7,327 matches
-
recurgeau la istorioare, paradoxuri, parabole și exerciții meditative numite koans pentru a șocă mintea subjugat] de convenționalismul regulilor și al practicilor. Aceast] perspectiv] se dovedește a fi util] mai degrab] pentru practicarea moralei decât pentru teoria eticii; ea subliniaz] leg]tură intrinsec] dintre practicarea moralei și transformarea interioar] a individului. În acest sens, maeștrii Zen au inițiat paradoxul potrivit c]ruia finalul moralei deschide calea spre Zen. Tradițiile budiste timpurii, ca și cele de mai tarziu, conținu] s] se mențin] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a r]spândit și în Occident. Cu toate c] etică budist] influențeaz] viața adepților s]i, exist] un amestec consistent de ritualuri și practici aparținând fiec]rei culturi, care pe de o parte contribuie la îmbun]ț]țirea înv]ț]turilor lui Buddha, iar pe de alt] parte împiedic] propagarea acestora. Astfel, budismul conținu] s] se mențin] în mințile oamenilor în diferite stadii, cum ar fi cel al practicii obișnuite sau de ritual, cel al reflecției intelectuale sau de controvers] sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a acestei conduite prin intermediul discursului public cu scop orientativ. Scriitorii chinezi moderni au tradus cuvântul „etic]” printr-un termen compus - tao te -, care reunește conceptele de cale (orientare) și virtute. Tao desemneaz] conduită public], obiectiv]. Te (virtutea) cuprinde tr]s]turile de caracter, abilit]țile și dispozițiile formate ca urmare a adopt]rii conceptului tao. De reprezint] realizarea în plan fizic a lui tao în anumite structuri ale sistemului uman, cum ar fi familia, statul sau individul. Virtutea este fie înn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sale nu conțin în mod expres formul]ri cu caracter prescriptiv, obligatoriu. Principiile codului li nu sunt segmentate în reguli distincte, generatoare de obligații. În opinia lui Confucius, rolul fundamental al limbajului este de a orienta acțiunea uman]. Înv]ț]turile pline de înțelepciune ale conduc]torilor str]vechi sunt înțelese, studiate și asimilate prin intermediul textelor transmise, al tradițiilor moștenite și al formelor convenționale de exprimare. Limbajul devine astfel un instrument de coordonare a comportamentului uman. Accesul la aceste înv]ț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pline de înțelepciune ale conduc]torilor str]vechi sunt înțelese, studiate și asimilate prin intermediul textelor transmise, al tradițiilor moștenite și al formelor convenționale de exprimare. Limbajul devine astfel un instrument de coordonare a comportamentului uman. Accesul la aceste înv]ț]turi este posibil chiar și în zilele noastre, datorit] consemn]rii și transmiterii lor de-a lungul timpului. Termenul li apare explicit în forma sa scris]. Li desemneaz] sinteză unei orient]ri culturale pozitiviste, promovate în literatur]. Termenul li comport] multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
propriile roluri. Ren (umanismul), concept înv]luit oarecum în mister, asigur] realizarea corespunz]toare a lui tao (orientarea, conduită). Abilitatea interpretativ] trebuie separat] de codul conform c]ruia se realizeaz] interpretarea propriu-zis], ins] este, totuși, necesar] p]strarea unei leg]turi strânse cu acesta. Caracterul uman presupune existența unei intuiții interpretative. Nu putem vorbi despre instrucțiuni precise în materie de ren, acestea fiind ele însele supuse interpret]rii. De aceea, reprezint] un dat. Totuși abilit]țile interpretative pot fi îmbun]ț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care îndeplinește rolul respectiv. În mod similar, Confucius a adus argumente în favoarea ideii conform c]reia identificarea statutului de p]rinte sau de fiu s] fie realizat] tot de c]tre sistemul politic; aceasta pentru a se p]stră leg]tură cu principiiile codului și pentru a se obține modelele relevante pentru îndeplinirea rolurilor descrise în codul tradițional. În absența unei metode de utilizare a denumirilor convenite și recunoscute în plan social, codul nu-și poate îndeplini funcția orientativ]. La bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu este altceva decât o înclinație natural] spre bine, în detrimentul r]ului. Aceast] asociere în sine orientativ] (bine-r]u) a reprezentat punctul de plecare în folosirea tuturor celorlalte perechi de termeni. Ignorând aceast] prim] distincție, înțelegerea clar] a leg]turii shi-fei este imposibil], dup] cum