10,119 matches
-
de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea normelor sociale, parodierea formelor de exercitare a puterii, exagerarea (excese ale unor gesturi licențioase, excese de consum alimentar), suspendarea temporară a normelor (M.J. Goldwasser, 1987, vol. III, p. 98); inversarea rolurilor, competiții variate, hibriditatea, crearea de noi ierarhii, teatralizări stradale (R. Schechner, 2004, p. 9). Morfologia carnavaluluitc "Morfologia carnavalului" În prezentarea elementelor definitorii ale carnavalului voi urma, În linii mari, modelul propus de Roberto Da Matta (1991), ale cărui studii, deși ancorate numai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Bristol, 1985; A. Cohen, 1993; H. Cox, 1971; M.I.P. De Queiroz, 1992; C. Gaignebet, 1974; A. Guillermopinto, 1990; J. Gillmore, 1998; M.C. Heers, 1983, Riggio, 2004 etc.) ne arată că formele prin care se exprimă inversarea ordinii pot fi deosebit de variate: a) Îmbrăcarea hainelor nobiliare și purtarea Însemnelor puterii de către cei săraci; b) inversarea hainelor Între sexe sau purtarea unor măști care sugerează chipul și atributele sexului opus; c) parodierea acțiunilor puterii sau ale indivizilor pe care vârsta Îi legitimează ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unui marș de protest, a unui rit de degradare, excomunicare ori condamnare a persoanei sau persoanelor considerate periculoase pentru puterea politică și ordinea socială. Dificultățile teoretice provin din lipsa unui contur specific al acestor rituri, care au configurații extrem de variate, funcții diverse și uneori contradictorii, care par deseori a se dizolva În manifestări formale, fără Încărcătură simbolică, expresie doar a unor convenții sau, eventual, a unei etichete sociale: Riturile politice se petrec, În mod obișnuit, În fața unui public. Ceea ce ele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacratoare - Într-un război, Într-o confruntare sportivă), comemorările (marcând celebrarea solemnă a unui moment trecut considerat drept referință identitară pentru o colectivitate), vizitele politice (contactul dintre mase și liderii politici confirmă, Întărește reprezentările simbolice ale Puterii), instaurările, având forme variate, de la Încoronările din societățile medievale până la Învestirile unui președinte ori a altui lider ales democratic, și inaugurările - de la sfințirea unei catedrale regale la tăierile de panglici și plantările de copaci cu ocazia finalizării unui proiect (baraj, canal navigabil, autostradă, sediu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care defilează În spațiul comemorat sau deplasarea grupului către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai multor secole, prin diferite combinații ale unor operatori ceremoniali (procesiunea, măștile, Încoronarea, confruntarea, pedeapsa simbolică), care au circulat Între polul solemnității și cel al derizoriului, ele au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic; la polul degradator, ele au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
niște eroi În luptă cu obstacolele naturii, care sunt ajutați de colegi loiali, gata să se sacrifice pentru ei (precum Enkidu pentru Ghilgameș sau Patrocle pentru Ahile). Tot presa, dar și alte forme culturale contribuie la „eroizarea” unor celebrități, construind variate texte de tip hagiografic, capabile să creeze chiar un cult al vedetei respective (J.-P. Albert, 1998; H. Berlioz, 1983; P. Centlivres, 2001; M. Pouchelle, 1983; G. Segré, 1997); filmul și literatura promovează mitul eroului descoperitor (B. Riffenburgh, 1993), benzile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în strânsă legătură cu procesele perceptive si preperceptive, anticipative, cu rezultate evidente în performanța sportiva. Într-o competiție fiecare jucător se va strădui să obțină maximum de eficiență într-o execuție în condițiile în care va trebui să proceseze informații variate și multiple provenite atât din mediul extern cât și intern, acesta putând "citi" cu o fracțiune de timp mai devreme mișcările adversarului și poate iniția acțiunea de contracarare a atacului, atenția fiind o componentă importantă a acestei reușite, întregind schema
STUDIU COMPARATIV PRIVIND MOBILITATEA ATENȚIEI LA SPORTURILE INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Germina Cosma () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_804]
-
importantă a acestei reușite, întregind schema inteligenței motrice. Într-un meci de volei sau într-o partide de scrimă, fiecare jucător va încerca să obțină maximum de eficiență într-o execuție în condițiile în care va trebui sa proceseze informații variate și multiple provenite atât din mediul extern cât și intern. El va trebui sa estimeze viteza și traiectoria mingii/armei, poziția în teren a coechipierilor și/sau a adversarilor, propria asezare în teren/planșă etc., în același timp fiind probabil
