2,308 matches
-
văzut sicriul, suspendat în lanțuri de un eșafodaj de bîrne, coborînd în nișa provizorie operațiune mecanică asemănătoare celei de descărcare dintr-un port. Balansul acelui sicriu atît de mic în golul imens de la Sfîntul Petru, era ca o atestare a vanității lucrurilor omenești, chiar după 25 de ani de Pontificat. Vacanța tronului a deschis Conclavul, al cărui Mareșal vigilent era Principele Chigi (astăzi Mare Maestru al Ordinului de Malta). Revedeam cu toții în imagini directe ceea ce citisem în Chateaubriand și vechile cronici
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Sobraniei (Camera Deputaților), care urma să-i succedeze mai tîrziu lui Gheșov și avea să-mi dea pașapoartele, în 1913, era figura cea mai marcantă. Profesiunea sa de avocat îi întărea aptitudinile congenitale pentru negocierea șireată, și înșelătorie, și o vanitate nelimitată, ceea ce îi întuneca adesea judecata și conduita, făcîndu-l să-și piardă cugetul. Corpul diplomatic era reprezentat de personalități interesante: miniștrii Austro-Ungariei și ai Rusiei care, prin însuși faptul că aceste două imperii erau rivale, abia orientate de acordurile de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de la Quai d'Orsay și rotița esențială a Conferinței). Poincaré se afla la sfîrșitul mandatului său prezidențial, iar lupta pentru succesiune era deschisă. Spre uimirea generală, Tigrul intrase în această luptă. După tot ce spusese cu brutalitate și cruzime, despre vanitatea funcțiilor prezidențiale, așa cum erau ele circumscrise de Constituție și practică, și după tot ce se cunoștea despre caracterul său irascibil și ieșirile sale violente, existau destule motive de surprindere să-l vezi candidînd la învestitura supremă. Se bănuia că era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ceea ce provoca acuzația nedreaptă de a figura în fruntea dicționarului giruetelor. În prezent se agățase de norocul ce-i surîdea profesorului Iorga, dar personalitatea acestuia, făcută din mari calități și din formația sa de universitar, dar alterată de accese de vanitate bolnăvicioase și ieșiri despotice, se izbea de tendințele dominatoare ale ministrului său de finanțe care obținuse interimatul la Interne și tindea să le întindă și la celelalte ministere spre a le impune vederile sale și legea sa. Duelul său cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cauză nu am reușit niciodată să învăț cum se scrie un text care „să treacă” fără dificultăți. ș...ț am sentimentul că dorința de a fi mereu prezent în paginile revistelor, cu prețul ignorării adevăratelor probleme vitale, ar fi o vanitate imorală, atât timp cât există alternativa tăcerii” (fragment de scrisoare, 1987, op. cit., p. 7). Nu știu, o fi făcut și Nițescu niscai concesii pentru a putea fi publicat, dar poate că nu atât cât ar fi trebuit pentru „a fi mereu prezent
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și expansive; având sentimentul unei stări de sănătate perfecte și inalterabile, a unei forțe musculare crescute, acești bolnavi observă latura bună a lucrurilor; satisfăcuți de ei înșiși, sunt mulțumiți de alții, sunt fericiți, veseli, comunicativi: cântă, râd, dansează; dominați de vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar și cei care și-au pierdut prețuirea de sine, suferind un necaz ori suportând un viciu de educație (II: 29-30). Între cauzele declanșatoare sunt menționate pasiunile puternice, schimbările de destin sau exaltarea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o tipologie temperamentală, ale cărei două prime categorii sunt cele două sexe. În drumul spre diferențiere, ei își exercitează prin joc funcțiunile de mai târziu. Dîndu-și seama că e o existență aparte în univers, Dănuț începe să încerce sentimentul vanității, să aibă gravitatea individului care luptă, orgoliul viril. El visează că un sultan fură pe Olguța și pe Monica și el le scapă din mâinile tiranului, după care ispravă cele două fete "îngenunchează și-i sărută mîinile". La fete se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vieți. După această reușită romanescă, remarcată în epocă, scrisul lui T.-B. revine în matca bine știută. Dacă în romanul Scandal (1945) schițează psihologia politicianului onest, dar și a impostorilor ori a celor intrați în politică pentru a-și satisface vanitatea, evocând medii și o tipologie bogată, Primăvara apele vin mari (1960) și Pavilionul de vânătoare (apărut postum, în 1986) reconstituie crâmpeie din fresca societății românești a anilor 1888 și 1915. Ultimele două cărți au o bună documentare, aducând în plan
