34,237 matches
-
expresie diferite, cele noi încrucișându-se cu cele îndelung experimentate și laolaltă formând acel rotund numit spirit românesc și cultură de bună calitate. Revista Candela de Montreal este o dovadă a potențialului românesc, de multe ori, pe nedrept, pus în umbră, e un bun prilej de înavuțire spirituală. Parcurgi lectura în mod foarte plăcut încât, odată ce începi s-o răsfoiești, anevoie o lași din mână, te lași sedus de lumina calmă pe care o răspândește. Revista are viață, are puls și
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
al locului, un narator care e isteț și viclean și deștept și un pic înțelept”. În fine, cel de-al treilea premiu, pentru non-ficțiune, a fost adjudecat de Helmut Lethen, pentru eseul Der Schatten des Fotografen. Bilder und ihre Wirklichkeit („Umbra fotografului: imaginile și adevărul lor”). Scriitori români la târg Invitați ai Ministerului Culturii, scriitorii Ioan Groșan, Daniel Bănulescu și Ștefan Baghiu au avut lecturi în târg și la Universitatea Leipzig, joi, vineri și sâmbătă. Și joi, la Cafe Europa, la
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
a spus că a corespuns cel mai bine cu principiile sale de viață și, ca nota romantică, acest partid are o legătură veche cu România, încă de pe vremea primului-ministru Robert Borden, cel care a ajutat România în urma Primului Război Mondial. Artizanul din umbră a fost colonelul Joe Boyle, unul dintre eroii acestui război și apropiați ai Casei Regale a României. Printre faptele sale de vitejie se numără încercarea de recuperare, de pe pământ rusesc, a unei părți din Tezaurul României, precum și negocierile duse pentru
Nuanţe româneşti la umbra frunzei de arţar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Cristina Balaj Mihai () [Corola-journal/Journalistic/93_a_105]
-
cursul cărora exegeta urmărește cu scrupul firul narațiunii. În felul acesta, Alexandra Ciocârlie arată o acribie cuminte, grija de căpetenie fiind redarea fidelă a nuanțelor, fără ambiția unei interpretări în cheie personală, autoarea fiind o comentatoare smerită, care stă în umbra textului și îl slujește. Fără pretenția de a fi originală, autoarea nu iese din logica redării meticuloase, dovadă că, atunci cînd pătrunde în teoria tragediilor, în loc să se pronunțe în nume propriu, dă cuvîntul celor trei savanți pe care îi consideră
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
după Privatgelehrte”, vor explica autoarele ediției) și mă chinuiesc pe chestiunea României, fără să ajung la o soluție valabilă pentru exigențele mele absolutiste. Nu-mi găsesc mulțumire nicăieri. Dar nu este mai puțin adevărat c-am acceptat să lupt pentru umbre.” Despre modul în care va vedea Parisul în 1936, înainte de a se stabili definitiv acolo, aflăm aprecieri (și autocaracterizări!) - ironic amare, exprimate tot în maniera sa apropiată de paradox - într-o altă epistolă către Anton Golopenția: „Sunt foarte fericit că
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
Runet pe 2012, și lista premiilor poate continua. A fost cea mai vândută carte a anului în Rusia - cu o impresionantă cifră de 1.100.000 de cópii epuizate -, detronând din preferințele cititorilor până și traducerea celebrului bestseller Cincizeci de umbre ale lui Grey. Au urmat traduceri în peste 10 limbi, nu doar în țările ortodoxe. Firește că succesul cărții se datorează în parte și unor detalii specifice, „locale”. Din 1917 până la glasnostul lui Gorbaciov, Biserica a fost persecutată și marginalizată
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
le interpreteze pe scenă. Probabil că schițele sale îl ajută să contureze personajul, dar să se și lepede de el. Nu e ușor pentru un actor să iasă din pielea unui personaj interpretat pe scenă. Rolul îl urmărește ca o umbră la fiecare pas. Sunt replici, gesturi, cuvinte, intonații ce contaminează fiecare particulă vie a eului profund al celui care, pornind de la textul scris, de la literă, reconstituie silabă cu silabă, celulă cu celulă, personajul real, înviindu-l pe scenă. Acolo ideile
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
și de grafician... El funcționează asemenea unei clepsidre care, atunci când se umple de o stare, e întoarsă pe dos, astfel încât surplusul dintr-o parte se scurge în cealaltă. Desigur, în cazul său predomină actorul. Din când în când însă, în umbra lui, apare și artistul plastic, care, înarmat cu o peniță ascuțită sau cu o pensulă, asemenea unui seismograf lăuntric trece pe hârtie, în linii abrupte, starea sa lăuntrică în momentul în care joacă pe scenă. Că scena se mută și
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
găsite mai multe explicații. Cauza eșecului: nu s-a găsit o personalitate activă și pe deplin dedicată înfăptuirii sale! Într-adevăr, mitropoliții epocii, prea preocupați de politică, nu erau interesați de ridicarea unei catedrale a Bucureștilor care să pună în umbră pe cea metropolitană, existentă. Moartea mitropolitului primat Calinic, în 1886, va deschide un lung război între liberali și conservatori în impunerea drept primus inter pares al Bisericii, pe Iosif Gheorghian și Ghenadie Petrescu (cu binecunoscutul proces soldat cu cateherisirea acestuia
