2,329 matches
-
medic. După război s-a întors la aceeași universitate, de data aceasta studiind fizica sub îndrumarea unora dintre cele mai luminate minți ale vremii în domeniu. În 1922, lucrarea sa de doctorat despre știința rachetelor a fost respinsă, fiind considerată utopică. Lucrarea a fost totuși tipărită folosind fonduri private și a produs controverse în presă. Hermann a comentat ulterior că s-a abținut, în mod deliberat, să scrie o altă lucrare de doctorat, cu scopul declarat de a deveni un om
Hermann Oberth () [Corola-website/Science/296807_a_298136]
-
Poezii"). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder ("Cartea cântecelor", 1827). În 1831 Heine a plecat în Franța, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepții ideilor lui Saint-Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocrație. Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. Prietenul său, Karl Marx, a publicat lucrarea în ziarul "Vorwärts". În lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum ("Atta Troll: Visul unei nopți de vară"), el a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania. Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde ("Printre străini"). În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în plăci, în timp ce
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
brutaliste sunt de obicei realizate în forme ce sunt șocant de geometrice, repetitive, amintind de blocuri de beton armat nefinisat, relevând adeseori textura lemnului folosit la realizarea cofrajelor turnării betonului brut. ul a fost adeosori asociat cu o ideologie socială utopică, care era susținută de designerii săi, în special de către cuplul de arhitecți Peter și Alison Smithson la apogeul mișcării. Decăderea și crescânda nepopularitate a stilului și a ideologiei brutaliste în anii 1960 - 1970 s-a datorat în parte tendinței firești
Brutalism () [Corola-website/Science/300188_a_301517]
-
și deși ele au fost distruse într-o epocă ulterioară, ele apar pe stema orașului Haifa. În anii 1830 ,sub stăpânirea lui Ibrahim pașa, fiul lui Mehmet Ali, au sosit în oraș și imigranți musulmani din Egipt. În romanul său utopic, „Altneuland” publicat în anul 1902, Theodor Herzl , fondatorul sionismului, a profețit că Haifa este „orașul viitorului” Herzl a descris în această carte un oraș portuar cosmopolit și înfloritor, unde șoselele sunt netede ca trotuarele, iar automobilele circulă pe roți de
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
fi revocate. S-a vorbit și despre sexualitatea acestuia, si s-a luat în calcul până și un proces cu acuzația de pederastie, fratele său (Anthony Bacon) primind aceeași învinuire. Totuși, în lucrarea să Nouă Atlantidă, el descrie insula să utopica ca fiind cea mai casta națiune sub răi, în care nu există prostituție, adulter, mai apoi spunând că nu există vreo urma de iubire masculină. Cronologie 1561 22 ianuarie-Se naște la York House, în Londra, Francis Bacon, cel de-
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
diverse grupate în jurul unui vortex asimetric plasat în ansamblu (în sculptură), realizarea de compoziții complexe cu personaje multiple aflate în situații dramatice prin utilizarea diagonalelor și a tehnicii clarobscurului (în pictură), crearea dramatismului interior și unei anumite "îndrăzneli", fanteziste chiar utopice, a discursului (în literatură, muzică și poezie). Stilul baroc se referă la acel curent artistic european, denumit mai târziu baroc, generat în Italia la sfârșitul anilor 1600, devenit predominant în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, dar a
Stil baroc () [Corola-website/Science/299634_a_300963]
-
illocuție și perlocuție, decât de fone, feme și reme. Austin se diferențiază prin concepția sa despre limbaj de curentul filosofilor de la Cambridge (mai ales, de orientarea lui Bertrand Russell). Aceștia abordau limbajul pornind de la logică și erau obsedați de ideea utopică a unei limbi ideale. Prin comparație, meritul lui Austin constă tocmai în analiza limbajului curent, al conversației curente. Este unul dintre fondatorii unei noi științe lingvistice, pragmatica. Moartea prematură a lui Austin, survenită în 1960, reprezintă o mare pierdere pentru
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