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
ales în împrejurările de atunci. Acești bărbați erau: Manolache Costache Epureanu, Gheorghe Vernescu, Ion Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, C.A. Rosetti. Apoi mai erau C. Bosianu, Du mitru Brătianu și Nicolae Ionescu. Nu era în discuțiune numai întâietatea sau vanitatea personală, dar era vorba de o indicațiune politică; și indicația aceasta trebuia dată astfel încât, pe de o parte Coroana să fie îndatorată a ține seama de ea, pe de altă parte să nu provoace o spărtură în rândurile coalițiunii tocmai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
explicații suplimentare. Cînd cele două operații reușesc pe deplin, sînt sugestive, reverberează. Desigur, nu conduc spre latura ideală a unei opere și nici, întotdeauna, spre esența personalității unui autor, însă pot să sublinieze ceea ce alte procedee narative nu pot: slăbiciunile, vanitățile, contrazicerile, pe scurt „latura umană”, care, teoretic, presupune culmi de eroism și abnegație, dar, în mai mult de un caz, frizează mizerabilul. Comprehensiv, conștient de propriile mele slăbiciuni, n-am judecat „căderile” cu ochi de cenzor. Mă numesc, nu uit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
teatrului” - undeva în amintire. La întoarcerea spre casă, S., al cărui conflict cu B. durează de cînd acesta și-a luat în serios rolul, disociind între „slujbă” și „drujbă”, mi-a relatat mai multe scene menite să mă convingă de „vanitatea colegului nostru”. Una din ele, petrecută în casa doctorului C.D. Zeletin din București, merită reținută ca anecdotă, pentru aspectele „teatrale” pe care le conține. Cît în glumă, cît în serios, el, B., și Cârneci, care i-a însoțit, i-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității și revenind la «of»-ul său - ce crede el despre camaraderie?” *Eveniment misterios, moartea e supusă ipotezelor și interpretărilor celor mai diverse. Uneori anumite afirmații, gesturi și atitudini, mai vechi sau mai recente, ale celui defunct par să sugereze existența
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soi de egoism și fac adesea numai ceea ce le place; eu am făcut și fac cele ce sînt dator. Mai tînăr și cu o fire care nu se adaptează prea lesne, n-am beneficiat de mari simpatii. Involuntar, am atins vanități și pe unii, poate, prin rigoare, i-am ofensat. Planificînd teme, îndreptînd manuscrise, corectînd șpalturi, deplasîndu-mă la bibliotecile și căminele culturale din județ, organizînd „acțiuni de amploare”, nu mi-am pus problema cît o să rezist în fiecare din posturile în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la direcție) care-i programul, am tras la sorți bilețele cu „da” și „nu” pentru a mă „clarifica” asupra răspunsului ultim pe care trebuie să i-l dau lui B.P. după trecerea „timpului de gîndire”. Iată-mă așadar atras de vanitate, confuz în privința a ceea ce vreau cu adevărat. Descopăr chiar (deși m-am stabilit la un „nu” categoric) că-mi face plăcere să arăt (atunci cînd sînt întrebat) că am refuzat asemenea post! * Cînd sînt obosit ori sec, mă odihnesc sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tovarășa” există. E firesc însă ca un elev de-a întîia să aibă pe limbă cuvîntul „omagiu” și să-și pună versulețele sub el? Nu! Mozarții scoși din căciula „Cîntării României” sînt, probabil, niște copii normali. Dar pentru a hrăni vanitățile celor de sus, „profesioniștii” (din