afirm] chiar Mo Tzi. Prin urmare, un tao corect și pozitiv ar trebui s] conțin] toate acele elemente care amplific] avantajele, atunci când sunt angajate corespunz]tor în comportamentul individului. Mo Tzi este un utilitarist în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zhi („cunoaștere”). Din aceste semințe vor crește, pe parcursul unei maturiz]ri firești, virtuțile care le sunt asociate. Totuși, omul poate împiedica dezvoltarea lor s]n]toas], normal]; factorii economici și sociali pot interveni în procesul de conturare a tr]s]turilor morale. Oamenii ajunși în pragul disper]rii din cauza r]zboaielor sau a lipsurilor materiale nu vor dezvolta un caracter moral corespunz]tor. De asemenea, adepții teoriilor lui Mo Tzi, respectiv Yangzhu se afl] în acceași situație, deoarece încearc] s] forțeze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se aplic] în evalu]rile de tip shi-fei. În sfârșit, aceste „semințe” ale virtuții pot fi împiedicate s] se dezvolte și atunci când omul nu aspir] cu adev]rât și nu încearc] s] încurajeze acest lucru. Dac] omul ar putea înl]tură toate aceste influențe negative, perfecțiunea să moral] ar reprezenta o regul] și nu doar o rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca atare: ea este o surs] a eticii evreiești, dar „nu se vede pe șine” că text etic. (Pentru etică biblic], vezi capitolul 3, „Etică în perioada antic]”.) Acestea fiind spuse, r]mane valabil] o întrebare: care sunt înv]ț]turile etice ale Bibliei? Întrebarea pornește de la premisa conform c]reia Biblia reprezint] un întreg, cel puțin în termeni morali și teologici. Cu toate c] aceast] premis] poate fi respins] de istoricii Bibliei, ea reflect] abordarea tradițional] evreiasc] și va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
istoricii Bibliei, ea reflect] abordarea tradițional] evreiasc] și va fi adoptat] în cele ce urmeaz]. Probabil c] „cele zece porunci dumnezeiești”, al c]ror num]r dep]șește, de fapt, aceast] cifr] - Exodul, 20 - reprezint] cele mai cunoscute înv]ț]turi etice ale Bibliei. Cel puțin șase dintre ele au un impact etic direct: (a) cinstește pe țâț]l ț]u și pe mama ta; (b) s] nu ucizi; (c) s] nu preacurvești*; (d) s] nu furi; (e) s] nu m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și rug]ciune, acte de m]rinimie.) Cu alte cuvinte, la baza moralei st] voința lui Dumnezeu, de o important] covârșitoare pentru aceasta. Cererea lui Dumnezeu că oamenii s] se poarte cuviincios unii cu altii are la bâz] înv]ț]tură biblic] potrivit c]reia omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1,27). Întrucât omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu, este evident c] cel mai înalt nivel de perfecțiune se poate atinge doar devenind asemenea Lui. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nefiind v]zut] că un segment al gândirii ce trebuie tratat independent de alte aspecte. Aceast] tendinț] se aplic] chiar și cunoscutului tratat din Mișna, Avot, o compilație de maxime și omilii, dintre care multe constituie ceea ce numim înv]ț]turi etice. Dup] cum sugereaz] Herford, scopul acestui tratat este descrierea unei personalit]ții ideale, având ca centru al preocup]rilor pietatea, măi degrab] decât etică. Chiar într-o m]sur] mai mare decât Biblia, corpul de scrieri rabinice se refer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi capitolul lui Chaim Reines în Kellner, 1982.) De fapt, aici nu exist] nici o controvers], ceea ce vine în sprijinul analizei noastre. Ambii rabini consider] doctrina potrivit c]reia omul a fost creat dup] chipul lui Dumnezeu că pe înv]ț]tură central] a Torei. Citatul lui Ben Azzai nu face altceva decât s] prezinte în mod direct aceast] doctrin], iar cel al lui Akiba constituie implicația moral] clar] a acesteia. Având în vedere c] tradiția iudaic] prefer] în mod clar aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înving]tor în aceast] disput] nu ne surprinde absolut deloc. De asemenea, aceast] concepție privind respectul fâț] de aproapele, bazat] pe faptul c] toți suntem creați dup] chipul lui Dumnezeu, isi g]sește expresia în cele mai cunoscute înv]ț]turi rabinice, așa-numita „Regul] de aur” a lui Hillel. Atunci cand un neevreu l-a rugat pe Hillel s]-i prezinte dintr-o suflare întreaga înv]ț]tur] toraic], Hillel i-a r]spuns: „Ce ție nu-ți place, altuia nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în viața sa, fiind v]zut] că o propedeutic] în vederea atingerii perfecțiunii intelectuale (contemplative). Acest