7,043 matches
-
treacă prin fața casei Isaurei Estudiosa și nu-și dădea seama că vorbele lui sunau a justificare improvizată, sau își dădea seama, dar nu reușea s-o evite. De fapt, îi lipsise curajul să oprească furgoneta și să bată la ușa văduvei lui Joaquim Estudioso, dar n-a fost singurul motiv pentru care, pentru a folosi o expresie cam aspră, se arătase laș, se temuse mai ales că va deveni ridicol pomenindu-se în fața femeii fără să știe ce să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul văduv care face pe cocoșul, aruncând ocheade tandre unei văduve ca și el, dar din cele tinere, și uite că vine fata moșului să-i dea de veste că va fi bunic, ca și cum i-ar zice lasă-te de jocuri, vremea ta a trecut, mulțumește-te să-ți plimbi nepoțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor, enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina, Isaura Estudiosa, ca să mulțumească pentru urcior. Marta negă cu o mișcare din cap, Nu se numește Isaura Estudiosa, corectă, numele ei este Isaura Madruga, Ah, bine, spuse Cipriano Algor, și se gândi că nu va mai fi nevoie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de fată, dar imediat își aminti că, așezat pe o bancă de piatră lângă cuptor și avându-l ca martor pe câinele Găsit, luase hotărârea să considere nule și neavenite toate spusele și faptele exprimate și întâmplate între el și văduva Isaura Estudiosa, să nu uităm că vorbele pronunțate au fost exact S-a terminat, nu închei atât de ritos un episod al vieții sentimentale pentru ca două zile mai târziu să te răzgândești. Ca efect imediat al acestor reflecții, Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se ridicaseră, ea plângea de bucurie și de durere, el bâiguia, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, e într-adevăr păcat că poarta de la stradă nu se deschide larg pentru ca vecinii să poată să vadă și să ducă vorba că văduva lui Estudioso și bătrânul de la olărie se iubesc cu o iubire adevărată și în sfârșit mărturisită. Cu un glas care aproape își recăpătase tonul natural, Cipriano Algor repetă, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, trebuie să existe o soluție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve”. Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea mea și nu primisem de la el nici un semn că dorea să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ce. S-ar putea să fie tot o întâmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sunt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”... Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic. „Pe toți dracii, ofta Mopsul, o asemenea vânătoare trebuie să fie ceva de neuitat”. Și el, și Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulți bărbați. Și într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult din antipatie împotriva lui Aristide pe care aș fi vrut să-l prind cu minciuna, că doream s-o cunosc; îl rugasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-au hotărât să-mi smulgă limba. Atunci am strigat din nou după ajutor. 5 Aici, dacă aș striga „ajutor”, n-aș face decât să mă dau de gol. Sau, dacă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi. Și nu m-a surprins când, după prima mea vizită în cătun, m-au asaltat cu întrebări. „Cum a fost? E adevărat că există văduve care tremură de bucurie când apare un străin?” „Și pescarii ce fac? Stau chiar așa, în fața cafenelei, fără să scoată o vorbă?” „Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?” „Și ce-i cu cerbii aceia? Nu-i minciună?” „De unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care credea poate în mod serios că „virtutea e cel mai costisitor viciu”, fiind prea slab ca să nu ia forma voințelor mai puternice decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica. Mama lui, o văduvă ambițioasă și energică, trăită la țară, hotărâse însă altminteri: să devină chirurg; și numai o noapte în care, la ski, s-a rătăcit pe munte și i-au degerat degetele a compromis acest plan. Dinu s-a ales cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poartă și îi strigau tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. „De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce s-a întâmplat să-ți propună sa renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: „Afurisită ploaie”. Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a făcut-o să nu se cramponeze de minciuna pe care i-o dictase primul impuls. Atunci am aflat ce se întâmplase. Dinu s-a dus la cafenea, a cerut trei cafele una după alta, apoi s-a dus la văduva unde își ținea pușca de vânătoare și a băut toată noaptea. Dimineața, abia se mai ținea pe picioare. S-a îndreptat, clătinându-se, spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cadă anatema asupra profanatorilor secretului. Anatema să cadă asupra sicofanților Ocultului, anatema să cadă asupra celor care au făcut spectacol din Rituri și din Mistere!“’ „Anatema să fie!“ „Anatema pe Invizibilul Colegiu, pe fiii bastarzi ai lui Hiram și ai văduvei, pe maeștrii operativi și speculativi ai minciunii de răsărit sau de apus, Antică, Acceptată sau Rectificată, pe Mițraim și Memphis, pe Philateți și pe cele Nouă Surori, pe Stricta Observanță și pe Ordo Templi Orientis, pe Iluminații din Bavaria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din țară, încredințate lui Ion Vinea, care le-a publicat - parțial - în Contimporanul și Clopotul, pentru a i le oferi apoi (împreună cu altele, rămase nepublicate) lui Sașa Pană, pentru ediția din 1934. Alte cinci poeme inedite - trimise în 1964 de către văduva poetului, Elena Vinea, lui Claude Sernet - vor fi adăugate în sumarul unei noi ediții franceze (1964). Un studiu comparativ al poemelor preavangardiste scrise sau/și publicate de către Vinea și Tzara între 1913 și 1916 este în măsură să evidențieze atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu vă temeți, el nu se bucură de o prea mare considerație la Pavia. Care este numele candidatului vostru? Preotul Giovanni nu mi l-a spus, preferând să mă ducă în sala de întrunire. Acolo era și arhidiaconesa, reprezentând văduvele și călugărițele care la ajutau pe catehumene, aveau grijă de bolnavi în spitale și duceau femeilor bolnave împărtășania. Era vorba despre Hermelinda, sora lui Faroald. M-am mirat s-o văd acolo, deoarece credeam că se afla la moșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe nas, stătea pe veceu. Își ținea ochiul Închis și mâinile Încrucișate Între picioare. Părea mort. Preț de o clipă chinuitore, Camilla Își imagină că-l torturaseră de moarte. Dacă moare, eu ce mă fac? Cine a mai văzut o văduvă de șapte ani, o, nu, nu muri, Kevin, data viitoare te ajut, Îi spun lui tati, nu ți se va mai Întâmpla nimic, te rog, nu muri. În vârful picioarelor, se apropie de el - Kevin avea fața zgâriată și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
consultanți publicitari, programatori În Oracle, reprezentanți de vânzări cu vârsta cuprinsă Între optsprezece și treizeci de ani. Nu se căutau femei de peste treizeci și cinci de ani. Ducă-se dracului, toate firmele și angajatorii. N-am să rămân șomeră. Găsesc eu o văduvă cu Alzheimer ca s-o spăl la fund. La urma urmelor, sunt italiancă. Nu sunt nici poloneză, nici filipineză. Măcar asta Îmi va fi de ajutor la ceva. E singura referință pe care o am. Viva l’Italia. Puse ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a ținut pe lângă el, fără să-l socotească totuși fiul lui. A avut mereu aventuri, chiar și după ce se însurase, în special pe ruta lui obișnuită între Coteni și București, dar nici una nu i se lipise de suflet ca Dafina, văduva unui boiernaș din Mârșani. În săptămâna Paștelui, s-a dus de două ori s-o vadă, iar până după Înviere, avea de gând să stea la Coteni, între poporenii săi. În Joia Mare s-a întors acasă cu gândul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nici măcar Zogru nu se mai gândea la ea, și-o scosese cu totul din minte, prins în vârtejul miraculos al vieții. De la horă, Zogru a luat-o peste câmp, până la cariera de piatră, unde s-a întâlnit cu Tenica, o văduvă pe care o știa de multă vreme și pe care o mai strânsese în brațe și prin toamnă, la culesul viei. Dar atunci era Pampu. Întâlnirea de acum era pentru el nouă. Știa ce urmează și păstra în suflet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine decât pierderea unui copil sau doi sau poate că vei rămâne văduvă de tânără, pentru că de trăit, vei trăi foarte mult. Dar n-are rost să speriem copiii cu tristețile vieții. A fost liniște un timp și când Rebeca a vorbit din nou, deși tot despre mine, a fost ca și când eu deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i când erau slăbiți din cauza sacrificiului pe care tu l-ai cerut. Ai jefuit trupurile morților și le-ai golit locurile de înmormântare, așa că umbrele lor te vor bântui pentru totdeauna. Tu și fiii tăi ați făcut o generație de văduve și de orfani care nu vă vor ierta niciodată. Iacob, am zis, cu o voce care avea ecou ca un tunet, Iacob, am șuireat, cu o voce de șarpe care se leapădă de viață și totuși trăiește, Iacob, am urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]