4,112 matches
-
stat așa, cu mâna-afară, pân ce i-a înlemnit : țeapănă se făcuse și albă ! Și după ce-a vârât-o-napoi, la căldură, numa ce vede el, dup-un timp, că se umflă. Mare bucurie pe el ! Se umflă ea, se umflă, da’ vede că acu poa-să-și miște și degetele. Păi, odată ce s-a tuflit ! Ăsta a fost norocu meu în viață, râde Niculaie, când povestește, niciodată în viață nu mi-a ieșit cum am vrut ! Da lasă, că i-a și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu pași mari prin salon. E normal, e uman, e drept, nu e drept ? Nu știu ! Vă voi spune, totuși, pentru că trebuie să aflați la vreme, nu ca Margot, opinia mea de medic : sunt aproape convins că vi s-au umflat gâlcile... Ce ușurare ! E grav, dar întorci ușurată capul. Parcă ceva putea fi mai grav - ceva, dar ce ? Nu-ți mai aduci aminte ! Ai întors capul înainte ca el să deschidă gura, așa că o vezi pe Margot făcându-i domnului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a rupt Vica mâna. Sfârșit de iarnă, ziua a plouat, când a ajuns ea acasă, târziu, pe jos înghețase. Era sticlă. Oglindă. I-a ieșit pe nas venitul târziu, cât s-a chinuit : și dreapta ! Și pusă prost ! Degetele se umflaseră, se învinețiseră, durerile nu se mai opreau, n-au avut ce face : i-au rupt-o și i-au pus-o a doua oară. De atunci pare și mai grijulie să toarne sare și cenușă pe ghețuș. Ce-i prost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm. Nu o umflăm, o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se repetă, e vag, iar ceea ce vrea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm. Nu o umflăm, o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se repetă, e vag, iar ceea ce vrea să spună e că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm. Nu o umflăm, o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se repetă, e vag, iar ceea ce vrea să spună e că salteaua se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să completez cu amintirea berii negre băute În Cehoslovacia. În timpul ăsta, undeva În față, veteranul musculos de azi-dimineață Începe să povestească despre tragerile la care a participat În Rusia astă primăvară. E aproape pătrat din cauza mușchilor, arată ca un broscoi umflat cu steroizi și are o strungăreață de parcă acum i s- ar schimba dinții. Ochii asimetrici lasă senzația unui eșec genetic - produsul unei iubiri amorale și ilegale, ceva Între rude. Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care le
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sacîz... și te vede stînd ca un orfan pe culoarul rece, curentul vîjÎie pe sub uși și din stația teatrului se aud fantomatic fragmente de arii, directorul tehnic anunțînd cu o voce șoptită evoluția spectacolului, pocnete și statice. Așa că Nină te umflă pe sus și te bagă În cabina lor, o adunătură veselă de bărbați În colanți albi, busturile păroase intimidante, bînd cafea din tot felul de cești și altceva, probabil votcă, din alte cești sau din pahare groase, jucînd table, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și zbiară din cauza unei dureri atroce, iar zbieretul se pierde pe drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că nu-l mai sîcÎi cu Întrebări al căror răspuns Îl știu. Parcurgem cei doi kilometri În aproape două ore, În gemetele și răcnetele pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
multiple utilități și utilizări Înainte de a apuca să fie consumate, dacă mai apucă să fie consumate vreodată și nu cumva se Învîrt la nesfîrșit În circuit. În ciuda frigului, e ceva electric În aer, ceva care ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fierbinte, e Încă foarte amorțită. Toată lumea țipă (la șofer, să se grăbească), dar cel mai tare țipă Moise (i s-a rupt ceva, nu spune ce). Fața Îmi zvîcnește și Începe să mă doară, simt cum pur și simplu se umflă ca o bășică. Probabil că În curînd o să am capul cît un balon, plin cu sînge. Îmi prevăd o moarte agonică, spectaculoasă. — Ce are? Nu știu, mergem la infirmerie. — Aoleu! spune o voce la cîțiva centimetri de fața mea. Pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zis nimica de comunism. I-auzi, s-a răzgîndit... — Ia tăceți, liniște! Auzirăți că cică lumea i-a linșat pe unii din Partid. Ce n-aș da să pun și io mîna pe secretarul de partid de la noi, să-i umflu botu’, futu-i paștele mă-sii, că cît ne-a frecat cu raportările lui. Din televizor vorbește un general. Același decor inexistent, stă În picioare Însoțit de alte cîteva personaje despre care nu știm nimic, tot grupul e Încadrat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
