9,893 matches
-
o să-i găsesc un loc mai bun. Dar, între timp, m-au arestat pentru pistol, pe care mult timp îl ținuse muma sub vatra țestului, dar la Ropotin a făcut alt țest și s-a gândit să umble și la vatră, să-i schimbe niște cărămizi. Unde să-l pună!? Unde să-l pună!? Sub gâsca care clocea în tinda magaziei. -Că n-or fi căutat și sub gâscă! s-a mirat Popescu. -Cotrobăiseră peste tot și nu găsiseră nimic. Când
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
reprezintă pentru această provincie românească ce a simbolizat generația lui Goga pentru Transilvania. Poezia sa respiră mesianism. Pentru Vieru cuvântul devine apel, esență a unei gândiri focalizate, grefată pe acele elemente ce intră în componența valorilor care includ țara, neamul, vatra. Născut în anul 1935, când bolșevismul stalinist se instaura în Basarabia sub pretextul echității sociale și al civilizației, poetul vorbește despre primii ani ca o perioadă deși săracă, totuși fericită și demnă. „Copilăria mi-a fost desculță. Dar nu m-
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
în pesimism. Unul dintre gesturile cele mai impresionante și definitorii ale liricii lui Grigore Vieru este acela al sfidării morții în numele valorilor care-i călăuzesc ființa și dau marile înțelegeri ale creației: „Mare ești, moarte,/ Dar singură, tu./ Eu am vatră unde iubi,/ Tu nu, tu nu./ Prin mine un cântec de dor/ A trecut chiar acu./ Eu am țară unde să mor./ Tu nu, tu nu“ (Prin mine, un cântec). Autor: Augustin Păunoiu Surse: Ziarul Lumina și www.foaienationala.ro
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
scap. Le-am spus, „nu semnez și intru în greva foamei ; nu părăsesc închisoarea asta, cu care m-am obișnuit, ca să intru într-una mai mare, numită România”. Așa cum e pentru voi acum, dragi pungeșteni și silișteni, sechestrați în chiar vetrele voastre strămoșești. Așa cum ar putea fi mâine și alții, din toată Țara. De nu i-ar mai răbda Pământul pe toți năimiții și trădătorii de Țară ! Am rezistat și a fost cum am vrut eu. Dar când m-am întors
„CINE NU SE TEME DE MOARTE NU VA FI NICIODATĂ ROB” () [Corola-blog/BlogPost/339995_a_341324]
-
așează și încep să închidă ochii, puțin câte puțin, cum se închide regina nopții, dimineața. Aud cum bunica Maria ne strigă la masă. Mâncăm lapte cu mămăligă. Mâncăm frumos, cu linguri de lemn, pe săturate. Mâncăm la lumina surcelelor din vatră. Aproape adorm pe scăunelul cu trei picioare, rotund. Și masa-i rotundă. Cu trei picioare, și ea. La marginea prispei, pe un pietroi de râu, mătușa cea mare mă spală pe picioare. Cu o piatră de râu mai mică mă
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
carte de eseuri, eu, tu și El. (Oglindiri spirituale), un vădit salt în ale scrisului, care va atrage și atenția unor critici (Marius Manta de la revista băcăoană, Ateneu, Dan Ionescu de la revista craioveană Scrisul Românesc, Valentin Marica la revista târgumureșeană Vatra veche ș.a.). Drumurile mă poartă, din octombrie 2010, în dulcele târg moldav, Iași, unde obțin o bursă postodoctorală de 30 de luni, care înseamnă și importantul meu salt profesional. Problematica limbajului politic, asupra căreia mă oprisem pe parcursul doctoral, avea să
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
oameni. Se pare, din câte am auzit și citit, că satul meu s-a format din familii aduse la munca pământului pe moșiile care erau pe malul Prutului - Murgeni, Fălciu și Cîrja. Și Rânzeștiul, ca și Bălăbăneștiul, și-a mutat vatra de la vest la est, apoi de la sud la nord, pe distanțe de aproximativ doi, trei kilometrii în decurs de două sute de ani. Este minunat să te naști și să calci cu piciorul tău pe acest pământ și aceste locuri pe
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
orice mijloace, în mod cert ascunde alte motive pe lângă marele profit cu care RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) se alege în dauna României. La suprafață promit toate legalitățile, tehnologiile și dragoste nețărmurită față de sărăcia roșienilor, pe care-i strămută de pe vetrele lor milenare, în timp ce în subteran fac aranjamente și corup și mai mult guvernanții corupți, să scoată legi și ordonanțe în favoarea lor, dovedind că se pricep la săpături, la mineritul subteran! Din nefericire, mass-media de Cotroceni, de parlament și cea de
Roşia Montana împinsă pe marginea prăpastiei de Gabrieleni () [Corola-blog/BlogPost/340031_a_341360]
-
