6,525 matches
-
lui noapte de noapte, suferind și el, probabil, de lipsa bărbatului care îl crescuse și îl alintase și îl spălase și îi hrănise cu biberonul, dar, neputînd să-și manifeste altfel deznădejdea, urla cu disperare pînă cînd femeia începea să urle și ea ca un cîine, nemaiștiind ce să se facă de una singură cu el și bestemîndu-și soarta. Era frumoasă încă, tînără și puternică, ținuse la Caiafa, își iubea copiii, dar Ignațio o dezamăgise. Fugise după el cu ani în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
avea ce să facă. Aștepta să se descarce în ea, să-și ia blugii și să fugă unde o vedea cu ochii. Și în clipa aia un gîndac negru, imens, i-a căzut din tavan pe burtă și ea a urlat de oroare, de silă, de dezgust și de umilință. Auzind-o, băiatul s-a excitat și a început să tremure, dar ea l-a împins cît colo și sperma lui a țîșnit neputincioasă pe gresia albă, asemenea unui scuipat grețos
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
să-l care în spinare și, cînd l-a pus jos, dincolo, Vascodagama leșinase de oroare și zbiera că i s-a sucit cerul cu burta în jos și i se scurge printre pietre ... Pietre la creierul tău cel mic! urla Mancuse și l-a auzit Cezar Dunăreanu, care venea în urma lor, da' mai treaz un pic, și l-au dus amîndoi pe sus acasă pe Vascodagama și l-au culcat în bucătărie și, cînd Afrodita, din camera ei, a întrebat
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
atentă. Asta este foaia de parcurs aprobată de domnul inginer Marcu. În ziua furtului seria foii de parcurs este notată aici, împreună cu ora și minutul ... Adelina s-a îngrozit. Înseamnă că Marcu nu mai avea nici o șansă. Îi venea să urle. Nu era drept. Dar cum era?! Stai! Mi-e mai greu să fac lumină în cazul ăsta, decît “altceva” - i-a zîmbit căpitanul și dinții lui albi au fascinat-o, umplînd-o de o dorință aproape animalică să-l devoreze cu
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
meu Trec hoți de morminte în fugă, Aș vrea să mai ies, dar mi-e greu Și nu cred iubirea mea să te-ajungă. Că noaptea, pletele tale mă fac Să visez, să-mi doresc să trăiesc, Îmi vine să urlu, dar tac, Căci și aici te iubesc!... A venit mama și a plâns pe mormânt Am plâns și eu odată cu ea, Mă doare de la ea orice cuvânt Ce mult te iubesc mama mea!... Pe tine, te aștept peste o saptămână
SA TE POT IERTA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358500_a_359829]
-
ta subțire, Toamna-și lașase frunzele la gară, Un felinar își atârnase luna în privire. Murise strada-n mahalale, Copaci târzii se despuiau de vise, O ceață suie se ținea de sale Și moțăia pe sânul ploii ce abia venise. Urlă stingher o-mbrățișare, lovindu-ne cu talpă peste trupuri, plecasei pe-un obraz de inserare, sub cortul gurii ne-au rămas săruturi. Trăisem atârnați într-o-ntâmplare, Iubindu-ne că două lucruri. GEORGE BACIU Referință Bibliografica: POEZII DE DRAGUL TĂU / George
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
Eu am venit să mă rog,/ diavolul trăgea cu urechea,/ certând lacrima apusă,/ pe trupul icoanei” (p. 100). Stările astfel inventariate liric de volumul “În vestiarul inimii” indică și o anumită suferință și o încordare interioară fie jucată, fie reală: “Urlă tăcerea/ încolăcită pe sprânceana ferestrei/ prin care privește departele,/ tremurând a oboseli” (p. 14, “Când gândește luna”). Lucrurile cu spațiul gol dintre ele, devin, uneori obsesive amenințând cu vidul ori nonsensul: “Adâncul mă privește/ Cu orbul ecoului rămas gol/ În
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
voiau mentorii și după nici două ore de cerșit Suman nu adunase mai mult de doi lei în monedă. La controlul lui Vulpe acesta i-a tras câteva palme și niște șuturi la partea dorsală, încât acesta a început să urle cât putea pe peroanele gării. Trecătorii se uitau, dar nimeni nu intervenea. Atunci Vulpe l-a luat cu blândețe și l-a dus undeva mai la dos și i-a spus că dacă mai strigă vreodată, dimineață nu se va
OBIECTIVUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358068_a_359397]
-