expoziții că "aruncă un vas de vopsele în fața publicului". Obstinația de a nu pierde legătura cu trecutul l-a determinat să exercite o critică radicală a procesului de industrializare, ca și a efectelor dezumanizante pe care acesta le implică. Spirit utopic, Ruskin nu a ezitat să preconizeze întoarcerea la vârsta breslelor meșteșugărești, încurajând activitatea artizanală, în total dispreț față de realizările tehnologiei. Revolta lui era și una de ordin moral, nu numai economic și estetic, considerând că industrializarea pervertește și opacizează spiritul
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
Utopia, în sensul cel mai larg al termenului se referă la tentativa umană de a crea o societate perfectă, care nu există (încă). Ideile care ar putea schimba radical lumea noastră sunt denumite, adesea, utopice. "Utopia" în sens peiorativ desemnează orice idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat (himeră). Termenul se referă la agregări de indivizi care s-au strâns împreună pentru a crea
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
peiorativ desemnează orice idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat (himeră). Termenul se referă la agregări de indivizi care s-au strâns împreună pentru a crea asemenea societăți (societăți utopice, secte, falansteruri). În literatură se referă la orice descriere literară a unei asemenea societăți perfecte. Termenul a fost folosit inițial de Thomas Morus în romanul său publicat în secolul al 16 lea, "Utopia". Titlul original al cărții era în limba
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
le critică să dispară într-o lume imaginară. De obicei lucrurile dintr-o utopie sunt radicale, revolutionare, inspiraționale sau speculative. Astfel termenul de utopie a devenit un echivalent al idealismului. La începutul secolului al XIX-lea au apărut multe idei utopice, create de problemele din creșterea naturală a capitalismului. Ele sunt cunoscute sub denumirea de "socialism utopic" și militau pentru: o distribuire egalitaristă a produselor, abolirea banilor, cetățenii trebuiau să facă doar o muncă plăcută pentru binele comun, și care să
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
revolutionare, inspiraționale sau speculative. Astfel termenul de utopie a devenit un echivalent al idealismului. La începutul secolului al XIX-lea au apărut multe idei utopice, create de problemele din creșterea naturală a capitalismului. Ele sunt cunoscute sub denumirea de "socialism utopic" și militau pentru: o distribuire egalitaristă a produselor, abolirea banilor, cetățenii trebuiau să facă doar o muncă plăcută pentru binele comun, și care să le lase timp pentru a se cultiva într-un domeniu artistic sau științific. Exemplul clasic îl
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
Robert Heinlein "Luna este o amantă dură", prezintă o utopie individualistă și libertariană. Utopille capitaliste se bazează pe economii libere. O utopie a păcii planetare este considerată adesea unul dintre sfârșiturile istoriei. Sparta a fost un exemplu de stat militarist utopic fondat de Lycurg (deși în special atenienii ar fi putut să-l considere un stat distopic). A dominat spațiul grecesc până când a fost învinsă de Tebani în bătălia de la Leuctra. Ideile creștine sau islamice ale Grădinii Paradisului și Raiului au
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
în forma lor populară. Într-un sens similar conceptul budist de Nirvana poate fi considerat o utopie religioasă. Asemenea locuri paradisiace sunt un argument esențial pe care religiile îl folosesc pentru convertirea de noi adepți. În SUA au existat societăți utopice cu profil religios, dintre care se pot aminti Quakerii. Mai există o astfel de biserică întemeiată în 1830 de Joseph Smith, care în ziua de azi are mai mult de 12.000.000 de membri în toată lumea, chiar și în
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
acestei biserici (Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă) sunt mai cunoscuți sub porecla de Mormoni. Acestea au loc de obicei în viitor, când, se crede că standarde avansate ale științei și tehnologiei vor transforma lumea după standarde utopice; vor elimina moartea și suferința; vor schimba natura umană și condiția umană. Un exemplu notabil este opera scriitorului scoțian Iain M. Bank, "Cultura". O altă viziune este cea pesimistă, în care avansul științific va conduce în mod inevitabil la extincția
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
