6,013 matches
-
decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică lângă puiul nimerit în plin, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Rudolf își umple damigeana... De când medicii i-au făcut cunoscut că are un rinichi flotant, el soarbe vinul fără întrerupere, ca organul de filtrare să aibă în ce să plutească în permanență, și ca nu cumva rinichiul să rămână pe uscat, într-o dureroasă împotmolire, ce ar putea să-i strice buna dispoziție. Mi-ar fi comod să-l conduc până la înțelegătorii de adevărată artă, însă Rudolf are zece chipuri și nu știu pe care să-l prezint mai întâi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea mai mare parte a acestui ținut, Rye fusese un port Înfloritor. Dar marea se retrăsese, se construiseră diguri pentru a-i Împiedica revenirea și mlaștinile fuseseră desecate. Rye rămăsese pe uscat, legat de mare doar printr-un canal Îngust, soartă Împărtășită de alte două așezări din grupul de Cinque Ports (cum erau colectiv cunoscute), Winchelsea și Old Romney. Dar declinul activității comercicale le ajutase să scape, ele și zona Înconjurătoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de echivoc, adeseori scris în oglindă ori încifrat în cine știe ce fel. Sub prima coajă, ce încă mai foșnește uscat, se găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să se vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează transpiră cuvinte prea îndelung evitate și semne pline de înflorituri, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împreună cu mama lui, dar fără vreo soră în floarea vârstei, locuiau într-un adăpost de urgență pentru refugiați din Est. Barăci din tablă ondulată cu acoperișuri bombate, așa-numitele păduchelnițe, stăteau aliniate într-un șir, între ele rufe întinse la uscat. Exista doar supă de arpacaș cu cotoare de varză și un pat de campanie pentru mine. Fiul cel mare căzuse în luptele pentru mânăstirea Montecassino, soțul, pe care rușii îl arestaseră și-l duseseră la Dirschau și nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-am cumpărat o pălărie de paie. Pentru fumător, țigările cele mai ieftine erau Nazionale, nu și când fostul soț al Dinei Vjerny, care-și savura rezidența asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bășcălia, mă bungheam la cinci minute o dată cu ochii roată În orlogiu, să văz dacă mai puteam hali alt ceai; nu știu dă ce mă zgâiam, că orșcum trebea să-l dau de-a valma pă beregată: gâtu mi-erea secetă dă uscat și tot cerea udătură. Cu toate că așteptasem ca fata mare la măritat ora Încercării, am ajuns târziu la Retiro și a tret să iau mărfaru dă la 23 și-un pol În loc să mă hurduc În ăl din față. Deși știam totu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stat zent la datorie până după nouă ale dimineații, de m-am pus rău cu bucătaru, că n-am servit prima masă, și suspicionat dă Juana Musante, care zicea că staționam pă terasa-coperiș din tenechea la zulit rufșoarile puse la uscat. De-mi fac socoteala, cade ceru. Chiar la șapte În zori, ruralu a ieșit Încliftat În ogradă, care Zarlenga tomna o da cu târnu. Vă credeți c-a luat baremi o clipă seama că ălălant iera cu măturoiu-n ghiară? Zexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fiji, răspunse pilotul. — Poți să-mi arăți pe hartă? — N-am voie să fac asta, domnule. Oricum, nu v-ar folosi prea mult. În clipa asta vă aflați la cel puțin două sute de mile de cea mai apropiată porțiune de uscat. Norman privi la orizontul plat, În continuare albastru și lipsit de neregularități. „De necrezut“, Își zise el, rostind apoi cu glas tare: — Nu te plictisește priveliștea asta? — La drept vorbind, nu, domnule. Sunt chiar bucuros să văd cerul așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
membru al expediției pe care Norman nu-l cunoștea. „A fost unul din lucrurile pe care nu le-am prevăzut“, Își zise el. Norman pornise de la premisa că orice contact cu o formă de viață necunoscută va avea loc pe uscat. Nu luase În calcul varianta cea mai evidentă - aceea că dacă nava coboară Întâmplător undeva pe Pământ, este mult mai probabil să ajungă În apă, câtă vreme 70% din suprafața planetei este acoperită de mări și oceane. Așa privind lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu lucrez Într-un laborator, spuse Levine. Acasă. Pe uscat. Acolo unde lucrurile nu se mișcă tot timpul. De ce zâmbești? — Te rog să mă scuzi. — E așa de amuzant că un biolog marin are rău de mare? — În orice caz, e nefiresc. — Mulți dintre noi avem acest defect, spuse Levine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În era cambriană, acum aproximativ șase sute de milioane de ani, a avut loc o explozie de forme complexe de viață. Întrun interval de o sută de milioane de ani, oceanul s-a umplut de pești. După care a fost populat uscatul și, În cele din urmă, aerul. Dar nimeni nu știe de ce a avut loc această explozie. Și, fiindcă timp de trei miliarde de ani nu s-a Întâmplat nimic, există posibilitatea ca pe o altă planetă să nu se producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar nu tocmai neobișnuită, replică Beth. În comparație cu uscatul, marea are o fecunditate foarte mare. În fond, marea este locul de origine al vieții, locul unde a apărut prima dată competiția dintre animale. O reacție la această competiție este producerea unui număr uriaș de progenituri. Multe animale de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