redacțiile ziarelor, de la radio și televiziune) au nevoie de prospătură. Le-o oferă profesorii și părinții dornici de publicitate, iar dacă trebuie, pun și ei condeiul pe ici-pe colo. În loc ca un asemenea act de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot „reflector” și „control al puterii”. E o mare satisfacție să vezi că meseria noastră mai are căutare, că publicistul nu e doar un „servitor al puterii”, o unealtă pentru propagarea insistentă a „adevărurilor” lansate de „Ministerul Adevărului”, pentru lingușirea vanităților unor indivizi (inclusiv a piticilor locali), pentru ascunderea unor rele care îmbolnăvesc ireversibil organismul societății. Da, cînd citesc „Les Nouvelles de Moscou” ale cărei pagini îmi încălzesc palmele -, întrevăd că încă mai sînt șanse la demnitate! * Deși lucrurile nu-s
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fie de serviciu în zilele și nopțile în care pentru restul e sărbătoare. Sînt „sacrificați”, sau, din exces de zel, se „sacrifică”. Care-i psihologia lor? Ce e „sentiment al datoriei” și ce e interes de alt ordin? Mobilul e vanitatea. Una-două apariții pe an, în contexte politice, despăgubesc pentru luni de anonimat și repetate amînări redacționale. Odată ce și-au dat obolul, speranța lor secretă e că vor fi apreciați la locurile de muncă și în cenacluri, că ulterior vor cîștiga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mincu, care i-a strigat în public că „istoria literară nu se mai face cum o faceți dumneavoastră” și l-a acuzat de „oportunism scîrbos”!) E un copac greu de smuls din rădăcini, o piatră de care se sparg multe vanități. M-a ascultat în tăcere, hașurînd niște pătrate pe o foaie albă. Simțind stînjeneala pe care am provocat-o (poate și ostilitatea), am plecat, ca nu cumva înfierbîntîndu-mă și mai mult să ajung să-i dezvălui adevărata cauză a rupturii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebui să se înfățișeze singur. Deși formulat cu grijă pentru adevăr, nu cred că a primit prea bine „avertismentul”: mai ales la „lansare”, autorii vor, exclusiv, laude. Modestia lor de moment e doar o spuză subțire pe jăraticul fierbinte al vanității. În final, am încercat să-i conturez lui V.M. un „portret”: e un „om de septembrie”, am zis, adică echilibrat, cumpătat, „nici cald, nici rece”. N-am apucat să adaug și alte elemente că mi-a întors vorba: „Nu sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
venerabilului dascăl, ce relații mari are! 624 Cu finețea care-l caracteriza, Miu Dobrescu i-a cerut sugestii pentru Îmbunătățirea vieții culturale din zonă, dar Toporan nu mai avea idei! Apoi, devenise prea comod. Scrisorile de la primul secretar Îi alimentau vanitatea, ele fiind arătate tuturor fălticenenilor. Prin ce se remarcase În ultimii ani? Cumplită involuție! 985 poate interveni 625. Nu mai Înțeleg nimic. Ne-am sfătuit să retragem manuscrisul de la „folticeneanul” Gafița și să-l revăd, ca apoi să-l trimitem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să se mai joace./ Învățase să reușească”. Am recitit, mărturisesc, și poemul Mynheer, nume transferat, deloc Întâmplător, dintr-un plic negru al prozei mele În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de generație români”. Fără aceștia, recunoscuse Madi, „subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul În fața realității”. Nu doar despre subiectivitate era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu asemenea firești strategii ale micilor tratate de glorie mică. Dintre toți membrii biroului, doar cu Sorin Titel și cu Ștefan Bănulescu mă aflam, În sporadicele noastre Întâlniri „oficiale”, Într-o perfectă stare de Încredere. Erau lipsiți amândoi și de vanitatea „deciziilor importante”, și de ticurile de autoritate pe care sistemul le inoculase chiar și celor care se credeau străini de ele. Cu Sorin eram prieten, știam prea bine cât disprețuiește morga unor colegi instalați În poziții de selecționeri sau critica
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]