prin geam cu mult regret,/ Iar viața mi se-mprăștie fugară -/ În lume e străin orice poet.// Străini suntem și noi ce nu o dată/ Am apărat românii de străini,/ Și-acum ni se întoarce drept răsplată/ Înjurătura fraților români.// Ne urlă dintr-o sete de putere,/ Pe noi, ce libertate am dorit,/ Pe noi, ce-am stat printre mitraliere/ Și din mașini aprinse am țâșnit.// Pe noi ne-njură, Grig, cum naiba iese,/ Când hăituiți și ierni, și primăveri,/ Nu-am
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
roșul este ucigaș, m-am gândit. Domnilor copii, veniți și vă înmulțiți. Jurnalul unui bătrân nebun era deschis la pagina cincisprezece. Soarele este gol, așa spun savanții. Momentan, Simfonia a Cincea beethoveniană, trec mașini, cineva e lovit mortal,un câine urlă prelung, mă grăbesc spre casă, voi scrie poemul de dragoste, așteptat. Mi-am irosit viața, mi-am mirosit moartea, un iz de nectar și sulfină, mergeam pe ape-lumină, dar Domnul mi-a dat înc-o șansă, ca unui rege o Franță
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
curaj deloc. Aduceți-mi degrabă o făclie. Și fără nici o teamă, cuprins de frenezie, corabiei iubite i-am dat foc. Vâsliți, vâsliți cu forță. De foc sunteți păziți. Și am trecut în iureș prin strâmtoare. Priveam cum monștrii-n urmă urlau cu disperare că au mai fost o dată păcăliți. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575, Anul V, 24 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357731_a_359060]
-
Acasa > Strofe > Creatie > COMPROMIS? Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 487 din 01 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache dă-mi vreme să uit carul în flăcări. noaptea e în mine. pași de lup flămând... urlă spre cer. ceartă amicală. lasă-mi cuvintele pe marginea drumului. nu știu să le scriu. le privesc... ochiul e alb. într-un buzunar fără fund, privește-ți umbra, când întunericul moare. aprind lumina. sub tălpile lunii urletul devine cântec. surâde
COMPROMIS? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358566_a_359895]
-
poți să tragi că-n rest ... s-a curățat locul. Douăzeci de ani v-am slugărit pe tine și vrăjitoarea de mă-ta. V-ați bătut joc de mine. Spălat, călcat, mâncare, cumpărături. Veneam încărcată ca un hamal, că domnu' urla pe stadion! Deh ... era obosit. Nu m-am distrat niciodată. Mamițica te căina tot pe tine, eu picam frântă. Până și Leanța femeia de serviciu era mai dichisită ca mine. Acum mi-a venit rândul să-mi trăiesc viața la
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
subțire de sânge se prelinse la colțul gurii. Privirea femeii, încețată de alcool, a dobândit o strălucire nouă. Razant, vârful ascuțit al pantofului l-a lovit cu putere plină de ură între picioare. Ochii lui s-au încrucișat de durere. Urlând, s-a prăbușit în genunchi. -Lovitură de pedeapsă. Vezi, asta este poziția recomandată să stai în fața mea. Oricum erau expirate de la stres. -Te omor, nenorocito! A încercat să o apuce de gleznă dar ea l-a pocnit cu sete în
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
și francmasonii lui pe sărmanul Eminescu! Și i-au înscenat cum că ar fi nebun, fără să fie săracul de el, iar apoi l-au omorât... făcându-i injecții cu mercur. Domnul a făcut ochii mari, I-a venit să urle de durere, dar i s-a oprit urletul în gât și a rămas așa împietrit cu ochii mari cât roata carului ... - Bine, dacă nici de la Bălcescu, nici de la Eminescu nu au învățat nimic, o să le trimit atunci pe Caragiale, care
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
de pe tine, să-ți muști propria carne, să spargi toate oglinzile, să arunci trusele de machiaj, să rupi toate fotografiile, să dai foc la toate scrisorile primite în tinerețe, să alergi în patru labe, ca o cățea în călduri, să urli, să țipi la mine, să dai vina pe mine, că numai eu sunt vinovat! Eu?! Eu care te-am purtat cu mine din prima clipă când te-am văzut, eu care te țineam noaptea în brațe, eu care te alintam
ŢI-AM PUS GÂND RĂU, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358714_a_360043]
-
cu palme chinuite de grabă, să afle salvarea în robinetul care îi va dărui iertarea de pedeapsa focului, odată cu jetul de apă pe care-l așteaptă ca pe-o minune. Robinet - apă - apă clocotită! Robinetul era fixat pe apă fiartă... Urlă mut. Nu iese nici un sunet... Nu mai are vlagă. Mâini înebunite de chin și căutare, aduc vrednice, ușurarea! Apă rece. E bună, e... Un pumn în ceafă o aruncă cu capul în etajera de la baie. Periuțe și paste de dinti
