130,170 matches
-
Goțiu a comis o impolitețe similară, spunând la microfon ceva de genul: ,Văd, aici, în sală, numai oameni cu figuri îmbătrânite, de peste șaizeci de ani... Unde sunt tinerii?" Ce suflet și, mai ales, ce educație trebuie să ai ca să te uiți la cei din fața și să stabilești, cu dispreț, judecându-i după cum arată, că sunt bătrâni? Mihai Goțiu are, într-adevăr, o figură de om tânăr. Dar la ce îi folosește? Comedie tristă cu statui Sarcastic, dar nu cinic, preocupat în
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului este ori naiv și neinformat sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă. Jiquidi Dacă nu uitat cu totul, atunci amintit doar sporadic, în contextul graficii umoristice și al comentariului plastic pe marginea textului literar, Jiquidi pare să rămînă un episod legat exclisiv de literatura lui Caragiale și de un orizont artistic intrat el însuși în desuetudine
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
o dezmorțească acolo. Doar că una este să-l chemi firesc, într-o lume care, măcar ca fel de-a trăncăni solemn, foarte puțin s-a schimbat, și alta să-l plimbi, ca deus ex machina sau ca statuie care, uite, vorbește, cu macaraua. "Jocul" lui Florin Gabrea seamănă mai degrabă cu a doua variantă. Se comentează mult, ce-i drept, în piesa în patru acte și un prolog. Însă, dacă-i lăsăm deoparte pe Mazilescu, cam fitiligiu, abil în eschive
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
stinge încet)". O piesă scrisă onorabil e, așadar, "cocoșată" de miza pe care singură și-a ales-o. Te-ai aștepta, parcă, la altceva de la un rendez-vous între amici, la care nenea Iancu să mai zică, despre nepoții mitocanilor lui, uite-i ce drăguți sînt! Doar că nu sînt. Nici drăguți, nici prea interesanți. Nici prea prevenitori cu istoria. Așa că umbra lui Mateiu rămîne să se mai arate doar la Capșa, iar umbra tatălui peste drum, la vechiul teatru. Să te-
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
faimoasa simbioză dintre Goethe și Schiller. Cu timpul, primul nu va mai fi privit de cei din jur ca un muritor de rând, la el se va veni în audiență, membrii cercului de intimi, numărați pe degetele unei mâini, nu uitau nicicând distanța față de un ales al zeilor, un împărat al poeziei. Junele, care căpătase privilegiul de a-l frecventa, era însă exceptat de la ritualul descris, el nu era considerat un vasal, nu și-a cenzurat firea neastâmpărată, nu s-a
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
între spirite creatoare, netulburate de gelozii și invidii, sunt de obicei ținta unor defăimări. Orice comparație șchioapătă, nu vreau să insinuez că modelul german e identic cu cel românesc. Pe o latură a versantului însă, alăturările sunt, cred, justificate. Nu uit, repet, conjuncturile neomogene. Pentru Eminescu, ajuns la o anume răspântie, Maiorescu se profila ca un companion literar pe care l-ar fi râvnit. De la el putea primi confirmarea că merge pe drumul cel bun, că respectă un canon clasic (claritate
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
în sînge, spirit radical și incendiar, slujit de un scăpărător condei, el ni se relevă drept unul dintre cei mai vii autori români ai ceasului de față. Nu e cu nimic mai prejos de mult mediatizatul Mihail Sebastian. Să nu uităm că scrierea lui Petre Pandrea pe care am comentat-o în prezentele rînduri, ca și numeroase altele, apărute sau aflate în curs de editare, grație grijii devotate și acribioase a fiicei sale, doamna Nadia Marcu-Pandrea, aparține așa-numitei literaturi de
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
curentului e continentul nou și nu patria mamă, are mai puțină importanță în acest moment; important e că el a reușit să facă o breșă, ce tinde să se lărgească, în stupida producție de moment a spațiului anglofon, care a uitat gustul subtil al experimentului și a început să hăhăie penibil melodii în două acorduri, și acelea mai mult false. O incursiune spre locul de obârșie al acestui curent propun maeștrii cântăreți Maria Răducanu și Maxim Belciug cu albumul "La Tarara
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
