2,460 matches
-
colină; fosfataza, ce eliberează fosfatul din glicero-fosfați. Reglarea secreției de suc intestinal a. Reglarea nervoasă Stimulii locali mecanici (destinderea anselor intestinale) declanșează secreția glandelor intestinale prin mecanisme reflexe locale. ”Centrii” acestor reflexe locale sunt plexurile intrinseci Meissner și Auerbach. Inervația vegetativă extrinsecă are o influență redusă asupra secreției; stimularea vagului are un efect excitator asupra secreției de suc intestinal, iar stimularea simpaticului inhibă secreția. b. Reglarea umorală Enterocrinina este un hormon care stimulează secreția de suc intestinal. Aceasta, eliberat la nivelul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
mușchiului neted și mediază contracția. Un alt tip de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
celular plasat în ganglionii paravertebrali. Vasele sanguine mai posedă și inervație senzitivă, iar în unele teritorii fibre motorii parasimpatice determină vasodilatație. Alte fibre motorii sunt cele vasodilatatoare simpatice și cele non-adrenergice non-cholinergice (NANC). Dintre cele două componente ale sistemului nervos vegetativ, cea simpatică este mult mai bine reprezentată și mai activă la nivel vascular. Există un puternic tonus simpatic vasoconstrictor; vasodilatația neurogenă poate fi determinată prin inhibiție presinaptică. Noradrenalina ca mediator principal și cotransmițătorii (ATP și neuropeptidul Y) acționează sinergic, prin intermediul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
crește (relația este liniară). Este important de monitorizat acești parametri la pacienții cu rezistență mare a căilor aeriene (de exemplu, în astmul bronșic). Un alt factor determinant al calibrului căilor aeriene este tonusul mușchiului neted bronșic; acesta este sub control vegetativ. Stimularea simpatică produce dilatație, pe când activitatea parasimpatică produce constricție bronșică. O scădere a PCO2 alveolar are ca rezultat hiperventilație sau o reducere locală a fluxului sanguin pulmonar care, de asemenea, produce bronhoconstricție, probabil prin acțiune directă asupra mușchilor netezi ai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
al treilea mecanism care poate modifica secreția de renină este inervația simpatică directă a celulelor juxtaglomerulare. Sistemul renină angiotensină are trei modalități de modificare a presiunii arteriale: 1. Creșterea presiunii sistemice prin intermediul angiotensinelor vasoconstrictoare; 2. Creșterea răspunsului la mediatorii sistemului vegetativ simpatic; 3. Creșterea secreției de aldosteron. Factorul (peptidul) natriuretic atrial (ANF, ANP) ANF este un hormon peptidic ce este sintetizat și secretat de către celulele miocardului atrial. Este un peptid cu 28 de aminoacizi ce prezintă un inel cu 17 aminoacizi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
serie de benzi de mușchi întrețesute într-un ansamblu muscular numit detrusor (fig. 118). Inervația corpului vezicii este diferită față de cea a colului. Corpul prezintă o multitudine de receptori β-adrenergici, ce pot fi stimulați de către componentul simpatic al sistemului nervos vegetativ. Nervul hipogastric, ce inervează corpul vezical, conține fibre simpatice ce inervează corpul vezicii și a căror stimulare inhibă contracția detrusorului vezical. Pe de altă parte, stimularea parasimpatică, ce este realizată prin intermediul nervilor pelvini, produc contracția mușchiului detrusor. Stimularea simpatică are
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
stimularea parasimpatică are loc în timpul micțiunii. Colul vezical prezintă două sfinctere. Sfincterul intern este alcătuit din fibre musculare netede, la fel ca și detrusorul și se extinde către colul vezical. Ca și detrusorul, sfincterul intern este controlat de către sistemul nervos vegetativ și este de obicei închis. Cei mai mulți receptori de la nivelul acestor fibre musculare sunt α-adrenergici, iar stimularea lor, la fel ca și a detrusorilor, prin intermediul fibrelor nervului hipogastric, contribuie la continența urinară. Sfincterul extern este diferit din punct de vedere histologic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
