2,433 matches
-
cântă, se dansează, tânărul este Împodobit cu brățări la mâini, și podoabe la gât, după care este dus pe o platformă special amenajată, unde „chirurgul” lucrează mult timp cu un cuțit de piatră sau cu un vârf de suliță, În urletele victimei și țipetele bărbaților din jur. Femeile, făcând cerc În jurul bărbaților, dansează și vociferează tare, unele Își crestează pielea, zgâriindu-și pieptul cu scoici ascuțite. După Îndeplinirea tuturor ritualurilor legate de inițiere, tânărul devine bărbat cu drepturi depline, având voie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
UNESCO, datorită sculpturilor 568 exemplare Înfățișându-l pe Buddha 725. În cealaltă capitală antică Puyo se remarcă pagoda Paeckche din aceeași perioadă 726. Soarele Începu a cumpăni dincolo de amiază... În văile din jos vuietul surd al râului se schimbase În urlet clocotitor de ape vijelioase ce mânau dindărăt cu iuțeală de uragan surpăturile de stânci smulse din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe fundul strâmt al albiei lor. Râul scăldat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului... Trecu, poate, o clipă... Trecu, poate un veac...cine știe?!!! Ajungem, Într-un târziu la Busan, cel de-al cincilea mare oraș portuar al lumii, și primul al Coreei de Sud, metropolă cu 6 milioane de locuitori, situată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
timp puhoaiele de ploaie se prăbușiră torențial spre ocean și uscat. Nu se mai vedea nici În cer, nici În pământ... Părea că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor... și sub izbirea lor neîndurată, copacii trufași ai pădurii se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tunet se aude prin nemărginirile rotunde. Se vede lumina frântă a fulgerelor. Pământul Înfricoșat se cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit. Norii s-au Îndepărtat Încetul cu Încetul. Natura, renăscută, Îi zâmbește soarelui gata să apună. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Căprioara Pentru oameni pădurea Înseamna viață. Ea reprezintă frumusețe și bogăție. Culorile pădurilor le
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
țărancă în vârstă scoate dintr-o sacoșă ponosită de cârpă o sticlă de plastic de jumătate de litru, plină cu agheasmă, și începe să toarne conținutul, cu un fir subțire, pe brațele și pieptul culcate pe pietriș. Se aud acum urlete și înjurături, scena începe să devină deranjantă. Apar de nicăieri doi jandarmi, le ridică pe cele două „demonizate”, pentru a le plasa undeva pe o bancă mai izolată din parcul din apropiere. Simt în privirile celor care au asistat la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de oameni Înghesuiți Într-un mare hambar, În care trebuia să stai ca niște sardele Într-o cutie, Înghesuiți și noaptea... Mai ales, când voia să iasă unul sau altul, nu-ți dădeau voie, făceau unul pe altul, se călcau, urlete... A fost de groază! Iar când ne-au dat drumul de acolo, s-a primit o veste, un telefon, se spune, și la telefonul respectiv era chiar un deținut, un francez, care a primit acest mesaj: „Lichidați lagărul!”. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cum a fost primul contact cu lagărul? - Garnitura noastră a sosit dimineața devreme, dar eram deja „așteptați”. Pe rampă, după deschiderea ușilor vagoanelor, am văzut SS-iști cu câini, dar și o serie de deținuți În haine vărgate, de pușcăriaș. Urlete, porunci: „Încolonarea pe peron, toate lucrurile rămân În vagoane”. Am făcut ce ni s-a spus. Următoarea poruncă, cu executare imediată: „Bărbații la stânga, femeile la dreapta”. A fost ultima clipă când am văzut-o pe mama mea: nu am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de condamnare nici măcar Împotriva utilizării camerelor de gazare, prin care crima a putut să ajungă la scară industrială. - Când și cum a avut loc eliberarea dumneavoastră? - În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie am fost treziți din somn. Țipete, urlete, SS-iști cu câini. „Scularea, Încolonarea. Los, los, schnell!” Am crezut că e un banc prost, o păcăleală de 1 aprilie. În scurt timp Însă ne-am dat seama că s-a produs ceva serios, mai ales când ni s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
voiau să completeze numărul celor care fugiseră. Cum am fugit eu, desigur că or mai fi fost și alții, din alte barăci. Și fug. Mă ascund acolo, dar, fiind mic, mă scoate și mă duce În baraca selectaților, seara. Țipete, urlete, dă-i cu piciorul, dar mă țineam bine..., doi ciraci dintr-ăștia. Oricum, n-are importanță, tot mă duceau ei. Și mai stau, cum e mâine. Seara eram sigur că sunt terminat. Nu eram credincios din fire și era agitație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o plajă cu delicii, fiind deacum obișnuiți cu mârâielile, schelăiturile, lătrăturile, bătăile, linsul rănilor și împăcările pe ciolan, chiar dacă maidanezii se arată a fi mai colțoși, mai răi, gata să sfâșie și să ucidă. Fiind atenți la acest concert de urlete, nici n-am mai băgat de seamă că de 1 iulie au crescut prețurile la țigări, alcool și carburanți, adică la toate, dar suntem bucuroși că cineva, acolo, sus, ne iubește, are grijă de noi, ca să ne scurteze viața. Ceea ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul anchetei, trezea în spasme toată această lume a durerii, amorțită în inconștiența somnului. Atunci începea forfoteala, la și de la tinetă, într un fel de procesiune a promiscuității, devenită condiție normală de viață