pe un monstru, că pe un balaur din basmele noastre populare, care se năpustește asupra Munților Apuseni și-al oamenilor săi. E monstruos cum o companie străină ne înșeală, cum ne jefuiește la noi în țară, cum ne aruncă de pe vetrele noastre milenare și aducând utilaje gigantice vor transforma, în câțiva ani, patru munți frumoși în rezidii otrăvitoare peste secole. E o nerușinare monstruoasă din partea lor dar în același timp o lașitate din partea noastră că nu suntem mai mulți, mai hotărâți
Roşia Montana împinsă pe marginea prăpastiei de Gabrieleni () [Corola-blog/BlogPost/340031_a_341360]
-
să primească 3,5 - 7 deseatine, pentru care au plătit un preț triplu. La sfârșitul secolului XIX, 21% din țăranii basarabeni nu aveau pământ. Așa se explică exodul de populație, care a început în 1891 până în 1914. Românii își abandonează vetrele în căutarea pământului promis de ruși în Extremul Orient. Cei care voiau să plece trebuiau să cumpere bilete la tren. Sărăcia ne-a salvat de la o depopulare dramatică. Peste 300.000 de cereri s-au înregistrat pentru plecare spre Extremul
Vitalia Pavlicenco, preşedinta Partidului Naţional Liberal(Basarabia) () [Corola-blog/BlogPost/340021_a_341350]
-
trei ani privea fascinat. Se metamorfozase în trupul inghețat al păsării.” Situațiile de viață se succed și le vedem uneori în timpul trăirii alteori prin ochiul copilului care privește de la fereastră. Caracteristicile stilistice i-au adus meritate premii scriitorului: Premiul revistei “Vatra Veche” pentru volumul “Povestiri în alb și negru”, 2010 și Premiul special la concursul național Romulus Guga, 2011, pentru volumul “Inimi de-o noapte”. Să recapitulăm: “Ca o particularitate pe care o vom atribui prozei semnate de Lucian Dumbravă vom
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
alternare a textului cu ilustrațiile imagistice, întreținând vie plăcerea cititului. Cu totul remarcabile sunt cele două prefețe, cea a universitarei Ioana Pârvulescu, fără nici un cuvânt de prisos în nuanțarea ideilor prezentării, urmată de cea lămuritoare, a poetului redactor al revistei “Vatra Veche”, unde am citit inițial o bună parte dintre cele 31 medalioane-portret, la rubrica cu titlul împrumutat apoi cărții memorialistice de față; desigur că este vorba despre Nicolae Băciuț, care, “nășind” un asemenea proiect editorial, va lămuri acum cititorilor modul
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
acum cititorilor modul cum “revista se retrage-n carte”. Frumoasă zicere, căci poetul- tot poet! Desigur că m-au impresionat semnul de carte și dedicația caldă, notată pe o hârtie cartonată specială, cu care exemplarul mi-a sosit de la Editura Vatra Veche din Tg. Mureș, dar acum sunt fericită să citesc pe foaia de gardă a volumului cuvintele înserate manu propria de autoare:”Prietenei mele, Anca Sîrghie, minunată scriitoare, cu dragoste, Veronica Pavel Lerner. 18 iulie 2016 la Toronto “ Da, atunci
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
Băciuț, căruia-vom afla- poezia i-a oferit “cele mai sublime clipe ale vieții “. El socotește că debutează cu fiecare nou poem pe care îl scrie. E preocupat se prolifereze interesul pentru literatură în noile generații. Ca redactor al revistei “Vatra veche“, Nicu Băciuț a sporit numărul colaboratorilor, în prezent revista “înscriind un teritoriu imens al patriei noastre de cuvinte, din Australia și până în Canada.“ Publicația are ritm, varietate și calitate. Culoarea o dau expozițiile virtuale, fiecare număr prezentând un alt
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
țigla, s-a plâns directorul. - Păi, ai grijă că răspunzi! s-a răstit președintele. - Matache, paznicul pus de dumneavoastră, ce face? Am auzit că a dat cărămizi pe câte un kil de țuică de și-au făcut oamenii din apropiere vatră de țest, a mai îndrăznit directorul. - Exclus! Tovarășul Matache este un om serios, partidul pune mare bază în el. Nu face chestii d-astea. Dar eu, oricum, o să stau de vorbă cu el, a promis Olăroiu. Directorul Năstăsescu și-a
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
fost turnată fundația, apoi cărămida a fost stivuită sub formă de „picioare” în incinta acesteia, la intersecția zidurilor ce urmau a fi înălțate. Nisipul, rezultat din trecerea pietrișului prin site, aștepta alături de acesta, ambele în cantități corespunzătoare, nu departe de „vatra” unde era preparat betonul, apoi mortarul. Lucrările au încetat pentru 10-15 zile, pentru a da posibilitate betonului turnat în cofraje să se întărească de ajuns înainte de a trebui să suporte greutatea zidăriei. Până în Sf. Ilie însă, pe la apusul soarelui unei
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
