3,550 matches
-
fiecare, numai eu nu, dar caramelele tot nu s-au gătat, mai erau încă foarte multe, atunci muncitorul s-a uitat la mine, ce-i, m-a întrebat, tu de ce nu vrei, apoi a venit la mine și mi-a vârât punga sub nas, să nu mă jignești, ia, mi-a spus, dar eu am dat din cap, spunându-i că nu pot, că n-am voie zahăr, deși tare-mi mai plăceau bomboanele, cu o zi în urmă mâncasem atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ochii, am vrut să strig să-mi dea drumul, că taică-miu o să-l facă praf, n-am vrut să-mi deschid gura, simțeam că-mi vâjâie urechile, dar până la urmă carameaua îmi ajunsese cumva pe limbă, muncitorul mi-o vârâse în gură cu două degete, degetele lui aveau un gust amar de tutun, de mi s-a întors stomacul pe dos, am vrut s-o scuip, însă mi-au închis gura cu forța, ținându-mă iarăși de nas, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să vină profu’ de mate, deodată m-a izbit un miros dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la început nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o porțiune din talie și mi s-a părut că văd o vânătaie acolo, dar poate că era doar urma lăsată de elasticul de la ciorapii-pantalon, și am simțit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e-n regulă, vede el că mă dau bătut, și să nu-mi mai forțez atâta creierul, că fac febră musculară, și deschizându-și palma, am văzut imediat că are în mână ventilul de la roata motocicletei, pe ăla mi-l vârâse sub nas, și când l-am văzut, am simțit că pălesc, am simțit că mă inundă un val de sânge, rece ca gheața, atât de rece încât aveam impresia că mă fac vânăt, și parcă mi-a stat și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele bunicului și cifrele unui an, mi-am scos batista, am înfășurat în ea decorația, cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luăm seama, încă o vorbă și ne-a și confiscat armele, gonindu-ne dezarmați în lan, și spunând astea, a dat furios din cap, a scos acel cuțit mare pe care încă nu-l văzusem asupra lui, ni l-a vârât sub nas, spunându-ne să privim cu atenție, că e o baionetă adevărată, provine din același mormânt ca și casca, iar șanțul acela lung și îngust de pe lamă e făcut special ca să se prelingă sângele pe-acolo, iar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
grijă, că totul e plin de găinaț de porumbel, și atunci m-am uitat în sus și am văzut că sub acoperișul postului de observație erau scânduri bătute în cuie de-a latul, pe care stăteau porumbei, pe puțin patruzeci, vârându-și ciocurile în pene, de stat jos bineînțeles că nu era loc, Romulus Frunză ocupase banca în întregime, lângă Remus, pe grămada de frânghii ar mai fi fost loc, însă acolo n-am îndrăznit să mă așez, deși nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pleopele în roșu, iar în mijlocul pleoapelor erau desenate, cu cărbune, două pupile mari și negre, și când am văzut asta, am început iarăși să transpir, știam că acum o face pe nevăzutelea, acum precis o să dea greș și o să-mi vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să țip și o să-l rog să înceteze, și atunci am strâns din dinți, pentru că nici de-al dracu’ n-am vrut să țip, pentru că știam că dacă o să țip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-adevăr era foarte caraghios ambasadorul cum stătea acolo în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai să nu te strâmbi de râs, și atunci mama s-a uitat la mine, am văzut că-i curge sânge din nas și fardul pe obraji, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe alea, apoi a răsturnat mămăliga din ceaun pe masă, a luat cu mâna o bucată mare și, cu gura plină, ne-a spus, poftă bună, să luăm și noi, să cinstim memoria lui taică-su. Atunci Zsolt și-a vârât și el mâna în mămăligă, spunând să-i fie țărâna ușoară lui nea Vasile, a mâncat mămăliga, a vărsat puțin spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am luat și noi din mămăligă, pe alocuri era neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a spus că nu m-a întrebat dacă vreau să cumpăr ceva, ci dacă-i maică-mea acasă, și atunci i-am spus să se ducă naibii, că dacă nu, îi dau brânci pe trepte, însă înainte de asta îi vâr pe gât vreo două umerașe, dar se pare că nici asta nu l-a speriat, că a apăsat din nou butonul soneriei, și atunci mama a strigat din cameră, că cine e, și eu i-am strigat că nimeni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în fața ei s-a ivit muncitorul de la uzină, ținând în mână furtunul, strâns pe un tambur, unul dintr-alea pe care le găsești în orice magazin lângă de extinctor, și a făcut un ștreang la capătul furtunului, în care a vârât gâtul lui tanti Ani, și atunci ea a început să strige răgușit să-i dea drumul, că n-are nici o vină, ea n-a făcut nimic, să-i dea drumul, ce vor de la ea, ei, și atunci dinspre strada Hosszu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi atât de întuneric, i-am dat dreptate și am pornit-o, ne-am târât pe lângă rândurile de scaune, pe podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns. Galeria era atât de strâmtă încât abia mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare a început să zornăie. Csákány a examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un ac și ață, apoi mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă plouat pe ușă, lăsîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui măcar o privire, Loïc Îl urmă. Ședința se amînase. Se agită prea mult, gîndi Marie. Yves Pérec mergea În lung și-n lat prin birou, voia să-și Înceapă imediat ancheta personală ca să afle cum și prin cine fuseseră vîrÎte mesajele acelea În mapele de birou ale consilierilor săi. Se văzu nevoită să-l apuce zdravăn de umeri și să-l răsucească spre ea ca să-l poată privi În față. - Yves, răspunde-mi! Unde erai În noaptea În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În stare. De aceea ținea să fie prin preajmă cînd avea să afle de legătura fiului său cu Chantal. Hotărît lucru, nepotul ei se lăsa mereu atras În istorii ciudate. În anul precedent, fusese nevoită să intervină, căci Nicolas se vîrÎse tras Într-o poveste care luase o Întorsătură urîtă. Un adolescent fusese ucis prin asfixiere cu prilejul unei „probe inițiatice“ la care-l silise grupul. Ancheta demarată de SRPJ din Brest se Încheiase cu varianta accidentului. Presa nu citase numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai puțin ruinați, cei mai tradiționaliști, și cîteva notabilități utile, ca de pildă Dantec, procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie făcu o strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va rămîne să doarmă de unul singur pînă tîrziu. Marie se ridică dintr-un salt, Își Înhăță hainele și se duse glonț la baie. Îmbrăcîndu-se În grabă, se Întrebă dacă trebuia să-l trezească pe Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau cu glas strident, strecurîndu-și mîna În buzunar. Rămase nemișcat, cu ochii holbați: - Cheile! Au dispărut! Lucas făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar fi luat din buzunar aș fi simțit! N-am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau, un tip de vreo patruzeci de ani cu fața străbătută de vinișoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să Înțeleagă din ce pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi vîrÎt de mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că el a agresat-o? Uită-te la el, e cuprins de adorație... - Cele două lucruri nu se exclud unul pe altul. Marie era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe punctul să te Îneci cînd erai copil, comentă Ryan. Asta ar explica acel val enorm și senzația că ești Înghițită. - Mi-aș aminti. Sau poate că familia mea mi-ar fi spus-o... cel puțin așa cred, adăugă ea, vîrÎndu-și iarăși nasul În ceașca aburindă. Cum putea ea pretinde că știe ce-ar fi zis sau ce-ar fi făcut o familie pe care nu mai izbutea s-o Înțeleagă? Scriitorul păru că citește În ea ca Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]