2,351 matches
-
este bogat în termeni specifici sportului cu balonul rotund, iar claritatea și cursivitatea lui îl fac accesibil. Nuvela, datorită acestei cursivități în prezentarea fabulei, dă impresia de proiecție cinematografică. Acest sentiment este potențat și de oralitatea stilului, date de accentele umoristice și de autenticitatea limbajului. Umorul este realizat în nuvela lui Barbu prin limbajul personajelor, prin poreclele lor, precum și prin modul în care le place șă-și prezinte trecutul încununat de succese extraordinare (Petrescu, Moșa Mariankovici). Este de remarcat influența pe care
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
în trecut pe scenele multor teatre populare. S-au bucurat de succes la vremea lor și operetele sale "Kaspar Rumpelmayer" (în germană), "Jànos Istenházy", "Domnișoara din Bosnia","Mopsul de aur" (în ucraineană). Poporul se delecta odată și cu povestirile sale umoristice despre un orășel fictiv al proștilor, "Bergluzdiv". Deprimat de moartea fiului său, Oleksandr, de tuberculoză, în anul 1901 Isidor Vorobchievici a fost nevoit să se retragă din activitatea didactică, și s-a îmbolnăvit de inimă. El a trecut la cele
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Fahr în cursul Războiului de uzură Shalev a fost rănit de patru gloanțe trase din greșeală de un alt combatant israelian. După eliberarea la vatră Meir Shalev a debutat ca ziarist și prezentator al unor rubrici de critică jurnalistică și umoristice la televiziunea și radioul de stat. A prezentat apoi emisiunea „Shaá tová” de vineri seara pe canalul I al televiziunii israeliene. A publicat primul său roman, „Roman rus”, la vârsta de 40 de ani, ăn anul 1988 și s-a
Meir Shalev () [Corola-website/Science/313302_a_314631]
-
mereu un detaliu asupra căruia cei doi autori s-au concentrat cu mare atenție, apreciind faptul că li se permitea să fie "demiurgi". Cei doi autori au împletit deseori SF-ul cu literatura polițistă ("Statuia șarpelui", "Paralela-enigmă") și cu cea umoristică ("Planeta Umbrelelor Albastre", "Statuia șarpelui"). Bărbulescu a pășit și pe domeniul literaturii istorice în "Insulele de aur și argint" (care descrie câteva episoade din viața exploratorului Abel Tasman) și al celei de aventuri în "Simbamuenni". Alexandru Mironov a comentat în
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
inițial în foileton, în ziarul "Vakit" în anul 1922, ulterior, romanul este publicat, aducându-i autorului notorietatea pe care o visa. Începând cu anul 1924 va începe să editeze alături de Mahmut Yesari, Münif Fehim și Inbnürrefik Ahmet Nuri o revistă umoristică denumită "Kelebek" ( "Fluturele") în care vor fi publicate scurte povestiri umoristice. În perioada 1918-1955, Reșat Nuri Güntekin va desfășura o activitate publicistică intensă publicând articole atât în cotidiene prestigioase, cât și în reviste literare sau de cultură mai puțin prestigioase
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
este publicat, aducându-i autorului notorietatea pe care o visa. Începând cu anul 1924 va începe să editeze alături de Mahmut Yesari, Münif Fehim și Inbnürrefik Ahmet Nuri o revistă umoristică denumită "Kelebek" ( "Fluturele") în care vor fi publicate scurte povestiri umoristice. În perioada 1918-1955, Reșat Nuri Güntekin va desfășura o activitate publicistică intensă publicând articole atât în cotidiene prestigioase, cât și în reviste literare sau de cultură mai puțin prestigioase precum: "İnci", "Büyük Mecmua", "Nedim", "Șair", "Hayat", "Güneș", "Yeni Türk", "Ana
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
, născut ca Tarō Hirai (n. 2 octombrie, 1894, Nabari, Prefectura Mie - d. 28 iulie, 1965), a fost un critic literar și scriitor japonez. Pseudonimul este o aproximație, ca omagiu (dar și în sens umoristic), a numelui lui Edgar Allan Poe. Tatăl lui, de origine samurai, lucra ca funcționar în administrația locală. Rampo s-a îndrăgostit de romane polițiste de mic copil când mama sa avea obiceiul să-i citească romane de acest gen serializate
Edogawa Rampo () [Corola-website/Science/313408_a_314737]
-
cu aceea a oficialilor americani. Primele două povestiri ale lui Robinson au apărut în antologia "Orbit 18" în 1976. Cele mai multe sunt strânse în volumele "The Planet on the Table" (1986), "Remaking History" (1991) și "Vinland the Dream" (2001). Patru nuvele umoristice cu americani expatriați în Nepal apar în cartea "Escape from Kathmandu" (1989). La 1 august 2010, editura Night Shade Books a lansat o colecție hardcover intitulată "The Best of Kim Stanley Robinson." Romanele lui Robinson au câștigat 11 premii majore
Kim Stanley Robinson () [Corola-website/Science/313461_a_314790]
-
the World", și, ulterior, în două opere mai complexe: "The Science of Life" (1930) și "The Work, Wealth and Happiness of Mankind" (1931). "Outlines" a devenit suficient de cunoscută și reeditată pentru ca James Thurber să o parodieze în eseul său umoristic "An Outline of Scientists". De la începuturile carierei sale, Wells s-a gândit la moduri mai bune de organizare a socierății, scriind o serie de romane utopice. Primul dintre acestea a fost "O utopie modernă" (1905), care prezintă o utopie globală
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Web", sau "Webblies", cu referință la Industrial Workers of the World, supranumiți "Wobblies". Conceptul de Webblies constituie partea centrală a romanului "For the Win" de Cory Doctorow, iar MacLeod este recunoscut drept inventator al termenului. De asemenea, există multe trimiteri umoristice din domeniul zoologiei și paleontologiei. De exemplu, în romanul "The Stone Canal", atât titlul cărții cât și multe locații descrise poartă nume de părți anatomice ale nevertebratelor marine. Face parte din generația de scriitori britanici de science fiction specializați în
