23,058 matches
-
se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și oamenii ieșeau pe la porți, îi chemau în curțile lor, le ofereau mai întâi hrană și băutură, ca apoi să le solicite meșterirea unor obiecte de trebuință imediată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel în preajmă, îl rugă să-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe calea cea bună, o să vedem împreună. Între timp, își făcură apariția în birou componenții familiei Carabăț, însoțiți de bulibașa Iorgu Stănescu. Colonelul îi numără din ochi, apoi ordonă lucrătorului ce-i însoțise să aducă mai multe scaune. Biroul se umplu de scaune și de musafirii convocați pentru lămurirea unor lucruri ce cu siguranță nu puteau fi clarificate în întregime, dar a căror demarare era absolut necesară. Începură o serie de discuții premergătoare de tatonare care aveau toate șansele să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în mod tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți reacția celor două mame, ordonă reintroducerea copiilor în biroul său. Tăcerea umplu întreaga incintă. O dată cu intrarea copiilor Rafira, de unde până atunci nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când întâlni ochii lui Mihăiță, se întâmplă un miracol; simți cum în întreaga ei ființă sângele începuse să-i clocotească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ea îi spuse: - Așa! - Tu nu ai auzit ce-a spus bulibașa: mergem la lege și... Nu mai continuă, oricâte vorbe ar fi spus, ar fi fost de prisos. Când ieșiră Ina, Alex și Mihăiță, țiganii se reîntoarseră din drum, umplând strada cu vocile lor revoltate, bulgărind amenințări și cuvinte pline de obidă din care nu lipseau sensurile periferice. În cele din urmă, grupul acestora începu să se destrame. Ina urmări cu duioșie cum Vișinel alergă spre Rafira, cuprinzându-i trupul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se agitau, făceau gesturi largi cu mâinile ale căror semnificații erau numai de ei cunoscute. Unii fumau țigară după țigară, însoțindu-și spusele disparate de o sumedenie de cuvinte bulgărite. Nici bine nu se deschiseră ușile Judecătoriei că mulțimea năvăli umplând până la refuz sala de ședințe care, deși era destul de mare, se dovedi însă, cu acest prilej, a fi neîncăpătoare. Deși procesul cu pricina era înscris pe listă al cincilea, dată fiind conjunctura, președintele judecătoriei hotărî ca acesta să se deruleze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sub nefastele auspicii ale unor întâmplări departe de starea de normalitate. Ruperea unei singure verigi din lanțul firescului poate declanșa adesea seisme cu urmări dezastruoase. In pofida așteptărilor, procesul durase un timp destul de îndelungat. La fiecare termen, sălile Judecătoriei se umpluseră de rromi, la care se adăugaseră numeroși nechemați. Toți voiau să afle cum se va soluționa o cauză ce se tergiversase atâta vreme, încât starea psihică a celor implicați fusese afectată în mod vizibil de situația creată. Totul devenise ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ogradă și tu nu ai fost în stare să înscrii? Și își însoți spusele de un pumn zdravăn aplicat în plină figură, încât Vișinel se dezechilibră și căzu la pământ. Nasul i se umflă pe dată și fața i se umplu de sânge ce începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
drum vreți să mergeți. Noi ca părinți nu intenționăm să vă influențăm în nici un fel; am dori, ni se pare un lucru firesc, să îmbrățișați profesii cu cât mai puține impedimente. Bineînțeles, acestea să vă fie dragi vouă, să vă umple întreaga ființă, dar care, în același timp, să vă asigure o viață demnă, plină de satisfacții. - Și eu vreau să abordăm această temă, spuse Mihăiță. Știți deja că doresc să-mi desăvârșesc studiile în domeniul muzical. E un vis pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el și, cu pas domol, se îndreptă pe străzi lăturalnice spre piața alimentară a orașului. La ora aceea, piața era un furnicar de lume, în special cu gospodine care căutau să-și umple sacoșele cu de-ale gurii. Vișinel urmări din întâmplare cum dintr-o cisternă erau descărcați într-un bazin cu gheață pești proaspeți, ca niște lingouri de argint. Cu cât se apropia mai mult de coloana pofticioșilor de pește, i se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
comisiei fură impresionați de modul în care candidatul interpretase această partitură de Bach cu o virtuozitate demnă de invidiat. Tânărul făcuse tot timpul corp comun cu vioara sa. Întreaga arie cursese nestăvilită, ca o apă cu învârtejirile și calmurile ei, umplând întreaga încăpere. Deși unul dintre membrii comisiei ar fi vrut să-l oprească, semn că s-a edificat, președintele îi făcu semn acestuia să nu-l întrerupă, să-i îngăduie concurentului să-și demonstreze întreaga sa înzestrare. Când Mihăiță lăsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca pe tobogan. La masa mare, mirii erau flancați de părinții lui Vișinel: Rafira și Lisandru, Ina și Alex, și Vijelie și Zița (părinții Voicăi), toți formând un grup compact dominat de personalitatea recunoscută a starostelui, bulibașa Iorgu Stănescu. Bucuria umplu lunca de muzica evenimentului, trăită din plin de întreaga etnie a țiganilor șatrei. Nunta curse o dată cu ziua, ajungând până în faptul serii. Și, după cum se încinseseră spiritele, vinul și rachiul tare având rolul lor, erau toate șansele ca petrecerea să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că va trăi un asemenea moment, îl aștepta cu înfrigurare și îl dorea să fie cât mai departe. Ar fi vrut să dea înapoi timpul cu un an, o lună, o zi măcar pentru că nu avusese destulă vreme să se umple de ființa lui Vișinel, de ochii lui vii, purtători de tainice lumini, în care apărea chipul ei ca într-o oglindă. Privirea i se încețoșă, ochii i se umeziră urmărind chipurile celor doi care, cu fiecare clipă ce trecea, deveneau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