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de piață liberă, pretutindeni în lume, ziare și reviste cu minciuni frumoase și imagini pornografice, senzații tari pentru tineretul liber de ascultarea către boșorogii care-și fac semnul Crucii în public. Vând casete cu filme erotice și cântece zgomotoase cu urlete înnebunitoare ca în iad. Mănâncă, bea, veselește-te! Aici e viața! Dacă o fi ceva și în altă parte, nu-ți face probleme, mai e timp! Ești tânăr! Nu-ți închide poarta plăcerilor trupești pentru niște închipuiri! Lasă-mi plăcerea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din universități și din învățămîntul liceal. În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat că lipsea ceva: armonia și seninătatea, care se opun violenței. În schimb, Iorga vedea o patimă brutală, o poftă de cîștig și un exhibiționism urît, în mijlocul urletelor isterice ale gloatei. "Lipsește Dumnezeu, Dumnezeu și Zeus au rămas pe Olimp". Întreba ulterior în bătaie de joc dacă sportivii pretind eventual că ridică standardele morale și culturale. Sportivii din zilele noastre nu sînt cei din antichitate! Drept dovadă nasurile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
satului, apoi m-am oprit. Nu mi-a trecut prin gând să-i strig numele, așa ceva ar fi fost absolut imposibil. Într-adevăr, în acele momente, abia dacă-mi aminteam numele ei; ar fi țâșnit, ca în vis, într-un urlet incoerent. Am alergat și am început, prostește, să luminez drumul cu lanterna, încoace și-ncolo, cercetând locul unde o văzusem. Lumina puternică scotea în evidență urmele roților mașinii, iarba stilată, stânca galbenă ciupită de vărsat, ceața plutitoare. În cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un extrem de bogat repertoriu comun. Până nu le-am poruncit cu strictețe să se ducă să cânte afară pe stânci, făcuseră să răsune întreaga casă de urlete. Firește, le-ar fi plăcut să mă aibă în chip de public, să-mi arate de ce sunt în stare (toți cântăreții sunt vanitoși), și, desigur, le-ar fi plăcut să petreacă jumătate din noapte urlând cântece și bându-mi vinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca străbătut de un primejdios curent electric. Fața îi era congestionată, scăldată în lacrimi, iar din gură i se prelingeau picuri de salivă. Vocea, răgușită, sfredelitoare, striga întruna; părea o făptură terorizată, sugrumată de furie, care scuipa obscenități, scotea un urlet de panică paroxistică, un „aaah“ ascuțit și prelungit, care se prefăcea într-un vaier sughițat de „oh... oh... oh!“, coborând apoi într-un lung „ooooh“ ce părea să se stingă, pentru ca pe urmă să izbucnească din nou urletul: și toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scotea un urlet de panică paroxistică, un „aaah“ ascuțit și prelungit, care se prefăcea într-un vaier sughițat de „oh... oh... oh!“, coborând apoi într-un lung „ooooh“ ce părea să se stingă, pentru ca pe urmă să izbucnească din nou urletul: și toate acestea se repetau mecanic, automat, la intervale regulate, de parcă sărmana creatură umană căzuse pradă unui mașinism diabolic. Eram stăpânit de groază, de frică, de o rușine dezgustată, rușine de mine însumi, rușine de ea. N-aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a cutremurat îngrozitor. Un bolovan de dimensiuni considerabile, proiectat de sus, căzuse direct pe sticlă. Sticla sfârâi, plesni, devenind albă, opacă, sub rozeta crăpăturilor. Bolovanul ricoșă pe radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus sărise afară din mașină și eu l-am urmat. Gilbert rămăsese locului, neclintit. James trecu la volan, și cu mâna înfășurată într-o batistă izbi sticla parbrizului, făcând o gaură. Apoi ieși și el. — Acolo! Acolo! striga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu deja eram în apropierea expirării pedepsei. Acolo am fost repartizat din nou lângă camera 4-spital, unde mai fusesem, chiar de două ori, și nu ne-am dat seama deloc de ce se întâmplă, până când, la un moment dat, am auzit urlete, plânsete, chinuri de la 4-spital. Atunci am început să bănuim ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții asupră cărora se
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să zic așa, pe lângă eroul principal, nu? De la Pitești ne-au dus la Jilava. La Jilava când am intrat în celulă, o deținută tocmai făcea o criză de epilepsie. Eu m-am speriat, pentru că erau niște convulsiuni și niște gemete, urlete, ca de animal rănit... Acea persoană era Nina Dombrovschi, fata generalului Dombrovschi, care a fost numit primarul Bucureștiului, după ce-au intrat rușii în București. Ea fusese condamnată la 25 de ani. Și i-am spus mamei atunci: Vai, să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
porniți la ceruri, pân’la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Zgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă.” (M. Eminescu) „S-au întâmplat multe acolo, nopțile, în pădurea de la Paserea.” (M. Eliade), „Tu să ajungi învățător? exclamam eu furios. (Învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el.).” (M. Preda) În structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi fixată, uneori, prin termeni corelativi (tot, totuși) sau prin adverbele chiar, așa, odată care însoțesc atributul circumstanțial: „Puțini oameni, odată fixați într-un pisc, odată așezați sub o stea, au știut să rămână acolo, în timpul atâtor furtuni, nesperiați de urletul lupilor, neademeniți de cântecul sirenelor, cum a rămas Philippide sub zodia poeziei.” (G.Bogza, 303), „Oricum, peretele acela, așa uscat, se chema că e uns cu miere” (M.Sadoveanu), „ Astfel, nu e greu de loc să găsești pricina pentru care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
buni prieteni. Alexandru-Daniel Căpraru CĂPRIOARA Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Niciun zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Pădurea cu copacii uriași stătea aplecată.În acest univers torid, urletul unei căprioare sfredeli depărtarea. Nu mi venea a crede că-n această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași repezi, mă apropiam de inima pădurii, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce dădu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]