STUDIU COMPARATIV PRIVIND MOBILITATEA ATENȚIEI LA SPORTURILE INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Germina Cosma () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_804]
-
literaturii române, ale cărei momente (epoci) apar alăturate comparatist de acelea europene. Deosebirile subliniază irepetabilitatea realităților românești care determină momentul apariției, ritmurile dezvoltării și declinul curentelor respective, suprapunerile de conținut, oricât de eterogene și neunitare, îmbrăcând forme dintre cele mai variate. Constantele internaționale ale curentelor interferează catalitic cu particularitățile naționale, care răsfrâng direct sau mijlocit împrejurările specifice și caracterele etniei românești. Sunt cazuri când acestea capătă expresii cu valoare de unicat, explicabile doar prin condițiile locale. D. sugerează direcțiile pe care
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
D. își concepe prima carte, monografia B.P. Hasdeu (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor), după dihotomia tradițională viață-operă. Reprezentând cea dintâi cercetare amplă în domeniu, lucrarea beneficiază de o documentare deosebit de serioasă, iar concluziile la care ajunge autorul după explorarea întinselor și variatelor teritorii pe care enciclopedicul savant le-a străbătut sunt frecvent judicioase. Exegetul analizează detaliat și competent activitatea de istoric, scriitor și filolog a lui Hasdeu, aflând punctele lor comune și constantele revelatorii pentru spiritul hasdean. O atenție aparte a acordat
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
așezărilor romanice din nordul Dunării trăsături proprii, originale, care le deosebeau de comunitățile alogene, aflate încă în faza gentilică. Asocierea unui număr mai mare de obști (sate) autohtone în uniuni de obști, care cuprind 15-30 de comunități rurale, delimitate geografic, variate ca întindere (suprafață) și forme de relief. Este vorba despre o confederație de sate (obști) autohtone (străinii nu puteau intra în obște), expresie a unei comunități etno-lingvistice și religioase (creștine), social-economice și culturale. Aceste sate autohtone, grupate în obști sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin vestigii neîndoielnice de această factură. Creștinismul daco-roman din secolul al IV-lea își are începutul în veacul precedent, baza pentru apariția și răspândirea noii religii în nordul Dunării. Urmele creștine, descoperite în ultima jumătate de secol, sunt numeroase și variate astfel, s-au aflat peste 100 de obiecte, locuri de rugăciune și lăcașuri de cult. Piesele incontestabil creștine sunt de o mare diversitate: obiecte cu semnificație religioasă precum candelabrul de la Biertan (jud. Sibiu) cu chrismon și inscripția "Ego Zenovius votum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
satelor" (seniores villerum), conform documentelor latine ale slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș al obștei. Funcția putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
medievale de-sine-stătătoare. Recapitulând, am văzut că după 275, forma generală de organizare social-politică pe teritoriul vechii Dacii a constituit-o obștea sătească, apoi uniunile de obști, care au preluat funcții importante ale structurilor statale anterioare. Mărimea acestor organisme social-politice era variată, în funcție de densitatea concentrărilor demografice și gradul de organizare politică a acesteia. Dinamica demografică-concentrări de așezări urbane: pentru secolele III-V, avem peste 25 de grupări demografice pe teritoriul Daciei, o grupare fiind alcătuită din 5-6 așezări în medie, pentru secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prahova), Dăbâca (jud. Cluj), Biharea (jud. Bihor), Seliște-Orhei (Basarabia), Kodân și Hliboca, (nord Bucovina). Aceste realități arată că societatea locală româno-slavă, din epoca marilor migrații, cunoștea și practica o serie de activități ce denotă un mod de viață bogat și variat, sub raport gospodăresc.24 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe În aceste împrejurări ale vieții obștilor românești, din secolul VII-X, erau prezente și manifestări spirituale ce ilustrau mentalități, obiceiuri și credințe. Descoperirile arheologice oferă date a căror interpretare permite cunoașterea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanică". Influența slavilor a fost considerabilă și ei sunt un element constitutiv (component) al poporului român, alături de cel autohton, dacic și cel roman. Sub raportul limbii, romanistul Ovid Densușianu afirma că "influența slavă a fost mult mai intensă și mai variată decât aceea germanică asupra limbii italiene sau franceze" (vezi cap. VII).28 În privința năvălirii lor, este posibil ca, în grupuri mici, prin infiltrări, constituind insule sau enclave etnice, slavii să fi pătruns și înainte de secolul al VI-lea, însă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