ieri. Ca să nu spun că în faimoasa conferință de presă din 1 iunie (ziua copilului, nu?) întrebările bine țintite ale jurnaliștilor tineri au însemnat o capitulare indirectă în fața tipului de intuiții care l-au făcut pe C. T. Popescu să se uite la proaspeții eliberați mai puțin ca la niște eroi, ci ca la posibili pioni într-un scenariu mai amplu (ceea ce nu-l îndreptățește pe același jurnalist să se auto-martirizeze vorbind despre "dl Băsescu și haidamacii săi din mass-media", pentru că nu
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
Nicolae Manolescu - una cu hebdomadarul principal al Uniunii Scriitorilor. Spuneai România literară, spuneai Andriana Fianu. Era, în felul ei, o instituție. Venea prima și pleca ultima din redacție. Știa tot ce se publica, sau nu, ca și toate golurile. Dacă uitam ceva, la ea apelam. Ea întocmea statul de plăți și dădea colaborările. Dacă voiam să-i convoc pe redactori, să schimb o pagină sau să solicit o colaborare, pe Adi o sunam la telefon. Adi era, în același timp, secretară
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
sau în cea a momentului, a clipei? H.K.: În amîndouă. Îmi amintesc de oameni pe care i-am zărit o clipă și această imagine mi-a rămas întipărită pentru totdeauna în memorie. Există desigur și priviri plictisite, pe care le uit imediat. Ceea ce pot citi în ochii oamenilor îmi dezvăluie foarte mult despre ei, despre viața pe care au dus-o. Ochii pot fi vii sau morți. Și gura îmi spune multe. Forța momentului, a clipei este extrem de importantă, dar există
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
ca și în multe alte discipline științifice) nu poate funcționa dogma infailibilității, ci sînt de folos testarea și dezbaterea. De altfel, sper ca în discuțiile care vor urma - și în care e posibil ca spiritele să se aprindă -, să nu uite nimeni afirmația cu care se încheie precizările preliminarii ale autoarelor: "Vor exista, desigur, și păreri diferite; invităm să ne fie exprimate, în vederea îmbunătățirii lucrării, prin excelență perfectibile, și mulțumim de pe acum acelor utilizatori care ne vor comunica observații și sugestii
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
cele mai deocheate, la cărți deocheate, dintr-o colecție gândită de Dan Silviu-Boerescu. Ghinion: publicul n-a fost interesat și a bombănit. Copiii, micii cititori în devenire, s-au cam mirat. Dar nici măcar ei n-au fost curioși să se uite la trupurile 10 % îmbrăcate care se dădeau în spectacol, mult mai interesante li s-au părut vacile de plastic de la intrarea pe terasă. Pastișa savuroasă pe care a scris-o editorul lui Mircea Cărtărescu pentru lansarea Jurnalului II, care l-
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
partidului, o atmosferă de avânt patriotic mai presus de orice interese. Și la căminul din Matei Voievod 77, se bucurau de atenție aromânii, dintre care s-au impus colegi ca Gh. Perdichi, Th. Mihadaș, Ion Cutova, Th. Zuca. Nu pot uita studenții transnistreni, care urmau un al la Universitatea din București pentru a-și continua apoi studiile la Institutul Cultural Român din Odessa, declarat institut de rang universitar. Devenit în scurt timp prieten al lor, m-au invitat la Dubăsari, în
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
de pe stradă, ființele din proximitate, percepția Ierusalimului, în care trăiește fragilul adolescent, și a polului opus, Tel-Aviv-ul, telefonul săptămînal cu rudele de acolo - formidabilă scena - locul oferit în biblioteca tatălui pentru alcătuirea propriei biblioteci. Prima, aceea pe care nu o uiți niciodată, care este sîmburele celor ce vor veni să i se alăture cu carnea lor, firesc, toată viața. Prima bibliotecă, prima inițiere în taina diversității, a vieții ca alcătuire de căi diferite. Gesturi fundamentale, pe care le descoperim la "celălalt
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
cu tot sacrificiul vieții tale și din care va ieși Poezia, ori Povestea, cu majusculă... P.S. După-amiază, la Medicină, străvechea, umanista Instituție, în care jos se află încăperea unde a fost bibliotecar Eminescu, - o întâlnire pe care nu o voi uita niciodată, - mulțumindu-le din inimă confraților, ca și autorităților ieșene.
