7,855 matches
-
CE-AM CONSTRUIT PÂNĂ ACUM? Autor: Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-am construit până acum? Imperii cu patru hotare, Când noi ca dâra de parfum, Ca ieriul trecem în uitare? Ce-am construit până acum? Dărăpănate tribunale, Ca Nedreptății, un album, Să-i dedicăm, cu osanale? Ce-am construit până acum? Temple unor statuete, C-un Dumnezeu zvârlit în drum - La rând, la casa de bilete? Ce-am construit până
CE-AM CONSTRUIT PÂNĂ ACUM? de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368343_a_369672]
-
Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Simțirea mea eu o împart cu Nimeni Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate în liniștea dintre două gânduri corbii bat clopotele se aud păianjenii cum țes plasă uitării încerc să trec dincolo de cortină istovită de oboseala ploilor aripi frânte-n îmbrățișarea pământului auzi cum strigă bezna nu de moarte mi-e frică ci de durerea trupului când cerul se desprinde din el oare groparul va putea să-mi
SAU POATE…NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368346_a_369675]
-
Răzbate din vecernii cu icnet de osânde Și-ntunecimea-și varsă durerile pe-afară... În lacrimi simt bătaia cea aprigă și seacă A clopotelor sure pe turlele răbdării Când foșnitori, caișii, iubirii se apleacă Pe tâmpla-mi săgetată de pasărea uitării... TE-AM CĂUTAT ÎN VIS Te-am căutat în visul meu azi-noapte Tu hoinăreai prin spații insipide Și astre reci clipeau pe cer, timide, Când marea învelea nisipu-n șoapte. O luntre veche, lunecând pe unde, Anoste umbre-mbrățișându-mi gândul
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri de fagi urca marea, și vezi cum întregul e una cu partea; accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea, fiindcă rostul lui Unu este moartea. Citește mai mult Cutreiera fără odihnă prin hătișuri,unde fiare feroce își ling rană;curajos răscolește a lor ascunzișuri,fiindcă rostul pădurii e poiana.Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
înșelătorului viclean nu-i fă jocul;nu rândui, încercând cu stâncă să sameni,fiindcă rostul ordinii este focul.Ascultă cum în trunchiuri de fagi urca marea,și vezi cum întregul e una cu partea;accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea,fiindcă rostul lui Unu este moartea.... XII. FINIȘ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
adeseori / Și mă obligi târziul să-l îndur / Când risipești în mine doar culori? // De ce îngheți și timpul ce-a apus / Lăsând o urmă prinsă-n depărtări, / Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus / Redevenind prin umbre doar uitări? // Și, iar, de ce privești marea-n abis / Când inima ți-e mare-nvolburată? / Ți-ai înecat adâncuri într-un vis / Strigând iubirea-n valuri câteodată. Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns. / Mă pierd în ceață ca o destrămare; / Misterul
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAȚIE A TIMPULUI Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Uitarea, grozavă conspirație a timpului Mi-au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAȚIE A TIMPULUI Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Uitarea, grozavă conspirație a timpului Mi-au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Uitarea, grozavă conspirație a timpului Mi-au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe cel pur deopotrivă cu cel maculat și pe cel împăcat laolaltă cu cel neostoit de suspin. Mi-amintesc doar că am trecut pe acolo cu gândul, apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
de suspin. Mi-amintesc doar că am trecut pe acolo cu gândul, apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am plâns,l-am lăsat pe cel iubit să rămână, să plângă, și mai apoi să uite trecerea mea. Referință Bibliografică: Uitarea, grozavă conspirație a timpului / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2020, Anul VI, 12 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