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
1870 vor fi fiind, deja, istorie îndepărtată și informație în care să se poată încrede, și savoarea, pitorescul unei lumi amestecate, unde școli de renume, palate, instituții se ridicau din mai nimic. Cartea lui cea mai cunoscută (punându-le în umbră pe cele, nu mai puțin de cercetat, de rețete de demult, și ultrarafinate, și poporane), Bucureștii de altădată, a apărut la Editura ziarului Universul, în patru volume, în 1927, 1928, 1930 și 1932, după ce se tipărise în foiletoane, în presa
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
să-mi deslușească starea sufletească nefavorabilă. Acum, în locuința sa, profesorul era schimbat. Oricum, nu mai era cel de ieri: parcă totuși acum își arăta vârsta. Mi-am zis că de vină trebuie să fie și lumina sărăcăcioasă din cameră. Umbrele jucau pe fața lui și, probabil, pe a mea. Profesorul m-a invitat să iau loc pe unul din cele două scaune de la masă. Erau șubrede, amândouă. S-a așezat și el. M-a întrebat cu ce să mă servească
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
mai bine fixat în mine însumi și în lume. Astfel s-au scurs zilele: prima, a doua, a treia, toate, până la capăt. Povestea a trecut de la el la mine. El a sărăcit, eu m-am îmbogățit. El a ajuns o umbră, eu parcă am mâncat jăratic, ca mârțoaga lui Harap-Alb, am devenit bidiviu cu aripi, gata să zbor. Mi-e și rușine. Știu că n-am niciun merit în chestia asta. Totul e-o întâmplare. Așa s-a nimerit. Așa a
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
patrie” terestră (vezi M. Ungheanu) - e faptul că s-a ex primat în LIMBA ROMÂNĂ, neolatina, necum în vreuna sla vica! „ Tatăl Rusia”, este mono logul hamletian, al Claunului care acuza Incestul în Cetate. Incestul monstrului istoric, panslavic, parusianismul și umbră demențiala a misticului Rasputin, a lui Ivan cel Groaz nic (Groznâi, de unde concepte că groază, îngrozitor, grozav, ...grobianism, etc.). * Poezia lui Cezar (sau Cae sar) - nu este a Ivan-escului, ci a Fecioarei - Geea, matriceale, mater dolorosa spațiului antic indo-european, pre-dacic
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
aclamat al țării, fost membru al Nomenclaturii. Nu este lipsit de o amară ironie că acel interviu atinge țărmul Patriei abia in anul 2013! După cam două decenii!!...* Conferința din Mexic despre totalitarismul comunist („aici steaua e neagră/lumina e umbră și umbra lumină”) era televizată 8 ore zilnic în întreaga Americă Latină și a avut un ecou puternic în lume, dar era total ignorată în Paradisul Carpatic - ceea ce și face ca ceea ce afirmăm atunci și acolo să fie valabil, se
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
țării, fost membru al Nomenclaturii. Nu este lipsit de o amară ironie că acel interviu atinge țărmul Patriei abia in anul 2013! După cam două decenii!!...* Conferința din Mexic despre totalitarismul comunist („aici steaua e neagră/lumina e umbră și umbra lumină”) era televizată 8 ore zilnic în întreaga Americă Latină și a avut un ecou puternic în lume, dar era total ignorată în Paradisul Carpatic - ceea ce și face ca ceea ce afirmăm atunci și acolo să fie valabil, se pare, și
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
nsele” n-a adus, din păcate, mult așteptata dreptate socială. Societatea mercantilă a devenit tot mai mercantilă, focalizată exclusiv pe eficiența economică și o cinică ignorare a nevoilor spirituale ale cetățenilor. „În una din suburbiile absolutului/ cuvintele și-au pierdut umbra.” Ființa umană este mai mult decât doar un producător și consumator, ne-a avertizat Octavio. Da, „o societate fără poezie este una fără vise, fără cuvinte” și, mai important, fără „puntea între o persoană și alta, pe care o constituie
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
un producător și consumator, ne-a avertizat Octavio. Da, „o societate fără poezie este una fără vise, fără cuvinte” și, mai important, fără „puntea între o persoană și alta, pe care o constituie tocmai poezia.” Omul care și-a vândut umbra a părăsit demult basmul lui Adelbert von Chamisso pentru a deveni fantoma ubicuă în „suburbia absolutului” nostru și a ne ajuta să depășim criza actuală a umanităț ii și omenescului, cu atâtea îngrijorătoare înfățișări arbitrare. În acest nu prea încurajator
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
și supraveghere, în competiția dură pentru Putere, observăm o subminare mereu mai persistentă a democrației, a dezvoltă rii sănătoase a mediului socialpolitic global. Putem doar spera că în scrisul nostru, ca și în pribegia noastră, soarele va continua „să soarbă umbra”, cum spune marele poet.
