8,976 matches
-
ies din celulă, mi-am dat seama cât de urât puțeam de fapt, dar asta nu era nimic În comparație cu mirosul lor, care era acela al morții. M-au dus Într-un marș cu salturi printr-un lung pasaj mirosind a urină, până la un lift care ne duse cinci etaje mai sus, lăsându-ne pe un coridor mochetat care, cu pereții lui cu lambriuri din stejar și portrete Întunecate reprezentându-i pe Führer, Himmler, Canaris, Hindenburg și Bismarck, avea aerul unui club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acest caz de moarte clinică, e medicamentul obișnuit care li se administrează pacienților. — O să țin minte. — Nu te Îmbolnăvi, prietene. E tifos pe aici. În clipa În care Îți dai seama că faci febră, ia două lingurițe din propria-ți urină. Pare să funcționeze. Asta dacă pot să fac rost de o lingiriță curată. Mersi de sfat. — Ei, uite Încă unul, de vreme ce ești În așa toane bune. Singurul motiv pentru care Comitetul Lagărului se Întâlnește aici e acela că ei știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care se învîrtoșează ca un sirop gros în țeasta mea îmi coboară în oasele nasului, în vertebrele girului și-mi invadează pieptul cu ceva roz și lipicios, de parcă imaginea lui Lulu ar curge în culori amestecate, în farduri făcute din urină de pisică, în parfum din spermă de zibelină, în flori exotice, putrede și suspecte, în ochi dați cu un rimei unsuros și scurgîndu-se ca în Dali - ar curge, m-ar năclăi tot și s-ar prelinge pe asfalt într-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii, unele verzui, altele crem, dar cele mai multe de cenușă grea și transparentă, în marele hol rece. M-am dus la closet și am privit ca în transă șuvoiul subțire de urină galbenă, care difuza lent în bazinetul de porțelan. în aerul întunecat, m-am privit în oglinda de deasupra chiuvetei și am văzut o față care, în liniștea și frigul și singurătatea din sala minusculă, dar nesfârșit de înaltă, nu era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca niște plăcute diapozitive color, cu soare și brazi, cu băieți și fete ieșind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le repetam în gând mă apărau, îmi dădeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru-nverzit, privind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știi ce cred că era? —Ce? — Tâmpenia aia cu care mi-ai dat înainte să ieșim. A, uleiul de lavandă. Câteodată, Ashling se simțea foarte neapreciată. Are miros de bunică, nu-i așa? Ted era pornit. — Credeam că mirosul de urină e mai cunoscut. Când se simțea nedreptățită, Ashling devenea foarte acidă. —Eh, oricum nu era potrivită pentru mine, concluzionă Ted morocănos. Sunt toate prea tinere și prostuțe și mă plac din niște motive aiurea... Prietena ta, Clodagh, întrebă el dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văd ce-i prin casă. Sufrageria era plină de bucăți de aeromodele și conserve de fasole deschise, în jurul cărora bâzâiau muște, iar dormitorul era tapetat cu fotografii ce înfățișau femei îmbrăcate sumar, majoritatea cu capul în jos. Baia puțea a urină stătută, iar în bucătărie erau trei pisici care adulmecau niște conserve de ton pe jumătate goale. Când am dat să mă apropii, m-au scuipat. Am aruncat cu un scaun după ele și m-am întors la tata. Se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trimițând umbre ca de copaci de la Înălțimea șoldului și până la pământ, marcau locul unde cineva urinase repetat pe ușa vecinului. Mirosul dăinuia acid și rânced În holul Înghețat. Logan scârțâi oprindu-se, respirând greu, cu ochii fixați asupra urmei de urină. Doug s-ar fi putut adăposti În oricare dintre apartamentele acelea. Sau putea doar să fie undeva unde să nu fie văzut, În spatele scărilor. Se apropie ca să se uite, dar Doug Disperatul nu se afla acolo. Ușa din spate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mașina și așa mai departe. O să dureze enorm chestia asta! — Cu cât stăm mai mult aici, cu atât o să dureze mai mult. Începură cu blocul În care locuia Chalmers. La parter În stânga: o bătrânică cu ochi nestatornici, păr gălbui ca urina și o respirație ce duhnea a vin de Xeres. Refuzase să deschidă ușa până când Logan Își scosese legitimația și o băgase prin deschizătura pentru corespondență și până ea sunase la secția de poliție să se asigure că nu era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de