2,898 matches
-
ști s-urmez, părinte, cu râvnă calea ta". {EminescuOpIV 156} II În munți ce puternici din codri s-ardică, Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii-n creeri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit. Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158} Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele, -n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o-mbată și i-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ca-n viața-i să coboare odată pe pămînt? Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii blânde în sală o resfrîng. Și aeru-mprejuru-i, lumina-i colorată, Căci razele se-mbină, se turbură, se frâng, Și-n dulcea atmosferă uimită, purpurată S-aud glasuri ușoare ca arfe care plâng. Dar nu-i sunet aievea... ci-a gândurilor sale Glas tremurat și dulce îi răspundea cu jale: Când Dumnezeu crează de geniuri o ceată Să cerce vrea p-oricare de-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lungi gene privirea lui stă; O cupă cu versuri, cu cifre de maur I-a-n mână Bătrânul - ca sânge de taur Un vin roșu toarnă și regelui dă. Văzând umbra albă pe negrul părete Din tron împăratul genunchie uimit, În vis umbra râde - și lungile-i plete Ca aurul blonde se las răschiete Pe netezii umeri, pe albul ei gât. "E somnul, bătrînu-n ureche îi spune - O vorbă să nu spui, căci dacă nu taci Ca visul el piere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aripi albe, ca marmura de pal. "Și se coboară palid pe drumul razei sale Și se coboară-alene, cu cîntecu-mi l-invoc Și haine argintie coprind membrele sale, Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. "Eu stau uimit și palid... mîna-mi involuntară Se mișcă tremurândă pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la turburii creeri în van eu samă cer. "Cine-ar fi oare umbra aceea argintie Ce vine la cîntarea-mi când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă speriu eu de mine. O, de ar fi o moarte, fără ca eu să mor, Eu aș cuprinde-o-n brațe și aș strînge-o cu dor". Magul adânc gândește și-n minte-și desfașoară Soartea omului care l-avea-naintea sa. Sărac, uimit fusese în lume-odinioară Dar gândul lui puternic viața-i apăsa. Acest cap trist și palid coroana vrea să poarte Și azi pe el se vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. {EminescuOpIV 215} Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
morții ". Îngenunchind atunci am zis în sine-mi: "O, dulce chip, cu mâna fruntea ține-mi "Și de pe ochi ia-mi vălul trist și rece, Căci simt bătaia renviatei inimi ". Și de pe ochi-mi cade ceața sură Și noi minuni uimiții ochi văzură, 115Căci înaintea mea stai vrăjitoare Și basmu-asculți cu zâmbetul pe gură. Ș-atuncea pier anticele portale. În jurul meu iluminate sale Și-n loc de morți ființe vii, ce vesel, Cu hohot râd - serbează bachanale. {EminescuOpIV 216} Unde-s
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te iubesc? {EminescuOpIV 243} DORMI! De ce te temi? au nu ești tu cu mine? Las-ploaia doar-să bată în ferești - Las-vîntul trist prin arbori să suspine, Fii liniștită tu! Cu mine ești. Ce te-ai sculat și te uiți în podele? Uimită pari și pari a aștepta. Nu poți vedea cu ochii printre ele - Vrei să-ți aduci aminte de ceva? Lasă-te-n perini - eu îți voiu da pace. 10Dormi tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și negre, Cu trepte scunde și cu ușe sparte. Aud din întru țipăt și suspine, Aud cum unul bate pe-oarecine, Iar cel bătut țipa strigând mai tare: "Te rog, bătrâne, dă, mai dă în mine ". {EminescuOpIV 406} Ei stau uimiți. Giafer pe scări se suie. Încet cu mâna ușa o descuie, Se uită-nluntru și-o minune vede Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. Privi-ntr-o sală-ngustă însă naltă Și cărți în rafturi, una peste altă, Mașini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în mine, Ca Domnul a ta rugă s-o audă ". Bătrânul însuși îi plângea de milă. Vedeai că spre a-l bate-și face silă, Ștergîndu-și ochii săi cel plini de lacrimi Dădea mereu în el [ca într-o grilă]. Uimit Giafer se-ntoarce și îi spune Sultanului văzută-acea minune; Și-au hotărât la curte a-i aduce, Pe amândoi la cercetare a-i pune. A doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort, cu ochi de foc - căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creerii: ) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! Dispare în pământ. O melodramă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe, eu, geniul ți-l aprind. (Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