am visat la râuri de lumină/ De raza lor se irosește-n van/ M-am ridicat încrâncenat din tină/ De-am fost lovit de Marele Divan// Am înfruntat și bezna, și teroarea/ Speranțe am avut numai în Eu/ Am refuzat uitarea și iertarea/ Ordin de front proscrisului ateu// Singurătatea mi-a rămas pustie/ Când uneori tăcerile vibrau/ Vedeam în neguri viața cum învie/ Și trâmbițele morții cum mureau// Eu urmăream comete călătoare/ Și-n universuri stele scânteiau/ Din haos se născuse
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DESTINDERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mă joc, ascunzându-mă în gândul tău năstrușnic, de sâmbătă seara. Și mergem, să petrecem uitarea eliberatoare, din lunga săptămână, în clipocitoare minute, din feerice încăperi. Picur, un pic de nevinovăție, în mult prea plinul pahar al nopții. Așa, vei sorbi încet, agale, o multmeritată împlinire după chinuitoare zbateri-întrebari. Referință Bibliografică: Destindere / Lia Zidaru : Confluențe Literare
DESTINDERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368459_a_369788]
-
iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor neîmplinit, Căci clipa-i soră cu uitarea, Pe malul său nu s-a trăit, Când marea îi plângea plecarea. ----------------------------- Virgina Vini POPESCU 15 ianuarie 2017 Alexandria Referință Bibliografică: Virginia Vini POPESCU - MAREA MEA IUBIRE - GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
și fructe.” Voltaire A trecut mult timp de la cel de al doilea război mondial și unii tineri sunt impasibili la cuvântul război, alții vorbesc cu o anumită încântare, alții cu patimă. Puțini sunt cei îngrijorați. Este adevărat, timpul își așterne uitarea. Trecutul se uită repede și se învață prea puțin din greșelile lui. Atrocitățile războiului sunt date uitării sau nici nu au fost îndeajuns cunoscute, așa încât unii tineri văd acum în război o soluție pentru drama lor personală. În loc de a-și
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
sunt impasibili la cuvântul război, alții vorbesc cu o anumită încântare, alții cu patimă. Puțini sunt cei îngrijorați. Este adevărat, timpul își așterne uitarea. Trecutul se uită repede și se învață prea puțin din greșelile lui. Atrocitățile războiului sunt date uitării sau nici nu au fost îndeajuns cunoscute, așa încât unii tineri văd acum în război o soluție pentru drama lor personală. În loc de a-și iubi țara în care s-au născut sau care îi hrănește, devin „scârbiți”, sau trădători, nu mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
mai departe. Bolta lumii s-a mărit și este nevoie de mai multe coloane pe care să se sprijine, pentru a nu se nărui. Părintele român Constantin Galeriu (1918-2003) invoca cuvintele lui Marcu Ascetul: „Trei sunt uriașii care ucid sufletul: uitarea, ignoranța și trândăvirea”. Să gândim asupra lor! Cert este că atunci când duci munca pe care o dorești, o accepți, trăiești în concret și iubire, iar când trândăvești trăiești în abstract și ură, întinzi cu ușurință mâna - răului. Putem rămâne pasivi
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
de regăsire a esenței sale. Întreaga coloană de sprijin a volumului de poezie „Dincolo de luntrea visului” este reprezentată de timp, de dorința de evadare din acest spațiu, acest val uriaș care te cuprinde, te învăluie și te aruncă în adâncul uitării. „- Oprește clipa, călătorule!/ E timpul schimbării,/ trezește-te/ să te-ntâlnești, la colț de viață, cu tine!/ Trăiește azi, respiră adânc clipa,/ alungă-ți teama/ nu amâna mereu altă zi.” ( Oprește clipa, călătorule!). Îndemnul poetei este foarte clar, aproape ferm
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
o tentative irezistibilă” rămâne totuși „o voce conștientă strigând in pustiu” cum afirmă remarcabila scriitoare și critic literar, Cezarina Adamescu. Poeta redă viață și strălucire marilor personalități ale științei, artei și literaturii românești, o parte din ei căzuți în nedreaptă uitare. Absorbită total de valorile morale ale poporului nostru, în poeziile sale, poeta Virginia Vini Popescu le pune în valoare uneori ca un fel de contrapondere a acestor vremuri remarcate prin goana după avuții materiale, precum în poezia „Bogați”: „Bogați sunt