politic nu se poate face fără ajutorul foștilor politici. Or fi ei foști comuniști, da’ asta e... Ei știu... — Păi ce știu? Am văzut 50 de ani ce știu... Știu să ne tragă nouă o linie În față În timp ce ei umflă mațu’... Nu ne-au supt destul sîngele? — Lasă bre omu’ să vorbească. Spuneți domn’e... să priceapă și cap sec. — Nu mai spun. Am spus. — Domnule... profesor, io nu cre’că e bine, io nu cre’că avem voie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pacientul Întreabă dacă pe ei nu-i deranjează țînțarii și dacă nu se poate face ceva să scăpăm de căcăcioșii ăștia mici. Nu rîde, e serios. SÎnt ultimele clipe În care mai reușește să spună ceva. Limba i s-a umflat În gură sau s-a transformat Într-o broască. Sau i-a dispărut. Împreună cu cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost transformat În cazinou. CÎteva săptămîni ne-am tocat soldele la zaruri și la poker, În țipetele vesele ale lui Cristian - care a produs un cozoroc de crupier, Dumnezeu știe de unde. Rien ne va plus! țipa el vesel În timp ce-i umflam mangoții lui Marcel, sau lui Claudiu, sau lui Mirel, sau cui s-a mai nimerit, fără talente speciale, doar pe bază de noroc. Dar de unde atîta noroc pe noi? Nu știu... poate pentru că sîntem niște campioni Înnăscuți. Tot episodul s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o rochie albastră și un șorț elegant, vărgat. Când Pearl deschise ușa, Hattie rămase în picioare în camera de zi, unde aprinseseră focul la soba cu gaz. Nu alergase la ușă să-și întâmpine bunicul. Aștepta, netezindu-și întruna rochia, umflându-și funda eșarfei, aranjându-și părul și respirând accelerat. Pearl luă paltonul lui John Robert și-l duse la bucătărie ca să-l usuce. Uitase să-i spună unde se găsea Hattie. John Robert, care nu mai călcase pragul Papucului din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fond, asta-i treaba unui cățel, așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunem. O să ne lipsească enorm. Dar ce viață minunată și ce om minunat! Anthea, iubito, n-ar fi mai bine să te duci sus în camera ta și să te întinzi puțin pe pat? Anthea, ridicându-și fața roșie și umflată de plâns și înlăturându-și de pe obraji părul ud de lacrimi, răspunse: Trebuie să plecați, trebuie să vă duceți la domnișoara Dunbury, m-ar bucura să știu că v-ați dus la ea. Acum că e Tom lângă mine, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vom locui în sud, la țărmul mării, și vom fi, în sfârșit, fericiți. Vino, iubito, culcă-te lângă mine. Strânge-mă în brațele tale. Am dezlegat enigma, până la urmă totul a ieșit la lumină. Trebuie să lași bășica să se umfle până la punctul de spargere și s-o spargi. Ăsta-i tot secretul. Ah, mă simt atât de liniștit! Acum vreau să dorm. Și George adormi pe dată în brațele Dianei. — Vrei să spui că ții la mine? întrebă Hattie.PRIVATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cuvântul COMUNIȘTI, scris cu roșu. Luca Băleanu răcnea ca ieșit din minți, agitându-și brațele ridicate. Cătălin se uita la ei, mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în pământ. Sus, pe pervazul ferestrei, Dogaru mai lipise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea chiar câțiva ani mai mult decât el, aproape zece! Cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pîine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul. 4. Haina nu ți s-a învechit pe tine și nici nu ți s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani. 5. Recunoaște dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui. 6. Să păzești poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
vei zidi și vei locui în case frumoase, 13. cînd vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescîndu-ți tot ce ai, 14. ia seama să nu ți se umfle inima de mîndrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, 15. care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]