2,982 matches
-
ce-a răspuns nu vrea de ce nu vrea atunci faci ceea ce nu se poate trebuie nu pot cheam-o aici nu vine promite-i tot nu vine ameninț-o nu vine (operația de aranjare a elementelor distribuie un sens acolo unde vârtejul entropic ucide corpul pufos, umed de viață al cuvântului, ca o nară de cal În galop pe suprafața albă a zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
formând un sistem de paralele cu mâna dreaptă Întinsă (are degetele rășchirate Într-o crispare evidentă dată de efortul de a realiza geometria mișcării) și adusă aproape exact la nivelul vârfului piciorului; prin Înclinarea bustului spre dreapta, Înclinare cerută de vârtejul În care e Înscris Întregul corp, de altfel, destul de scurt, cu un mijloc aproape insesizabil, Între umerii strânși În corsetul gri al costumului și Înfoierea rotundă a poalelor, ce lasă imperceptibil să se construiască ipoteza existenței unor ciorapi-chilot acoperind tăietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dansul pe suprafața alunecoasă a gheții zgâriate de o piruetă, fără un efort aparent; dar, de fapt, Întreaga geometrie a mișcării, mai mult statică, decât dinamică, circumscrie consumul unei energii extraordinare, ce explică chiar perfecțiunea sub care ni se prezintă vârtejul piruetei, reluat de reflexele umbrei lăsate de pâlcul de arbori goi ce taie imaginea În planul al doilea, unde În fund se văd câteva case nu tocmai Înalte, și, mai conturată, prin tăietura ogivală a ferestrelor apropiate, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pipăi toate oasele din trup, de parcă ar fi căutat ceva prețios. Prin ușa deschisă, Jim văzu o barcă zburătoare gata să se ridice de pe Baza navală aeriană. O barcă japoneză de patrulare Închisese canalul, ocolind cu grijă curenții care formau vîrtejuri mari de apă În jurul grupului de cargouri. Jim privi din nou spre oala care fierbea, simțind mirosul amețitor de grăsime arsă. Brusc, Îi trecu În minte că acești doi marinari americani ar putea să vrea să-l mănînce. Dar Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bumbac. Fața i se Înroșea și picături de salivă i se formau pe buze, ca puroiul care iese dintr-o rană. Deja furios pe șofer, ieși pe poarta deschisă. Șoferul coborîse din cabină, fără să-și dea seama de vîrtejul ce avea să-l cuprindă. Scutură de praf harta și o Întinse pe capota camionului, ridicînd neajutorat din umeri În fața hățișului de străzi alăturate. Jim Îl urmă pe sergentul Uchida la poartă. Înțelese că nici sergentul, nici șoferul japonez nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bimotor zbura peste orezării, fără ca piloții acestuia să remarce panica de jos. Jim se Întoarse la manualul lui de latină. În acel moment o umbră uriașă trecu peste sala de Întrunire și alergă pe pămînt spre gardul de perimetru. Un vîrtej de zgomot umplu aerul, din care ieși un avion de luptă cu un singur motor, cu fuselaj argintiu și Însemnul cu stele și dungi al Forțelor Aeriene Americane. Zburînd doar la vreo trezeci de metri deasupra capului lui Jim, aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era pătat de rugină și de ulei, dar motorul puternic mergea lin ca și Packard-ul tatălui său. Avionul traversă gardul de perimetru și se repezi de-a lungul pistei, la Înălțimea unui stat de om deasupra platformei. În urma lui, un vîrtej de frunze și de praf se ridică de pe pămînt. În jurul aerodromului, tunurile antiaeriene se Întoarseră În direcția lagărului. Din etajele pagodei Lunghua răsăreau lumini ca din pomul de Crăciun expus În fața magazinului universal al Sincere Company din Shanghai. Netulburat, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
obosit de acest duios gând, Își reia starea lui de cumplită contemplare a propriei libertăți, ca un somn, ca o prostrație, ca o paralizie perpetuă, fără finalitate, transmisă din generație În generație, ca și cum gândurile ar fi imobilizate În pereții unui vârtej uriaș, o pâlnie a trecutului Înghițând ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire”. Și delfinul țâșni spre suprafață după gura aceea de aer Înghețat, singura lui legătură trainică cu propria alcătuire biologică, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-a mișcat. Stătea cu picioarele lipite de podea, cu inima bubuind, cu fruntea acoperită de o sudoare rece, simțind că e pe cale să vomite sau să leșine sau ambele În același timp, și nu putea să facă nimic. După ce vârtejul din capul său a Început să prindă viteză, camera a căpătat o nuanță albăstruie. În final, a simțit că o lasă picioarele. E OK, te-am prins, i-a zis o voce masculină. Părea că se aude de la kilometri depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu e adevărat. Se află acolo sus, în cer, dar încă nu știe ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu nările, cu gura... căutam ceea ce ea trebuie să fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea, pentru a simți efectul pe care îl provocam în carnea ei. Nici măcar n-am încercat să rezist. Am alunecat în grabă în vârtej, aproape fără să-mi dau seama. O plăcere călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oprită într-a ei cerând ajutor. Nu, nu avea nici un chef să se complice în momentul acela de abandon. În scurt timp adormi. Am rămas cu ochii țintă în tavanul de lemn, fără remușcări. O dusesem pe soția mea dincolo de vârtejul fantasmelor mele, până la malul de nisip cald unde se topise plăcerea. Acum se odihnea, aș fi mers să mă plimb pe drumul printre stânci. În ziua următoare, într-o dimineață de cristal, vom intra împreună într-un magazin în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