două-trei zile crezură că se vindecase; vestea însănătoșirii sale se răspândi. Apoi se simți din nou rău, și de data aceasta nu mai reacționă la tratamente: febra era mică și oscilantă, lumina îl deranja, durerile de cap deveniră insuportabile, urina era amestecată cu sânge. În câteva zile, mâinile îi deveniră diafane și scheletice, cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singurul său scop fusese să arate mai gras. Ciudat... Burke trase din nou aer în piept, dar de data asta fu mai puțin norocos, căci o adiere de vânt îi băgase în nări un puternic miros de gunoi stătut și urină. Își scoase stația și începu să vorbească. - Agent 5212 către Centrală... Am prins suspectul din parc și l-am imobilizat. - Ești rănit? - Nu. Doar un cot făcut praf. - Poziție? - La câteva străzi de West End. Stați puțin. Să văd exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la closet, Basie aflase numele femeii eurasiatice. Jim ieși alergînd din magazie cu cele două gamele. Ceilalți prizonieri Îl urmară, bătrînii ridicîndu-se greoi de pe saltelele lor. Domnul Partridge luă gamela din mîna soldatului englez, care ședea Într-o baltă de urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți. Basie Își pierduse interesul față de băieții englezi și Îl urmărea pe Jim pe deasupra gulerului pătat de sînge al hainei. Mii de muște se adunară În jurul camionului, atrase de transpirație și de urina care curgea printre scîndurile de lemn. Jim aștepta ca șoferul să vină Înapoi cu harta, dar acesta stătea pe un colac de fir de telefon, discutînd cu doi soldați care Își pregăteau masa de amiază. Sunetul vocilor lor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe podea, dar soldatul japonez Îi făcu semn cu patul puștii să se ducă Înapoi la locul lui. Sergentul stătea printre tufele de urzici, uitîndu-se peste parapetul din spate la deținuții sleiți de puteri. Femeile bătrîne zăceau În bălțile de urină de la picioarele soților lor. Frații englezi se cuibăreau lîngă Basie, În timp ce doamna Hug se sprijinea de genunchii tatălui ei. Jim se gîndi la mama sa și la clipele fericite pe care le petrecuse În dormitorul ei, jucînd bridge. CÎnd simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
englezi dormeau cu capetele În poala lui. Stewardul de cabine era conștient Încă, dar se retrăsese În sine, cu fața lui moale ca pulpa unui fruct prea copt. Adesea Îi era greață și podeaua camionului era acoperită de vomă și urină, și Îl tot bătea la cap pe Jim să o curețe. Și doamna Hug Împreună cu tatăl ei zăceau, pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de misionari rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la etajul al treilea. Indiferent de vreme, deținuții britanici din Blocul E Își petreceau aproape tot timpul pe priciurile lor. CÎțiva erau prea bolnavi de malarie ca să se miște și stăteau Întinși pe saltele de paie ude de transpirație și urină. Dar alții, Încă destul de puternici ca să umble, leneveau pe lîngă ei, examinîndu-și mîinile ore În șir sau uitîndu-se pe pereți. Vederea atîtor bărbați adulți care nu voiau să facă față realității lagărului Îl uimise Întotdeauna pe Jim, dar Își revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și se prelinse În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede, Înainte ca filele să se ude. În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul aerian. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se Întorceau de la o vînătoare În Hungjao Înainte de război. Nori de praf alb se ridicau În urma camioanelor, ascunzîndu-l pe doctorul Ransome. Primii soldați trecură de Jim, niște bărbați masivi care țineau ochii În pămînt. Nările lor tremurară la mirosul urinei. Cum mergeau prin praf, un strat fin le acoperea uniformele și curelele, amintindu-i lui Jim de pista de pe aeroportul Lunghua. — Bine, Jim... Domnul Maxted se ridică, iar Jim simți mirosul de excremente care venea dinspre pantalonii lui. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
decolorate ale lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Începuseră să se strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură Înapoi, cu fețele lipsite de expresie. Jim se uită la oamenii din jurul lor, funcționari, hamali și țărănci, știind foarte bine ce gîndeau. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]