supei de găină îde curte), cu steluțe galbene cu tăiței de casă, al desertului variat care-mi lăsa gura apă, compus din: knedle îprune învelite în aluat ce conține și cartofi - din germanul Knödel = gălușcă) sau chiroște îtriunghiuri din aluat umplute cu afine; variantă regională a cuvântului piroșcă îcolțunaș) provenit din rusă îpiroșki) și din ucraineană pyrișky) tăvălite în pesmet, scorțișoară, zahăr și unt, ori deliciosul cremșnit, specialitatea casei. Tare mult mai ținea bona la plimbările regulate pe aleile parcului vecin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
metodă ingenioasă, bazată pe un sfredel mai gros din atelierul bunicului, cu care să dea o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de deasupra. Pe proprietatea unui gospodar vecin, Costea Preutescu, erau instalate cazanele în care se pregătea mâncarea pentru trupă, iar căsoaia se transformă în magazie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Rică, fiind mai subțirel în talie, a fost ales să escaladeze hornul noaptea, când plantonul dormea sau era ținut de vorbă la o țigară. Ajuns în pod, Rică trebuia să coboare printr-un oblon pe scări în căsoaie, unde-și umplea o trăistuță cu pâini rumene și plăcut mirositoare ce-i lăsau gura apă. După război, pe timpul foametei, alimentele de bază erau raționalizate, insuficiente și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea masă nevoiașă aflată în ruină și agonie, ce s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât ne merge nouă de rău, în țara băieților deștepți, întunecați la chip și la suflet, pe care-i acuz cu „mânie proletară” de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
anunțată pe ulițe de grupuri de copii, din care uneori făceam și eu parte, chiuind: „Chiraleisa”, „Chiraleisa”.., enoriașii întâmpinându-ne din poartă cu lumânări aprinse, dăruindu-ne colăcei, pampuște îgogoși), mere, nuci și grițari îcreițari), astfel că trăistuțele noastre se umpleau și nu de puține ori dădeam fuga pân-acasă să le deșertăm. Era un du-tevino, o distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
degradate, cu trei mese pe zi, ce erau insuficiente și de calitate proastă. Cei câțiva profesori supraveghetori dădeau din colț în colț la nemulțumirile noastre, iar în urma unor conflicte de „idei” cu muncitorii matusalemici și cu țiganii locali, s-a umplut paharul, astfel că ne-am făcut bagajele după o săptămână de lucru și am plecat pe cont propriu in corpore acasă. Naș fi vrut să fiu în pielea neputincioșilor profesori însoțitori care, în mod sigur, au fost penalizați pe linie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din „Jos”, care achiziționau nuiele de răchită și salcie, necesare pentru împletit coșuri, precum și araci utili în susținerea plantelor agățătoare, așa cum fac unii realizatori de talk show-uri televizate cu fetițele despuiate și foarte slabe, care trebuie „priponite”. Când se umplea curtea de stive ridicate din bonturi îlegături) de nuiele și araci, de nu mai puteau fi controlate la număr, intram în alertă să „ajutăm” oamenii depășiți de situație și treceam, noaptea, că-i un sfetnic bun și atunci toate pisicile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fi trunchiate, făcând referire doar la o anumită parte a situației-problemă. Astfel de informații sunt culese de către consilierul PR de la persoane din zone diferite, intrași extrasistemice. Uneori datele provenite din astfel de surse pot surprinde un anumit adevăr sau pot umple un gol de informație și, din această cauză, pot fi importante. > Rapoarte de teren Aceste rapoarte vin de la reprezentanții din teritoriu ai sistemului. Aceștia au rolul de a surprinde anumite trenduri caracteristice grupurilor-țintă aflate în teritoriu și de a transmite
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi fost prins În spatele unei oglinzi mari, de unde vedeam totul, dar nu mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vedere și perspectivele care se deschideau la Întoarcerea acasă. În ceasurile când lucra singur, vopsind la nesfârșit pereți albi și absurzi, deseori se cufunda În apele memoriei, redescoperindu-se alături de soție și copil În dulci amintiri, a căror muzică Îi umplea inima de o imensă fericire, care-l trimitea-n foșniri de lacrimi. La Început a crezut că nu va putea rezista muntelui de dor care se aduna În spatele său, dar a Înțeles mai apoi că timpul era și prietenul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]