3,613 matches
-
o mie Și în mormânt albastru și-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rând și-astupă gura, când cu gura se adapă. {EminescuOpI 85} VIII De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet; Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fruntea ta s-o culci? Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumoși ochi ai... Las-să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălaiu... Vieața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-a nainte de-a fi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
DianaElena Tihan Capitolul I Ningea. Până spre seară, un soare firav se revărsase peste prundișul de pe malul râului. Când amurgul a învăluit cerul, dintr-o dată s-a lăsat o liniște adâncă și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se atingea de fețele și de mâinile lor, se topea mărturisind parcă vremelnicia vieții. Dar, fiindcă oamenii își vedeau în tăcere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și plângă de milă ori de câte ori venea pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În sfârșit se lumină de ziuă. Acum că furtuna trecuse, orizontul își schimba ca prin miracol culoarea din auriu în trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața lor. Samuraiul și Tanaka Tarozaemon aveau fețele crispate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Așadar, caută împărăția Domnului și urmează poruncile Sale. În duminica Sfântului Mihail, treizeci și opt de japonezi au fost botezați de către starețul Guadalcázar în biserica mănăstirii Sfântul Francisc de aici, din Mexico. La ora zece, din clopotniță se răspândi în văzduhul azuriu răsunetul puternic al clopotului, iar oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în fiecare mână câte o lumânare. Starețul, care stătea în fața lor, îi întreba: Crezi în Domnul nostru, în biserica Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unduindu-se ca niște arcuri până în zare. În depărtare apăru ceva mic ca un ac, dar pe măsură ce se apropiară își dădură seama că acul era o turlă de biserică. Vârful său se împlânta în azurul cerului și dispărea înghițit de văzduh. — Aceasta e Europa! De câte ori ajungeau în fața unei asemenea priveliști, Velasco își oprea calul și le-o arăta mândru. — Pământul are legea lui. Iar această lege se întrupează în turla bisericii care se îndreaptă spre cer în căutarea lui Dumnezeu. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că se îneacă cu ceva pe care-l auzise brusc cine știe dincotro, cu câteva zile în urmă, după ce trecuse pe lângă cei câțiva lachei ce stăteau de vorbă așezați pe butoaie, pe povârnișul ud de ploaie. Hohotul acela străpunse în văzduhul străbătut de nori cenușii. Acum îl auzea răsunându-i în urechi. „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am schimbat pasul cântecului.” Râsul însoțitorilor se încetă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la marginea orașului Mexico. Am trimis un mesager să ceară încuviințare ca să intrăm în Mexico. De la margine am putut vedea în depărtare turlele de biserici ridicându-se drept printre străzile orașului și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau chiar și unii care mângâiau stâlpii de lemn și plângeau. Egumenul și slujbașii ascultau povestirea lui Nishi despre meleaguri străine cu chipuri neîncrezătoare. Le povesti despre clădiri din piatră cu trei sau patru etaje și despre biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice din Nueva España unde mergeai și mergeai, dar nu vedeai decât agave și cactuși. În zadar. — Am descoperit că lumea... zâmbi Nishi parcă resemnat, e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samurai după cum nu se despărțise de el nici în lunga lor călătorie. — Ce frig e, nu-i așa? zise samuraiul către supusul său cu compătimire în glas. Când ajunseră la Nunozawa, încă mai bătea vântul, dar cerul era senin. Sub văzduhul limpede, un lanț de munți se înșira până în depărtare, iar ogoarele erau acoperite de zăpadă înghețată cât vedeai cu ochii. Spre deosebire de cele din vale, pământurile roditoare de aici erau mult mai întinse și puteau fi lesne udate. Șanțul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sau mirosul? Patul de campanie pe care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La Început le observam atent zborul, asta În caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vânt, însă, ușor, ce suflă veșnic dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat și ne dădea putința de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iau/i-au, sar/s-ar. Vara Duiliu Zamfirescu Cu firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi. Toți pomii sunt în sărbătoare, În tei stă floare lângă floare... E dulce vara pe la noi! Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă întinerește Iar, deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe pământ. Numai dorul mai colindă, Dorul tânăr și pribeag, Tainic se-ntâlneste-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. Cerințe: 1.Transcrieți primele patru strofe. Scrieți apoi mesajul care se desprinde din fiecare. 2. Subliniați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pomenit Noapte-așa-nstelată... Înserare Ștefan Octavian Iosif S-a înserat. Ușor se-nalță fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă-n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnoros în sus el cată Către soare. Mai e
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefacută în aburi m-am ridicat și eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereastră și m-am înalțat spre văzduh. Acolo sus m-am întâlnit cu alte picături mici, transformate în vapori de apă (tot un fel de aburi). Știi de unde veneau?... Din pământul udat de ploaie, din apa râurilor și chiar din marea cea mare. Din cauza căldurii dogoritoare a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Ploaia m-a aruncat pe pământ, iar din el m-au luat plantele însetate. Le-am ajutat să crească și să rodească. Ah, stai să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat într-o iarnă... Eram sus, de tot, în văzduh, cu alte picături de apă. Ne-am îndreptat apoi spre pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am pus haine pufoase, albe și am început să ne jucăm plutind încet. Te-am recunoscut într-un grup de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]