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
l-am văzut niciodată la acțiunile noastre de luptă împotriva comunismului, de ajutorare a României când avea nevoie etc. A apărut așa, ca din senin în ultimul timp, să se bage în "față" și... felicitări lui și susținătorilor lui din "umbră" a reușit. Dar mă întreb și vă întreb cum de nu s-a știut de FRP decât în ultimul moment, cum s-au selec ționat reprezentații organizațiilor românești "de pretutindeni", cine i-a propus etc. Ar trebui ca MAE să
Forumul Românilor de Pretutindeni - un secret bine păstrat!. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_419]
-
1985, deschidem prima pagină și citim: „Peste Bucureștiul cu ziduri și glorii/ răsăriseră sorii :/ era cîte un soare de jasp și zăpadă/ peste fiecare fantomatică stradă,/ cîte un soare portocaliu/ peste Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare albastru/ peste o musculiță de alabastru/ bîzîind într-un ferometal./ Și erau și sori de cașmir
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
gardă pe dușmani. Cuțitul, piatra și lemnul constituie elementele de bază din care se construiește printrun efort incantatoriu, șamanic, poezia sa. Sunt elemente durabile ce au menirea să ducă mesajul poetic dincolo de „mode și de timp”, spre Olimpul înconjurat de umbrele strămoșilor risipite în frunze, în iarbă, în ape și văi. Din când în când, în peisaj apare și un al patrulea element, fierul, simbolul veacului în care trăim, dar și aurul, amestecat cu bronzul: „Prejudecata că picăturile de ploaie se
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie din care ies umbrele celor șapte prieteni plecați în lumea de dincolo. „E mereu liber un loc lângă foc - murmură poetul - / un foc al cărui frig îl trezește din când în când / ce văd ei în locul acela gol, pe cine văd / nu știu. Șapte
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
ochiul valid, comun, văzător în afară, aduce în spațiul scriptural. Poetul nu înfățișează stări și peisaje, ci le imaginează”, apelând, desigur, la memoria sa ancestrală, cum se întâmplă în Scaunul gol de lângă foc sau în splendidul poem, punctat de dramatice umbre și lumini, Moartea câinelui, unde realul și imaginarul alcătuiesc un tot comun. „Cuvintele se împletesc în pagină precum nuielele / în gardul caselor noastre de Sub Codru. Îți vine să te uiți la contururile de dincolo. Ca și câinele meu Ursu s-
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
dureros se sparge de stânca întâmplării de a fi apa care-și stinge focul propriului suflet. 1155. Cine își poate înțelege necuviința cu sine însuși? 1156. Cel ce-și aruncă crezul pe apa râului uitării este cel mai năpăstuit de umbra adevărului propriei sale nașteri. 1157. Nimic nu este mai important pentru viață decât moartea. 1158. Nu există o orânduire a moralei fără o ierarhie a durerii. 1159. Doar cel ce înfruntă morala poate ști cât de benefică este aceasta. 1160
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
chip de cal, pe cînd Crisaor e un prunc neajutorat, a cărui urmă se pierde în mijlocul peripețiilor. Deși originea comună îi îndreptățește la destine comparabile, unul e hărăzit să zboare cucerind lumea, iar celuilalt îi e scris să stea în umbră. Diferența dintre ei, izbitoare prin dezechilibrul însușirilor, alcătuiește un contrast remarcabil. Genul acesta de contrapunere mitică se regăsește în romanul lui Gabriel Chifu, cu marea deosebire că ambele personaje - Damian Bordea în pielea personajului malign și Octavian Cadar în ipostaza
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]