un fel de lagăr de concentrare pentru societăți întregi, astfel încât oamenii, deși le vor fi luate libertățile, chiar îi va bucura această stare de fapt." Părerile lui asupra rolului științei și tehnologiei (cum apar acestea exprimate, să spunem, în românul utopic "Insula") sunt similare celor ale unor prieteni ai săi americani, cum ar fi Lewis Mumford, Gerald Heard sau Buckminster Fuller și E.F. Schumacher. Printre umaniști, Huxley a fost considerat un intelectual de vârf. Deși circumstanțele financiare l-au obligat să
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
asasinarea Președintelui John Fitzgerald Kennedy și de moartea autorului britanic C. S. Lewis. În "Ultimate jouney" a lui Stanislav Grof există o anexă cu descrierea acestui episod excepțional, preluată din cartea Laurei Huxley "This timeless moment". Românele satirice, distopice sau utopice ale lui Huxley nu își ratează niciodată scopul de a pune cititorul pe gânduri. Același lucru se poate spune și despre colecțiile sale de eseuri. Huxley a scris multe scenarii de film, iar românele sale au fost adaptate pentru cinema
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
construite în jurul fiilor lui Pierre și Marie Froment. Moartea prematură a scriitorului îl împiedică să lucreze la ultimul său roman, "Justice", care va rămâne în stadiu de proiect. Zola și-a dorit ca acest ciclu să aibă un caracter vădit utopic. În consecință, seria reprezintă un mediu în care Zola dă frâu liber viselor sale despre umanitate. În "Fecunditate", Zola își expune tezele legate de natalitate. Romanul se bazează pe opoziția strictă și riguroasă, aproape maniheană, între cuplul Froment împreună cu cei
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
pulbere", 1934). Că maestru al românului satiric s-a profilat scriitorul american de origine rusă Vladimir Nabokov ("Pnin", 1957). Scriitorul englez Aldous Huxley prezintă în românul sau de largă circulație "Brave New World" (1932) o viziune halucinanta a unei societăți utopice ultratehnicizate. George Orwell, într-o formă alegorica, face o critică nimicitoare a societăților totalitare de tip stalinist ("Animal Fărm"- "Fermă animalelor", 1944, "Nineteen Eighty-Four" - "1984", 1949). Un capitol special îl constitue literatura satirica de război, în care excelează scriitorul ceh
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
treptat, pentru ca apoi, după o ceartă de la începutul anului 1847, să înceteze definitiv. Influența exercitată de critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se familiarizează cu unele curente filozofice importante ale epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
aproape kierkegaardian, Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase ale scriitorului de-a lungul timpului: la început de carieră, atât în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism utopic francez, socialism materialist german) cât și în timpul (sau după) perioada de pedeapsă, Dostoievski respinge superstițiile populare și religia formală a Bisericii Ortodoxe, considerată a fi fatalistă și mistică și „o religie a fricii și groazei” (în cuvintele lui J. Frank
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Depinde de noi, oamenii, daca fenomenul de alienare va lua proporții. În acest caz, casa viitorului va fi formată dintr-un număr de camere individualizate,<spân style="font-size: medium;"> pentru fiecare după gustul sau. Pericolul de conflicte inter-familiale va spori. Utopic, putem spera la o colaborare mai bună a oamenilor, prin participarea comună la menținerea sistemelor de robotizare și automatizare a fiecărei acțiuni legate de necesitățile zilnice individuale. Robotizarea și automatizarea vor rezolva probleme legate de transportul persoanelor. Dar și problema
Locuințe în viitor imaginate de rezidentele și rezidenții Căminului Rosen () [Corola-website/Science/296101_a_297430]
-
și încă de mult timp aproape „comuniste”. Pe teren economic, critica marxistă a sistemului capitalist s-a dovedit a fi din multe puncte de vedere exactă, deși predicția marxistă de importanță majoră privitoare la o prăbușire a capitalismului, ca și utopica idee de societate fără piață, sunt, în opinia multor analiști contemporani, infirmate atât de realitate (în cazul prăbușirii capitalismului), cât și de considerente teoretice și practice (critica lui Schumpeter, arătând importanța crucială a pieței, fără de care momentan o economie nu
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
în favoarea democrației. În aceste mișcări se practicau încă de acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută în comun și ea-însăș acceptată printr-un
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]