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
într-o încăpere cu tapiserii florale de tip oriental pe pereți, un individ cu capul înfășurat într-un prosop cu iz de iasomie ne ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia i se vedeau numai ochii licărind sinistru dintr-o basma. Ambii blestemau, cu mâinile la cer, și cu atâta violență, încât răsturnară o ceașcă - noroc că era de
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
ceva demn de consemnat și relatează în general corect. Fiecare pe felia lui ADEVĂRUL în noua formulă redacțională are o pagină de cultură atît de plicticoasă, lemnoasă în limbaj și lipsită de relief (șef de secție, Marius Vasileanu), încît o uiți pe loc. Se publică preponderent informații preluate ca atare de la agenții sau prezentări descriptive, fără nici un cîrlig. Deocamdată lipsită de personalitate și diletantă, pagina în care își fac temele școlari conștiincioși și cuminți e anodină. în schimb, foștii gazetari culturali
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
precum "Penisul tău fumegă/ Lumea vorbește despre el ca despre acea țigară scumpă care împietrește traheele femeilor" sau "aș vrea totuși să cumpăr/ pe cineva căruia să mă vând" sunt memorabile în ambele înțelesuri ale cuvântului, în timp ce alte versuri precum "uite așa mă apucă pe mine cheful/ de exhibiționism lingvistic/ limba ta de porc e o petală/ îți folosesc creierul ca pe un vibrator" sau "obosesc repede pentru că nu am rod. scriu cu un forceps. am o aură vineție în jurul sexului
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
Marina Constantinescu Mă uitam pe fereastră. Beznă. Din cînd în cînd, frînturi de lumină. }ăcănitul brutal al roților de tren îmi măcina timpanele. Stăteam întinsă pe patul meschin, îngust, de chilie-celulă, dintr-un vagon de dormit al unui tren din secolul 21. Sau cel
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
morții, al exterminării, despre ce simțeau sau ce visau oamenii acolo. Era și un soi de fugă față de realitatea în care eram condamnați să existăm. Fuga prin citit, prin dialog, prin vis, evadarea în lumi, în spirit. N-am să uit un pasaj din Mai este oare acesta un om? al lui Primo Levi, tradus recent la Polirom, în care acesta încearcă să-l inițieze, poetic, pe un alt deținut, în lumea Infernului și al lui Dante. Cîntul XXVI, Călătoria lui
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
nu aș face și eu la fel?... Adică, niciodată nu poți ști ce dă din tine. Adevărul e că pe mine, sincer să fiu, nu acest tip de excese mă alarmează. Pe mine, pe gânduri mă pun cei ce se uită chiorâș la cultură. Trec peste trogloditul noi muncim, noi nu gândim. El iese din discuție ca orice neghiobie prea plină, de se revarsă... Nu la clasa analfabetă mă refer, ci la cea semi... ori alfabetă, chiar, cu pretenții. Cu toate că și
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
un "pluton" care a și început să se descompleteze, ar umple un cabinet de curiozități. Asta de departe, de acolo de unde, spunea Nenea Iancu, lumea ar trebui să-ți placă. De aproape, voind să-i cunoști, cum face Dumitru Chioaru, uiți, totuși, că sînt tot atîtea stiluri cîți oameni. Un aer de familie, ajutat și de glosele care nu se feresc de excese elogioase, îi ține, încă, în aceeași poză. Completată, la sfîrșit, de două detalii, din unghiuri diferite, ale unui
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Măcar filmul nu te bombardează cu siropisme, dar happy-endul e inevitabil. Ca să nu mai adaug că, de data aceasta, preferința lui Loach pentru lucrul cu actori neprofesioniști devine o altă piatră de moară care trage și mai în jos lungmetrajul. Uite, al doilea film despre care voi vorbi, Gegen die Wand, tot hiperpremiat, merita să fie deschiderea festivalului, dar, ce să-i faci, emigranții din acest lungmetraj sunt de aceeași origine (turcă) și de aceeași naționalitate (germană). Autodestructivitatea acestor personaje e
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
ea a văzut totul/ și că prezentul e atunci/ când te dai de trei ori peste cap și te transformi/ într-o vietate puțin mai obosită/ puțin mai plictisită/ totuși nu mă spăl azi pe dinți/ aproape că am și uitat cum/ primele două mișcări vreau să zic" (Hic rhodos hic salta). Încheiem această strofă puțin mai obosiți și mai plictisiți; poezia, însă, continuă... Talentul, veritabil, al lui Dan Sociu se vede tocmai din poemele în care el renunță la minimalismul
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]