asta. Oricât aș vrea, nu-mi pot șterge din memorie aceste amintiri... Eram în bucătărie, spălam fructele cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
care Cioran o folosește după ce citește Sentimentul românesc al ființei, cartea lui Noica. Fusese atras el însuși de această vacuitate, din moment ce, după ce se lasă fermecat, în versul Căci te priveam cu ochi păgâni, de cuvântul păgâni, pe care-l crede tulburător, exclamă: „Ce absurditate să scrii în limbile astea «civilizate», convenționale” (23 februarie 1979 Ă 362). Astfel, sensul, adică adevărul, s-ar naște nu din numirea exactă, ci din adâncimile întunecate ale limbii. Se întreabă într-un loc: „Cum să traduci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
griji cotidiene: a face teatru pentru vecinii din cartier și pentru copii, a regăsii liniștea de la sfîrșitul zilei, a încerca să menții o dietă pe care niciodată nu o poți respecta, ispitit fiind de micile vicii omenești. Trecutul este unul tulburător, este colțul tăinuit și acoperă pereții interiorului fiecăruia. Incursiunea în trecut reprezintă o retrospecție în ființă, iar operația este una dureroasă, se face fără anestezie și pe organe vitale. Totuși, oricît de lăuntrice ar fi aceste disecții, trecutul arată ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de stânga. Oameni care aveau rude în străinătate, oameni care spuneau glume, oameni care învățau limbi străine. Toți erau potențiali suspecți, potențiali periculoși. Orice, absolut orice putea deveni un motiv pentru a deschide un dosar” iar continuarea este și mai tulburătoare: “Copii, mii de copii recrutați pentru a fi informatori ai Securității. Erau forțați să dea informații despre părinții lor, despre rude, despre ce intenționau să facă familiile lor, despre profesori și ce cuprindeau lecțiile lor. Cel mai tânăr informator peste
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în dosare avea 10 ani". Se pare că în 1989 Securitatea avea în jur de 700.000 de informatori într-o țară de 22 milioane de locuitori. “A-ți citi propriul dosar întocmit de Securitatea din România este o experiență tulburătoare și eliberatoare în același timp”, mărturisește și Oana Lungescu, corespondenta BBC pentru afaceri europene, o româncă ce a fugit din România lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80. "Un fel de mașinărie perversă de întoarcere în timp, cu unele adevăruri despre
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]