aspect este subliniat în lucrarea celui mai de seam] filosof evreu din perioada medieval], Moise Maimonide (1138-1204). Într-o oper] relativ cunoscut], Legile tr]s]turilor de caracter, Maimonide prezint] o versiune puțin modificat] a doctrinei lui Aristotel privind „aurita cale de mijloc”, v]zut] că o înv]ț]tur] etic] a iudaismului. În C]l]uză r]ț]ciților, lucrare filosofic] a lui Maimonide, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce este necesar pentru crearea unui sistem etic complet. Prețuind îndemnul rabinic de a face mereu apel la Tora, întrucat „această cuprinde totul” (Avot, V. 25), ei simțeau c] nu este nevoie s] recurg] la Aristotel în domeniul înv]ț]turilor etice. Omul trebuie, măi degrab], s] cerceteze Tora și compilațiile rabinice. Promovarea eticii de c]tre rabini nu ține doar de perioada medieval], etică rabinic] fiind îmbog]țiț] chiar și în zilele noastre. O întreag] mișcare ce a debutat în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
își încheie rug]ciunile cu sintagma: „Domnul nostru Iisus Hristos”. Chiar și termenul de „înviere”, care indic] biruința lui Hristos asupra morții, provine din ebraica ultimelor secole ce preced] venirea lui Hristos. Inițial, în cadrul primelor comunit]ți creștine, înv]ț]turile lui Iisus s-au transmis pe cale oral], iar mai tarziu, au fost incluse în cele patru Evanghelii, a c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64. Epistolele Sfanțului Apostol
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o varietate de posibilit]ți, dintre care unele se exclud. Recunoașterea ambiguit]ții alegerii reprezint] o parte din sarcina eticii creștine. îi. Iisus Revenim la r]d]cinile eticii creștine în timpul propov]duirii lui Iisus, în special la înv]ț]tură conținut] în așa-numitele evanghelii sinoptice, a lui Marcu, a lui Matei și a lui Luca. A patra, a lui Ioan, poate fi privit], cel mai bine, ca o serie selectiv] și matur] de meditații pe temele principale ale primelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Ioan, poate fi privit], cel mai bine, ca o serie selectiv] și matur] de meditații pe temele principale ale primelor trei evanghelii, pe care autorul le-a cunoscut în mod direct sau prin intermediul tradițiilor orale ulterioare. Esență înv]ț]turii lui Iisus este Împ]r]ția lui Dumnezeu sau modul în care Dumnezeu conduce lumea că Împ]rât al ei. Iisus a exemplificat-o prin propria înv]ț]tur] și viat]. El a reflectat asupra tradițiilor poporului S]u, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar menite a schimba modul de gândire a ascult]torilor și a-i transpune într-o nou] dimensiune. Împ]r]ția lui Dumnezeu nu implic] pedepsirea p]c]toșilor, ci asumarea consecințelor p]cațelor s]vârșite. Urmeaz], apoi, înv]ț]turi etice la fel de paradoxale. Se pune problema de a verifica dac] aceste înv]ț]turi aparțin lui Iisus. Într-adev]r, evangheliile au fost supuse unei examin]ri mai meticuloase decât orice alt] scriere din vechime. Exist], pe alocuri, elemente incerte, ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-o nou] dimensiune. Împ]r]ția lui Dumnezeu nu implic] pedepsirea p]c]toșilor, ci asumarea consecințelor p]cațelor s]vârșite. Urmeaz], apoi, înv]ț]turi etice la fel de paradoxale. Se pune problema de a verifica dac] aceste înv]ț]turi aparțin lui Iisus. Într-adev]r, evangheliile au fost supuse unei examin]ri mai meticuloase decât orice alt] scriere din vechime. Exist], pe alocuri, elemente incerte, ins] nu încape îndoial] c] ele includ o bun] parte a înv]ț]turii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ț]turi aparțin lui Iisus. Într-adev]r, evangheliile au fost supuse unei examin]ri mai meticuloase decât orice alt] scriere din vechime. Exist], pe alocuri, elemente incerte, ins] nu încape îndoial] c] ele includ o bun] parte a înv]ț]turii lui Iisus, cu toate c] această a trecut prin filtrul preocup]rilor primelor comunit]ți creștine. O dovad] indirect] în acest sens se refer] la faptul c] dou] mari teme ale creștinismului de dup] Înviere (perioadă paulin]), dinamismul Sfanțului Duh
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fi consecvent cu sine și cu aproapele. Unele dintre cuvintele lui Iisus se constituie în raționamente umane „firești”, ca de pild] oferirea unei r]spl]ți pentru faptele bune și amenințarea cu pedeapsa pentru cele rele. Ins] tr]s]tură distinctiv] a înv]ț]turii etice a lui Iisus const] în modul radical de a privi morală. De exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]