3,966 matches
-
ți-au pus arma și muniția în mână. Au sosit, mai apoi, alte autoturisme. Cu civili și militari: cu polițai și cu jandarmi. Moș Promoroacă sta, în genuchi, îmbrățișându-și odrasla moartă, și plângea, mocnit, ca un foc în paie ude. Și i se cutremura, trupul, de parcă l apucaseră frigurile. Apoi, cineva l-a îndepărtat, ușor, și s-a pornit ancheta. Tatăl spunea, cui îl asculta și cui nu, că, decedatul, fusese un băiat bun. Cuminte. Prea cuminte. Și bisericos. În
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor, goi ca niște
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și Îmbrățișînd-o. Ea Îl privi ironic și-i făcu semn cu capul spre ceva care se mișca alături; Juan Lucas se Întoarse și dădu cu ochii de grădinar, cum te cheamă, băiete? și-l văzu că-i oferă o țigară udă, cu tutunul pe jumătate scuturat, Îmi permiteți? Timp de o clipă Juan Lucas simți că terenul de golf nu mai exista, că el nu jucase și n-o să mai joace golf niciodată; așteptă să-i treacă senzația de gol la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
negru care merge pe San Isidro, În negru poate fiindcă e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era o femeie bine; dar ce naiba o fi vorbind cu șobolanul ăla? — E Julius, cel mai mic dintre copiii mei. Ce faci, nobile cavaler?... Nobilul cavaler, furios, observă că mîna Șobolanului se apropie pentru a se așeza pe creștetul său ud și i-o luă Înainte vîrÎndu-și un deget În ureche, sărind În același timp Într-un picior și scuturînd din cap pentru a scoate apa care-i pătrunsese pînă la creier de atîtea scufundări În bazin: Îi stropi bluzonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai folosit la nimic: ai vărsat, Julius, ai vărsat tocmai cînd Carlos voia să plece, a trebuit să mai fumeze o țigară În timp ce Arminda Își dădea seama că ceaiul nu-ți făcea bine și-ți ștergea gulerul cu o cîrpă udă și tu stăteai nemișcat, o vedeai pe Guadalupe făcînd cîțiva pași și apropiindu-se de tine, te-a privit apoi cu luare-aminte, dar parcă tot de departe și era surdă. Jos, pe marginea drumului Încă neterminat, puseseră o pancartă: PROPRIETATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noi și la urma urmei ce atîta scandal? Ia nu ne mai bateți la cap! Se distrau grozav cînd cineva se frigea la tălpi și se arunca disperat În apă. Străinului Îi presărau drumul cu mucuri aprinse, dar străinul ieșea ud din bazin și uda totul pe unde călca, niciodată nu se fripsese, i se lipeau mucurile de talpă și tipul nici nu simțea, alerga mai departe, se urca iar la trambulină, zbura, saltul mortal Dumnezeu știe ce număr, ieșea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud și se opri o clipă pe nas, ca să alunece apoi urmînd curba rebelă care dădea atîta grație profilului ei, căzu În cele din urmă pe buza de sus, stingîndu-i atunci zîmbetul și transformîndu-i expresia feței, dintr-odată gravă, expresia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă atunci În apă, pînă la jumătate, patru degete și continuă să stropească mătasea, fiindcă nu era de ajuns... Acuma da. Avea degetele ude, profită de ocazie pentru a se șterge pe față, fiindcă era foarte cald, dar cînd lăsă mîna jos simți că degetele erau tot ude și atunci, ca Întotdeauna, le șterse de rochia ei neagră. Nu-și dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
patru degete și continuă să stropească mătasea, fiindcă nu era de ajuns... Acuma da. Avea degetele ude, profită de ocazie pentru a se șterge pe față, fiindcă era foarte cald, dar cînd lăsă mîna jos simți că degetele erau tot ude și atunci, ca Întotdeauna, le șterse de rochia ei neagră. Nu-și dădu seama că era umedă și caldă, la fel ca mătasea cămășii, mătasea umedă și caldă, desigur, apa, fierul Încins, ridică din nou fierul ca să calce mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care-l interesa pe el atît de mult. Erau fotografii cu automobile În culori nemaipomenite, cu femei cu niște sîni nemaipomeniți, Maruje nord-americance cîte vrei, claie peste grămadă. Santiago și Loster Lang IV ducînd În cîrcă două dansatoare goale pe UD coridor. Dansînd cu ele În cabaretul unde făceau striptis. Ieșind cu niște fete Încîntătoare dintr-o clădire a Universității. Sărutîndu-se cu o Peggy. Cu Încă una. Și cu Încă una. Cu sora geamănă a unei alte Peggy... Dacă Peggy ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atentă. - Putere! exclamă proiectantul, și a fost ca un blestem. El are puterea. Czinczar nu-i dădu atenție. Era vorba de propriul său secret și nu mai putea fi vorba de nici o întârziere. - Gărzi, - spuse el - aduceți cutia acolo. Era udă leoarcă când au adus-o. Lăsa o dâră murdară de apă pe covorul neprețuit și începuse să se formeze o băltoacă în locul unde fusese pusă. Se vedea că avusese loc o întârziere, în timp ce bărbații asudați forțau capacul. Până și gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un Pentru D., vingt ans après 17 bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele palto nului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becu lui ningea cu o furie nemai po menită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D.