O PRIMĂVARĂ ÎN MIEZUL TOAMNEI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368456_a_369785]
-
calendar de cruci e carnea mea Abia la vârsta asta simt arsura Sărutului din noaptea când ningea...” (St. D.D.) Iubite, rănile din unghii Mă împiedica să iți mângâi părul Pe chipul tău iarnă singurătății Îmi scrie depărtarea, flori pe geamul uitării Voievozi și spadasini colinda, la pieptul tău ninge cald Mi-am așezat iubirile sub brad Cetățile îngenunchiază, statuile de gheață ard La flacăra din miezul cuvintelor nespuse, Îmbrățișări de dor cum altă dată nu se... “Când fără veste mi-ai
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
prin altul, se iubesc și parcurg împreună greul drum al vieții: „Iubire? O simte, o înțelege doar cel care o trăiește! Fiecare fibră, fiecare gând și totuși... Drumul lung și greu, piedici multe, timpul nemilos în fugă lui, ca apoi... uitarea să înlocuiască totul. Eram convins că cel mai ușor lucru în viață este să iubești pe cineva. Cel mai greu este să găsești pe acel cineva ca să te iubească la fel. Te găsisem...” Menirea sufletului în lume este adevărul și
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
de-o viață și pentru o viață. Cei care-i urmează îi vor întâlni pe cei apropiați conform ultimei datorii pe care o mai au. Și ei vor plăti vieții-cu moarte... Până atunci... teama de a nu intra în uitare... Chiar dacă și ea e-nscrisă în legile omenești. Din nou iluzii uitând fiecare generație că nu sunt altceva decât aparențe înșelătoare, acea eroare a simțurilor sau a spiritului ce le face a vedea lucrurile, viața altfel de realitate. Fiecare își trăiește
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
La marginea satului, fântâna zemuia în mușuroiul de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de ciulinii Bărăganului, pământul își țuguia buzele, trăgându-și cu înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai uitării. Nicăieri nu fu mai crâncenă răzvrătirea șuvoaielor. -Ți-a mai rămas ceva Ioane? -se auzea, câte un glas stins în bulbucii de apă și mâl. -Nimic! Gheorghe, trecea ca un crivăț, pe la urechi, disperarea celui ce le rostuia. Îndârjirea mamei ei
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
credințe pre-ne-existente, Uitând că idealul e doar o cale interioară, Nu materialul uscățiv din frunza amară.. Gonind tare după dorul ce-i tot nedor, Uitând sintamintele bune prin pridvor, Sau intre părțile minții necercetate, Ori in partea jurămintelor ușor ‘nedate'.. Uitarea căci cine nu comunica profund, Dinspre oceanul muțeniei se și scufund.. Va fi de singurătatea lui pe sfoară tras, Dacă solititudinii și-a luat ‘bun rămas’.. Căci, și de-ar fi trebuit mult și nu adânc, Cam la ce-a
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
Ci-și vindecă amurgul, prin sfințită apă. Și dacă neuitarea se întoarce În munți ce se încruntă, regretele trădând, Vreau să-ți șoptesc, înaltul cel sfidând, Iubirea e un dar, să-l împlinim, Când tace-amurgul veșnic tandru- Și-n el uitarea să uităm, iubind. Și ori de câte ori nu vom putea-nțelege, Că am uitat, iubind, și am iubit, uitând, Ne va fi cerul-platină și muntele un rege, Coroană depășirii se va crea oricând Din crengile balsamului, de au ajuns Pe creștet să
COROANA DEPĂŞIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367973_a_369302]
-
sfârșesc abrupt, iar timpul e un fulger, o scânteie. E întocmit destinul de fapt doar din crâmpeie și când e mai frumos e întrerupt. Întrebi, însă răspunsul nu îl primești nicicând și pleci fără să știi nici când, nici unde. Uitarea-n bezna-adâncă din miezu-i te ascunde și altu-n locul tău vine la rând. Hermes Cred că în mine Hermes s-a cuibărit știind că-și va găsi sălaș cum se cuvine. Aud superba-i liră, cu sunete divine, și trupu-ntreg
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367969_a_369298]