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
agață cu gesturi împrăștiate de capodul ei. Ține strâns femeia lăngă el cu mâna stângă. Cu dreapta lovește! Unde nimerește... Foarfeca rupe carnea, sfâșâie pielea, cu docilitatea și neștiința fierului, supus mâinii omului... Lasă dâre sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă... Crede că urlă și cere ajutor. De fapt nu-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede, alunecă și cade grămadă lângă cadă
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
împrăștiate de capodul ei. Ține strâns femeia lăngă el cu mâna stângă. Cu dreapta lovește! Unde nimerește... Foarfeca rupe carnea, sfâșâie pielea, cu docilitatea și neștiința fierului, supus mâinii omului... Lasă dâre sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă... Crede că urlă și cere ajutor. De fapt nu-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede, alunecă și cade grămadă lângă cadă. Se lovește la
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
în spatele ei!...''- Ce faci fă? Pleci? Un' te 'uci??? Un' te 'uci fă?! După p...lărău' tău? Ha! Ce c'ezi că mi-e frică dă el? Dă el fă? Dă un jeg ș-un p'ostănac!!!! Miiiieee??? Miiie fă?'' - urlă ca apucatul - Mieeee?!!! O apucă de păr și-o împinge de la spate, înapoi în baie... Lângă ușa băii, se află chiuveta de bucătărie, care găzduiește: căni, farfurii, furculițe și... cuțite! Parcă e un blestem: unul mare, stă acolo, ispita diavolului
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
mami Angii, sunt neajutorate ca și când... Sigur! Înțelege! Ele sunt puii... Acum știe: ea, sau el... Ea trebuie să apere puii! Visează... Prea târziu! Legea ei adevărată, legea câinească, a descoperit-o, biata Draga, prea târziu. Legea omului a învins-o!... Urlă surd, a jale și pustiu. Urlă a înfângere... A moarte... Își anunță spiritele străbunilor că vine! Se întoarce ''acasă''. Trecerea ei printre ființele ''superioare'', s-a sfârșit. E împăcată... E bine... Amintiri încețoșate din această trecere, vin spre ea! Icoana
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
Înțelege! Ele sunt puii... Acum știe: ea, sau el... Ea trebuie să apere puii! Visează... Prea târziu! Legea ei adevărată, legea câinească, a descoperit-o, biata Draga, prea târziu. Legea omului a învins-o!... Urlă surd, a jale și pustiu. Urlă a înfângere... A moarte... Își anunță spiritele străbunilor că vine! Se întoarce ''acasă''. Trecerea ei printre ființele ''superioare'', s-a sfârșit. E împăcată... E bine... Amintiri încețoșate din această trecere, vin spre ea! Icoana Mădălinei, îi zâmbește trist. Mami e
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
anunțe... Draga, știe că oamenii nu aud bine, nu văd bine, nu miros bine!... Cum or trăi ei așa? Trebuie să se ducă la mami Abgi, s-o cheme, să-i spună să se ducă s-o ajute pe mama. Urlă... Urlă... Nu se poate ridica... Strămoșii s-au ascuns. Mai pot aștepta. Amână clipa plecării. Puțin. Simte că nu poate amăna prea mult! Nu mai are timp dar acum, e aici cu oamenii... Cu dușmanul Mădălinei, al mamei, al mamei
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
Draga, știe că oamenii nu aud bine, nu văd bine, nu miros bine!... Cum or trăi ei așa? Trebuie să se ducă la mami Abgi, s-o cheme, să-i spună să se ducă s-o ajute pe mama. Urlă... Urlă... Nu se poate ridica... Strămoșii s-au ascuns. Mai pot aștepta. Amână clipa plecării. Puțin. Simte că nu poate amăna prea mult! Nu mai are timp dar acum, e aici cu oamenii... Cu dușmanul Mădălinei, al mamei, al mamei Angi
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
clipa plecării. Puțin. Simte că nu poate amăna prea mult! Nu mai are timp dar acum, e aici cu oamenii... Cu dușmanul Mădălinei, al mamei, al mamei Angi și al ei! Trebuie să facă ceva, dar nu poate face nimic! Urlă sfâșâietor a neputință și disperare... Referință Bibliografică: Oameni fără noroc -fragment- / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 517, Anul II, 31 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]