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale sexuale ce-mi ofe reau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor parfumate. Acum eram singur la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că ne-am revăzut“, și bărbatul de la vola nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de breton caraghios peste ochii năclăiți de rimel. Cum soba noastră duduia din nou din toate puterile, zăpada de pe ea, un puf până-atunci, s-a schimbat instan taneu în șuvițe șiroitoare de apă. Femeia arăta acum ca o pisică udă și, în minutele cât a stat cu noi, a fost ner voasă tot ca o pisică. Vorbea în doi peri, aproape schizo frenic. Amicii mei o priveau hlizin du-se unul la altul. Am ieșit cu ea, căci „nu pot
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
li ceului Zoia Kosmodemianskaia. Din rochița umedă a Rodicăi ieșeau aburi și prin transparența ei se vedeau, înduioșători, chiloți tetra cu elasticul înno dat într-o parte. Mă luase după mijloc și-și lipise burtica moale de mine. Avea părul ud ca ieșită de sub duș. A doua zi mi-a adus o fotografie a ei, alb-negru, „singura pe care o am“. O arăta pe ea, greu de recu noscut, pentru că nu avea, acolo, mai mult de doi sprezece ani. Ținea în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
chimice: pământul binecuvântat al planetelor. Iar pe firi mitura pe care trăim, în marea de sticlă sărată s-au ivit bacterii și viermi și bureți și trilobiți și nautili și celacanți. Iar când mările s-au retras, pe plajele lor ude au rămas amfibieni și reptile. Și în pădurile negre au prins a fojgăi păsări și mamifere. Și uma noizi stângaci au pășit în savană. Specii și rase au exterminat specii și rase, popoare au distrus po poare, civilizații s-au
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din Israel, din preoți, și din Leviți, s-au așezat toate cetățile lui Iuda, fiecare în moșia lui. 21. Slujitorii Templului s-au așezat pe deal, și aveau de căpetenii pe Țiha și Ghișpa. 22. Căpetenia Leviților la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Hașabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cîntăreții însărcinați cu slujba Casei lui Dumnezeu; 23. căci era o poruncă a împăratului cu privire la cîntăreți, și li se dădea o parte hotărîtă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Ionatan; pentru Șebania, Iosif; 15. pentru Harim, Adna; pentru Meraiot, Helcai; 16. pentru Ido, Zaharia; pentru Ghineton, Meșulam; 17. pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin și Moadia, Piltai; 18. pentru Bilga, Șamua; pentru Șemaia, Ionatan; 19. pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi; 20. pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber; 21. pentru Hilchia, Hașabia; pentru Iedaia, Netaneel. 22. Pe vremea lui Eliașib, lui Ioiada, lui Iohanan și lui Iadua, Leviții, capi de familii și preoții, au fost scriși sub domnia lui Dariu Persanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
temniței. 40. Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu; și tot așa și eu și dregătorii care erau cu mine, 41. și preoții Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trîmbițe, 42. și Maaseia, Șemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam și Ezer. Cîntăreții și-au înălțat glasul, cîrmuiți de Izrahia. 43. În ziua aceea s-au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
faci, cum o mai duci?” “Păi, eu...” “Du-te-n casă, Petrișor și încalță-te! Nu mai umbla desculț prin curte, ai să răcești. Și ia-o și pe Mărioara cu tine. Gheorghiță, iar v-ați jucat la fântână! Sunteți uzi leoarcă. Am să vă-mpușc o bătaie...” Apoi, roșește feciorelnic. Are patru copii, al cincilea-i pe drum. “Bate cu putere la poarta vieții” “Să-ți trăiască, Vasile!” Cine-ar fi crezut că omul ăsta o să devină tatăl atâtor copii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
roagă să-i împrumutăm o umbrelă. N-avem că s-au rupt, s-au stricat. Nu-i nici o problemă, el pleacă așa, fără nimic, că pân’ la tramvai nu s-o topi. Pe la zece jumătate - unșpe, noaptea, desigur, vine Melinte ud ca un șobolan și nervos la culme. “Mama ei de ștoalfă” (că l-a făcut să bată drumul degeaba, da’, las’, că i-o face el, de nu i-o place...!) Și a plecat înjurând, de-ți venea să crezi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Meandre uriașe, coturi ce se arcuiesc ere la rând, întârzieri în S-uri leneșe, întorc cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe care e gata s-o încheie. Nici râu propriu-zis, nici pământ ud alunecând lent spre vest, fără acum și atunci, decât doar când acum și atunci reînvie. Față forțând să iasă deasupra într-un strigăt mut. Coloană albă, aprinsă într-un râu de lumină. Apoi groază pură, izbucnind în aer, zvâcnind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se dădea de gol: nu voia să distrugă cartea. El era ținta. Oricine citea cronica va înțelege asta. Și totuși, dacă Weber învățase ceva despre specia umană după o viață de studiu, învățase că oamenii umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]