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e caracteristic) în culegerea de schițe. "Jurnalul cu file violete" (1955) e menționabil numai pentru introducerea notei umoristice, fiindcă în rest conformismul se păstrează, acordat cu noile indicații, prin care se recunoaște că pe lângă „realizări" mai sunt și neajunsuri. De altfel, întreaga proză umoristico-satirică a lui Silvestru are această notă de acomodare și chiar de ocolire a strategiilor
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
brigada artistică de amatori" ca formă spontană de umor popular este grăitor. Odată cu volumul "Glastra cu sfecle" (1965), care include „microfoiletoane, momente și schițe vesele", gama tematică și de procedee se lărgește, iar tezismul propagandistic se atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial, noua birocrație, mita măruntă, nepotismul, micile compromisuri și imposturi, noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă de comic frecvent investigată este vorbirea
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
mulțumitor este mai bună decât o muncă grea, plătită bine. Ritmul de lucru crește sau scade în funcție de prezența șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență. Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din suprapunerea polifonică a unor cântece diferite. Simultan cu tema ariei, se cântă două melodii, una de un naiv și rustic lirism, alta umoristică. Numele acestor variațiuni vine de la primul interpret al lucrării, clavecinistul Goldberg, aflat în slujba contelui Kayserling, ambasadorul Rusiei la Dresda. Și „Capriciul la plecarea fratelui iubit” (scris pentru fratele său Johann Jakob, plecat în Suedia, în anul 1704), este un
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
pentru tot ce intra din Muntenia și Transilvania - După Cihac, II, 477 (cf. Weigand, "Jb.," XVI, 75), numele provine din limba maghiară "bakó" „călău”. Este vorba cu mai multă probabilitate de o contaminare a ambelor cuvinte, adică de o interpretare umoristică a numelui orașului, prin intermediul cuvântului din limba maghiară. Mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, cu "Gura Bistriței". Menționarea orașului pe un act oficial datează
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze. Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista "Bilete de papagal" (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo". Volumul de debut e un volum de versuri și se numește "Elegii pentru ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
ale roboticii, care au influențat profund alți scriitori și gânditori în privința acestui subiect. O astfel de poveste scurtă, "Omul bicentenar", a fost ecranizată într-un film avându-l ca actor principal pe Robin Williams. În 1948 a scris o povestire umoristică pseudoștiințifică, "Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate", în care inventase o nouă substanță, utilizabilă pentru a călători în timp. La acea vreme își pregătea lucrarea de doctorat, așa că s-a temut că povestirea îi va afecta negativ obținerea doctoratului și a
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Asimov (născută Jeppson), la puțin timp după moartea sa. Asimov a scris și eseuri despre situația socială din America, printre care se numără și "Gândirea despre gândire" and "Science: Knock Plastic" (1967). Spre sfârșitul vieții a început să scrie versuri umoristice, începând cu volumul din 1975, "Lecherous Limericks". Unul dintre primele lucruri vizibile în scrierile de ficțiune ale lui Asimov îl reprezintă stilul simplu. În 1980, profesorul emerit de limbă și literatură engleză de la Universitatea din Kansas, James Gunn, scria despre
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Constituționalul", sub semnătura "C." și cu pseudonimele "Falstaff", "Zoil", "Nastratin" și "Hans". La 8 aprilie 1885, a avut loc reprezentația comediei "", premiată la 25 ianuarie 1886, fluierată la premieră. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista umoristică "Lumea veche". La "Ziua" a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A condus, din 1896, "Epoca literară", supliment al ziarului "Epoca". În "Convorbiri critice" și în "Timpul" și-a publicat piesele de teatru. Când Slavici
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialești, "Moftul român" s-a dovedit
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal”" (Duiliu Zamfirescu). Structura omenească a lui Caragiale, ca și aceea artistică, era duală: una de ironist și farsor, cu o rezervă nesecată în direcția manifestărilor umoristice și cinice, și alta de sentimental ("„Eu sunt un sentimental, domnule!”"), neliniștit și măcinat de melancolii ascunse și ciudate la un asemenea temperament. Caragiale s-a bucurat de un mare respect în rândurile tuturor artiștilor și ale militanților pentru cauza
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
mai multe regiuni din România, pe texte diferite. Primul este Cântecul de Mai, cules în Transilvania și publicat de compozitorul- muzicologul Timotei Popovici și se potrivește și cu spiritul optimist al imnului: Alte cântece românești cu melodia aceasta sunt: cântecul umoristic "Carul cu boi", popular în rândurile evreilor moldoveni sub numele de "Hăis-Cea!" (în Yidish: "Ois-Scha") și, similar doar în prima parte: "Cucuruz cu frunza-n sus", cules în nordul Ardealului și pus pe note de compozitorul Guilelm Șorban. Înaintea lui
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
Sir Terence David John Pratchett (cunoscut fanilor ca Terry; n. 28 aprilie 1948, Beaconsfield, Buckinghamshire, Regatul Unit - d. 12 martie 2015, , , Regatul Unit) a fost un scriitor britanic, cunoscut pentru scrierile sale umoristice în domeniul fantasy, în special pentru longeviva serie "Lumea Disc". Primul roman al lui Pratchett, "The Carpet People", a apărut în 1971 și, de la apariția primului roman din "Lumea Disc" ("Culoarea magiei"), publicat în 1983, a scris în medie două
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]