locul de origine al vieții, locul unde a apărut prima dată competiția dintre animale. O reacție la această competiție este producerea unui număr uriaș de progenituri. Multe animale de mare procedează astfel. De fapt, Înclinăm să credem că ieșirea pe uscat a animalelor de mare a reprezentat un pas Înainte În evoluția vieții. Adevărul este că primele ființe au fost forțate să iasă din ocean. Ele Încercau astfel să scape de competiție. Vă puteți imagina scena cu primul pește amfibiu urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
este că primele ființe au fost forțate să iasă din ocean. Ele Încercau astfel să scape de competiție. Vă puteți imagina scena cu primul pește amfibiu urcat pe plajă, ridicându-și capul și dând cu ochii de vasta Întindere de uscat, fără nici un fel de concurență? Trebuie să fi arătat ca pământul... Beth se Întrerupse, Întorcându-se spre Barnes: — Zi-mi repede: unde țineți plasele pentru eșantioane? — Nu vreau să ieși de aici. Trebuie, spuse Beth. Calmarii ăștia au șase tentacule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
adâncime Întunericul nu era absolut: apele Pacificului erau atât de limpezi Încât chiar și la trei sute de metri sub nivelul mării se putea sesiza ceva lumină. Era foarte slabă - Edmunds o comparase cu lumina stelelor - dar Norman știa că, pe uscat, puteai vedea chiar și la lumina stelelor. Acum Își făcuse mâinile căuș, protejându-și ochii de lumina slabă a consolei și așteptând ca privirea să i se acomodeze. În spatele său, Tina și Fletcher lucrau la monitoare. Auzi șuieratul hidrofoanelor. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi ating și se joacă cu ei, dar eu n-aș face asta. Dumnezeule! Șerpi! De ce sunt atât de veninoși? Ca să-și imobilizeze prada? Știți, interesant e că cele mai toxice creaturi trăiesc În apă. Prin comparație, veninul animalelor de uscat nu Înseamnă nimic. Și chiar și printre acestea din urmă, otrava cea mai puternică este extrasă de la o amfibie, o broască: Bufotene marfensis. În mare trăiesc pești veninoși, precum peștele-balon, care În Japonia este o delicatesă, apoi sunt scoicile veninoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
veninoși. Și, În fine, șerpii. Chiar și cel mai puțin veninos dintre șerpii de mare este, invariabil, mortal. — Simpatic, remarcă Harry. — Ei bine, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că oceanul este un mediu vital mult mai vechi decât uscatul. În oceane, viața a apărut acum trei miliarde și jumătate de ani, cu mult mai devreme decât pe uscat. Metodele de competiție și de apărare s-au dezvoltat mult mai mult În ocean - a existat mai mult timp la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
remarcă Harry. — Ei bine, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că oceanul este un mediu vital mult mai vechi decât uscatul. În oceane, viața a apărut acum trei miliarde și jumătate de ani, cu mult mai devreme decât pe uscat. Metodele de competiție și de apărare s-au dezvoltat mult mai mult În ocean - a existat mai mult timp la dispoziție. — Vrei să spui că peste câteva miliarde de ani vor apărea și pe uscat animale la fel de otrăvitoare? Dacă ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gândesc la ce mi-ai spus. Așa că eu plec acum. Vorbim mâine. Și cu asta am sărit în picioare și m-am îndreptat către ușă, lăsându-l pe James la masă, fără replică, schimonosindu-și gura ca un pește pe uscat. —Bravo ție, iubito, mi-a zis un chelner când am trecut pe lângă el. Nu e deloc genul tău. Dar chiar deloc. Am condus către casă în viteză, trecând pe roșu la semafoare și punând, în egală masură, în pericol viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acvila și peștii sînt animale, deși nu pare, este logic fiindcă doar nu era să fie leul pasăre. Că pește e, ca animal, dar nu trage la rîmă. Cel mult strămoșul lui autohton acvatic trăgea, nu era Însă nimeni pe uscat să-l prindă, nu era uscat. Acum Însă a apărut, și de pe el Horia Brestoiu agață-n cîrlig un adjectiv venit pe țeava vremii din gura bunicilor noștri, comensurabil(ă), transformîndu-l Într-un verb zburător cu dificultăți la aterizare, scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mică. Meeks strigă „L-am prins!“, auzi niște chiuituri drept răspuns și văzu brațe și picioare ieșind pe fereastră. Luă arma cea mai apropiată și trase cu foc automat: ținte luate ca din oală, bucăți de ipsos care explodau, lemnul uscat luînd foc. Peste cadavre, În cameră. Ușa din față stătea deschisă. Pistoalele lui erau tot pe pervaz. Se auzi o bubuitură neobișnuită. Meeks zări un tip care stătea culcat pe burtă, În spatele lăzii de la pat, și trăgea de acolo. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atrag atenția că, ținând seama de cei opt ani care se scurseseră între timp, nu arăt mai bătrân cu vreo treizeci de ani. Dar n-am spus nimic și stăteam acolo, deschizând și închizând gura ca un pește aruncat pe uscat. — Deci ce-ai pățit? spuse Patrick. Ce s-a întâmplat? — Păi, nu știu... nu știu cu ce să încep. În clipa aceea, Patrick se ridică, dar eu am continuat: Anii ’80 n-au fost, în general, o perioadă bună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]