reci și albe brațe Tu la grumazu-mi să rămâi Și luna-ți bată drept în față, Îți cază părul la călcâi. {EminescuOpIV 541} Mă voi pleca încet spre tine Să-ți beau tot sufletul iubit C-o lungă, lungă sărutare, Uimită, fără de sfîrșit! 86. DE-ATÎTEA ORI... (cca 1880) De-atîtea ori am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți! 22. V-am zis eu oare: "Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine, 23. scăpați-mă din mîna vrăjmașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
puternică și te prind De sub ziduri dărâmate, sfâșiate de un colind. Iarna îngheață tot pământul doar inima mea e caldă Văd în spate o lumină care lucește într-o cascadă Mă dau la o parte dar în suflet îl așez uimită E dragostea ta care îmi transmite cât sunt de dorită. Tu nu ești aici însă simt în inima un foc Când miai trimis iubirea am știu că nu e joc Și chiar dacă în apă ar fi să mă înec acum
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pot să mai continui. E chiar el! Prințul din povestea scrisă acum câteva luni. Se prezintă, se apleacă și îmi spune că eu l-am creat Și a venit acum la mine să îl prezint părinților drept o comoară. Rămân uimită! Un personaj vine să îmi ceară iubirea? El însă mă săruta și nu îmi lasă aerul cel drag să-l mai respir. Așa încins cum e, mă amețește ca pe-un fir de trandafir. Eu vreau să plec, așa nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Solomon, și casa pe care o zidise, 4. și bucatele de la masa lui, și locuința slujitorilor lui, și slujbele și hainele celor ce-i slujeau, și paharnicii lui și hainele lor, și treptele pe care se suia la Casa Domnului. Uimită, 5. ea a zis împăratului: "Era adevărat deci ce am auzit eu în țara mea despre faptele și înțelepciunea ta! 6. Nu credeam tot ce se zicea, pînă n-am venit și am văzut cu ochii mei. Și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
astăzi, precum zice-o parimie, Daca nu e cine nu e, cine e să nu mai fie. Vai de doi când se iubesc 1028 {EminescuOpXV 1029} Și-ntre ei nu îndrăznesc, Inimile își săgeată Dar iubirea nu-si arată 5 Uimiți îmblă, nu s-așază, Tot doresc ca să se vază, Ah, se culcă, ah, se scoală Ca doi prăpădiți de boala. Așa și eu de iubire 10 Șez și umblu în uimire, Căci amorul e foc mare Neavând încredințare. * Acum orice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur, uimit și mai ales fermecat de existența celorlalți, Nu poate fi adevărat, atât de ușor și repede să ne apropiem! Și-a continuat... a uitat de fierătanii și tinerele de pacienți, părea că timpul o luase razna și se blocase; putea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
final. Femeia stârnită din nou, se lăsa pătrunsă cu voluptate, încercând să-l antreneze cu patima ei. Se mișca sacadat, profesional, în contratimp ritmic, gâfâind și gemând de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care-l bucura, deși acum, parcă se plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe rând, sânii îi tresăltau victorioși cum își dezbrăca mânecile pardesiului. Bărbatul nu a văzut mai mult decât știa dar a fost suficient... din oglinda retrovizoare o săgetă cu-o privire imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu privirea... trăsăturile dulci, delicate și formele atrăgătoare îl hotărâră deodată! Profesoara îi privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și se gândea cât de aproape ar fi fost izbăvirea ei dar nicio mașină nu se aventurase într-un sens sau în altul. Ploaia cădea placidă și frigul înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
simpatic, glumeț dar abia aștepta să îi încondeieze. La franceză în schimb domnul Mugioiu nu avea treabă cu el ci cu Magi; vorbeau împreuna... ,,lingurision, furculision, cutision,, și nu simțea când ora a trecut! La Limba și literatura română rămânea uimit cum poate să răspundă colegul lui atât de frumos; se concentra, plescăia din gură și începea să vorbească: avea siguranța că acestor oameni le place să se asculte singuri... Magi se oprea din avânt doar să-și mai tragă sufletul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]