bun! i-a lăsat gura apă lui Vătuiu. Hai să mergem la ei, or avea nevoie de... ajutor. Câte de-astea n-am făcut eu! Aprobat și apoi urmat de instructorul de partid, președinte și ceilalți, Vătuiu a luat direcția vetrei de foc. Nu au mai vizitat restul localului. Au ieșit pe scara din spate, rezervată elevilor, și s-au oprit lângă foc. Lucrătorii au încetat operațiunea începută, s-au ridicat și au salutat cuviincios oficialitățile prezentate de director. - Bun lucru
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
din sat. Crede că după el s-au luat și alții. Astăzi, consecințele sunt mai evidente în urma exodului la oraș, întrucât numai bătrânii au rămas să descurce ițele agriculturii, și de unde energie? I se răspunde că totuși a revenit la vatră, cu multe cunoștințe, așa ar trebui să procedeze și ceilalți. Ce ar fi învățat, din viață ori din școală, dacă ar fi rămas acasă? Acesta este un punct de vedere interesant. Perioada anilor cincizeci, de feroce deposedare a oamenilor de
Ion R. Popa: Plăcerea de a redescoperi apusul vremurilor. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339491_a_340820]
-
din sat. Crede că după el s-au luat și alții. Astăzi, consecințele sunt mai evidente în urma exodului la oraș, întrucât numai bătrânii au rămas să descurce ițele agriculturii, și de unde energie? I se răspunde că totuși a revenit la vatră, cu multe cunoștințe, așa ar trebui să procedeze și ceilalți. Ce ar fi învățat, din viață ori din școală, dacă ar fi rămas acasă? Acesta este un punct de vedere interesant. Perioada anilor cincizeci, de feroce deposedare a oamenilor de
Ion R. Popa: În umbra oțetarului (roman). Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339508_a_340837]
-
pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor interioare, dobândește
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
scriitorului“. Alte nuvele se referă la dezumanizarea omului în perioada dezvoltării relațiilor capitaliste în viața satului transilvănean în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Această temă este ilustrată în mai multe nuvele cu titluri sugestive: O viață pierdută, Vatra părăsită, Comoara și Moara cu noroc. Capodopera acestui gen literar rămâne Moara cu noroc. Se impune prin dinamica unor fapte dramatice, prin realizarea unor personaje puternice care acționează după propriile lor îndemnuri, dar a căror viață este hotărâtă de un
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
muguri și coroane, iar veninul, în miere. Acest contrast lexical în expresia poetică pe care poetul o continuă în Testament: „Am luat ocara și torcând ușure / Am pus-o când să îmbie, când să înjure, / Am luat cenușa morților din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră“, ilustrează mesajul poeziei. De altfel, în strofa următoare, autorul sublinia tocmai rolul poeziei de a demasca „stăpânul ca un țap înjunghiat... / Biciul răbdat se întoarce în cuvinte / Și izbăvește încet, pedepsitor / Odrasla vie
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
ridicată vreodată țăranului român“. Titlul poeziei sugerează nu atât bunurile mteriale, cât mai ales bucuriile spirituale, ca rezultat al muncii plugarului. De aceea, țăranul este chiar Demiurg: pe de o parte, el duce către cer brazda pornită în țară de la vatră, iar pe de altă parte, el este Dumnezeul căruia „îi vezi lăsată umbra printre boi“. Imaginea țăranului răzvrătit, precum Pătru al Catrincii sau Dumitru din Răzvrătitul, exprimă ideea din Testament că poezia este asemenea „biciului răbdat care se întoarce în
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
În mapa și fișierul de control TM 327 (...), Rivka Raveca Lungu avea numele de cod Paulian și se numea, re-ortografiată în scriere ebraică, Rebecca Levin”. Bărbatul, pe care ea l-a adulat o viață și pe care acum, lăsată „la vatră” din rândul serviciilor secrete unde a activat, și-l dorește aproape, are o consimilitudine mai mult spirituală; atras de introspecție, el nu-și dezvăluie în vreun colț de pagină, însușirile fizice, perspectiva narativă aparținându-i (acțiunea e relatată la persoana
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
o dată de cei mulți uitată, a fost odată-n Rucăr un băiat și o fată fără leac de părinți, cu grai și cu auzul surd. Cei doi se cuibăreau într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca de copii, dar le vedeau voia lor bună și spusul feței cu strâmbături de gură. În schimb știau ce-i munca și-nțelegeau comanda
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]