termeni cu caracter universal românesc și foarte multe din ele fac parte din fondul lexical principal. Este adevărat că majoritatea sunt noțiuni speciale și concrete: plante, animale, unelte, la care se adaugă 40 de verbe generale, cu înțelesuri numeroase și variate. Elementele autohtone fac parte din țesutul de temelie, ereditar, al limbii române și s-au bucurat de o considerație aleasă din partea poporului în cursul secolelor. Pentru întregul tezaur lexical moștenit (cel dinainte de slavi), mai ales despre elementul latin (romanic), marele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în bălți și iazuri, pentru pește, și vânătoarea, pentru vânat (carnea și blănurile). S-au aflat în așezări și unelte de grădină: săpăligi, rame de hârleț, cosoare, undițe, harpoane. Ocupațiile menționate atestă caracterul stabil, sedentar, al gospodătriei țărănești, economia agrară variată. Terminologia legată de creșterea animalelor este tot latină.7 Mineritul-exploatarea bogățiilor subsolului, a minereurilor-a constituit o importantă ocupație în perioada aceasta. Valorificarea resurselor minerale, mai ales a metalelor de bază, fierul și arama, ca și a sării, necesară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interval de timp, din care să deducem cum s-a ajuns la nașterea unei "Vlașkoe Zemlia", a "unei țări românești", prin unirea și închegarea diverselor voievodate și cnezate apărute între Carpați și Dunăre. "Tăcerea izvoarelor" a dus la cele mai variate ipoteze. În stânga Oltului (Muntenia), "golul documentar" este chiar mai mare, de peste o jumătate de veac, între 1247-1310, de la Seneslau până la Basarab. Pe lângă insuficiența documentară, un alt element, crede Djuvara, este "spaima" istoricilor români de a descoperi eventual că "Basarab Întemeietorul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formulat și crezul artistic (Poetul, De profundis, ambele anticipând „testamentul” arghezian). Notabilă e și preferința pentru simboluri, dar cele mai multe („copacul”, „paianjenul”, „berzele”, „lacul”), nu fără aspecte inedite, sunt explicitate oarecum didactic, impresie accentuată și de versificația clasică, deși suficient de variată. Efectul apare diminuat și de unele stângăcii în desenul tablourilor, de o anume edulcorare în erotică, de unele reflexe epigramatice (Vărul Dionis) și, mai ales, de lipsa de unitate a ciclurilor. Carențele dispar în bună parte în antologia Darurile pământului
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Primul volum, Zile albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de țăran din Câmpia Dunării, anii de școală și de studenție, alternând întâmplări variate și portretizări izbutite, îi conferă o valoare literară deosebită. Interesantă este și partea a doua a memoriilor lui C., atât pentru informațiile furnizate în legătură cu propria evoluție spirituală, cât și cu epoca. Ca scriitor creștin, Nichifor Crainic evoluează de la calmul patriarhal
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
și conflictele sale personale cu fruntași ai vieții culturale din Muntenia au făcut ca revista să fie mai puțin reprezentativă pe plan literar. Absența lui Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, I. Ghica, N. Bălcescu este compensată, în parte, de bogata și variata activitate a lui Heliade și de colaborarea frecventă a lui C. Negruzzi. Heliade e prezent cu câteva titluri care l-au consacrat ca poet: balada Zburătorul (inclusă și în „Curierul românesc”), Căderea dracilor, Ingratul, cântul I din Michaida. Mai oferă
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
urmărește să traseze contururi definitive, să dea verdicte sau să stabilească ierarhii infailibile. Atenția i se îndreaptă atât spre istoria, cât și spre critica literară, astfel încât, prin însumare, cărțile lui sunt compuse din texte de diferite facturi, cu o tematică variată. Când intenționează realizarea unui profil literar, autorul extinde investigația și se folosește de metodele comparatiste. Sunt depistate acele nuanțe care individualizează și, în același timp, fixează un anumit chip într-un context general. De multe ori biografia unui scriitor devine
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
Revine la literatura română cu o culegere masivă de articole, Domeniul criticii (1975). Pentru C., critica este o formă de „vampirism al esenței”, o succesiune de „puncții” în măduva operei, un șir neîntrerupt de infidelități și devoțiuni. Lecturile criticului sunt variate. Nu ocolește domeniul clasic. În 1974, publică o Introducere în opera lui Ion Neculce, iar în 1977, o carte amplă de eseuri, Alianțe literare, despre I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, Jonathan Swift, Duiliu Zamfirescu și Marin Preda (acesta din urmă analizat
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]