devreme, când stăteam întins în pat, mă uitam la picioarele oamenilor care treceau. Din când în când, trecea câte o pereche de pantofi cu tocuri înalte și decupați în față. Unghiile date cu ojă licăreau și imaginația mea stârnea un vârtej puternic ce înghițea purtătoarea necunoscută a acelor pantofi deloc inocenți, cu părul în bătaia vântului, hainele zburând prin fereastră și apoi în patul meu îngust de fier. — Am găsit o slujbă. Mai întâi de chelner. Când am obținut permisul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Gan. Primul primar, bătrânul Abraham Krinitzi, stătea În fața a mii de copii de la toate grădinițele orașului, fiecare ținând În mână puietul său. Și primarul avea un puiet. Trebuia să le vorbească, dar nu știa ce să le spună. Deodată, din vârtejul gândurilor sale, țâșni un discurs alcătuit dintr-o singură propoziție, pe care o declamă cu accentul său rusesc pronunțat: „Dradzii mei copii, voi sunteți copacii, iar noi Îngrășămintele“. Oare ar trebui să crestez cuvintele astea aici, precum un deținut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
carte nu există. E de ajuns să spui că numai la Lawrence am găsit astfel de evocări ale actului amoros, păstrând parcă în cuvinte flăcările mitului. Sunt câteva femei în Bagaj, și toate trăiesc altfel, cu altă tensiune, în alt vârtej senzorial, prezența masculului. Dar e în scrisul domnului Bonciu o înclinare spre grotesc ce adaugă acestor pagini un depărtat rânjet tragic. ...Cartea are lucruri de înaltă calitate, iar d. H. Bonciu e un scriitor cu posibilități mari. Mihail Sebastian Rampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor și mohorât. Conștiința faptului că, nu demult, același apartament fusese ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
realitate o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță de acest aspect cu aceeași disperare ca restul familiei -, dar nu Îl provocase. Teoria sa, pe care o comunică prietenilor și cunoștințelor Într-un vârtej epistolar, era că suferise de un acces brusc de melancolie sau demență, stârnit de febra bolii, odată cu care temperamentul ei cronic depresiv devenise pentru moment autodistructiv. Era, pe scurt, un gest comis “ În timp ce echilibrul mental era perturbat“, pentru a folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le vezi, răspunse Alexander pe un ton care nu suna deloc bine. O să ne bizuim pe ce spune publicul. Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pierde controlul asupra propriei creații, că aceasta nu-i mai aparține. Era ca și cum ar fi eliberat un duh din sticla imaginației, care crescuse până la proporții alarmante, bătându-se cu pumnii În piept, mugind, dansând, săltând și rotindu-se ca un vârtej În jurul lumii, revenind pentru a-l Îngropa sub povara sufocantă a corespondenței, a bârfelor din ziare și a banilor. În ce-i privea pe scriitori, nici o altă poveste nu ilustra mai bine ideea de vanitate a aspirațiilor omenești sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-a trezit prins Într-un vârtej de obsesii, de scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe care o face sora lui. Acum ea fredonează, vine mai aproape. Trebuie să fie atent, căci îi place să-i închidă cartea brusc, vrea să se joace cu el, tot mereu să se joace și nimic altceva, e un vârtej. Sora lui îi este dragă numai la distanță. Pentru el cărțile au fost întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa spuneau ei, „un piculeț schimbat“. Locuința de două camere, nesuferită într-un mod familiar, mă strângea și mai tare, cu toate că între pereții ei tapetați era mult mai puțin zgomot, era aproape insuportabil de liniște: lipsea sora mea, râsul ei, vârtejul pe care îl declanșau în jurul mesei săriturile ei între ușa de la sufragerie și cea de la dormitor. Nici o fetiță care să vrea să se joace, întotdeauna doar să se joace, nu mai era aici ca să-mi închidă cartea. Numai păpușile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca când te bunghești În apa care dă roate. Părea că se Înluminau pân propia lor glisare și că veneau așa În mine, că, de-aș fi Întins gheara așa, d-un pamplezir, s-ar fi prins la Întâmplare În vârtej. Pă loc am auzit tramvaiu 38 trecând pân Santiago del Estero și-am simțit că-n beci iera lipsă zgomotu care-l chirăia balansoaru. Când m-am uitat iar, iera dă mai mare râsu: balansoaru sta țapăn, și ce luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]