H+, în sânge se produce tot datorită chemoreceptorilor. Creșterea pH-ului sanguin inhibă frecvența respiratorie, iar scăderea acestuia duce la creșterea frecvenței. Cataboliții acizi acumulați în timpul efortului în sânge (în urma eforturilor fizice îndelungate), au acțiune excitantă asupra centrului respirator. Centrii vegetativi superiori din hipotalamus, ca și cei din scoarța cerebrală pot modifica voluntar până la o anumită limită ritmul și amplitudinea respirațiilor. De asemenea modificările activității scoarței cerebrale se reflectă și asupra ritmului respirator. De exemplu: inhibiția scoarței cerebrale (în timpul somnului) se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
hiperbarism, medii hipoxice, boli cardiopulmonare, etc). Mai important, din acest punct de vedere, este debitul cardiac, al cărui rol limitativ a fost menționat deja. Componenta neuroendocrină deține rolul principal atât în producerea actului comportamental motor, cât și în realizarea reacțiilor vegetative și endocrine. În timp ce postura și mișcările coordonate active sunt sub controlul cortexului motor precentral, al căii piramidale, cerebelului și formațiunilor subcorticale ale sistemului extrapiramidal, reacțiile de integrare, activare și adaptare metabolică din efortul fizic sunt realizate pe cale neuroendocrină, cu participare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în efort, teste care urmăresc evoluția FC, TA , în perioada de revenire și teste care combină cele două caracteristici. Înaintea oricărei probe cardiovasculare (probe de reglaj), se măsoară FC, TA, în clinostatism și ortostatism (proba clino- ortostatică pentru aprecierea reacției vegetative), după care urmează efortul propriu zis și înregistrarea FC, și TA. Din prima categorie evidențiem testele: proba Astrand, care măsoară FC intraefort (min.5-6), în timpul unui efort submaximal de 6 minute, la un wataj prestabilit, iar pe baza frecvenței cardiace
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Atlasul anatomic al plantelor medicinale, de către Toma și Rugină; între cele 128 specii analizate se citează și specii de care ne ocupăm în prezenta lucrare, dar este prezentată doar structura de la plantele mature, la un singur nivel al fiecărui organ vegetativ, fără a se lua în atenție structura plantulelor, trecerea de la structura primară la cea secundara a organelor axiale, histogeneza limbului foliar. Structura generală a organelor vegetative la plantele medicinale este prezentată în mai toate tratatele de botanică generală, morfologie și
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
este prezentată doar structura de la plantele mature, la un singur nivel al fiecărui organ vegetativ, fără a se lua în atenție structura plantulelor, trecerea de la structura primară la cea secundara a organelor axiale, histogeneza limbului foliar. Structura generală a organelor vegetative la plantele medicinale este prezentată în mai toate tratatele de botanică generală, morfologie și anatomie vegetală, în care sunt date ca exemple și specii din genul Salvia atunci când se detaliază alcătuirea diferitelor țesuturi. Dintre acestea, menționăm pe cele publicate de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
structura perilor tectori și secretori (Hoch, 1886; Schmidt, 1888Ă, cristale (Klug, 1926; Brandt, 1929), sclerificarea colenchimului (Duchaigne, 1954), endoderma de tip Caspary în tulpină (Baillaud și Courtot, 1960), structura frunzei (Zornig și Buch, 1926; Rudall, 1980), ori a tuturor organelor vegetative de la unele Labiatae extraeuropene (Lemesle, 1928). La noi în țară, Toma și Rugină (1995) cercetează structura mai multor plante medicinale, ocupându se în trecere și de Salvia ofticinalis L. Pentru compararea și interpretarea unor structuri ne-au fost utile articole
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Carlquist (1964), Gupta și Bambie (1989) La noi în țară, de diferite specii de Salvia se ocupa Pașcovschi (1961,1962), Toma, Teodorescu și Cantemir (1982), Toma, Ivănescu și Niță (1995). În toate aceste lucrări este prezentată numai structura unor organe vegetative de la planta matură. În ceea ce privește familia Compositae, lucrările se referă la structura perilor radiculari (Whitaker, 1923) sau a perilor tectori (Ramayya, 1963, care propune și o terminologie pentru descrierea acestora). Formațiunile secretoare specifice reprezentanților din familia Compositae sunt perii secretori și
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
canalelor secretoare în tulpină ar avea rol în identificarea genurilor. Același autor consideră că în rădăcina și tulpina de la aceeași specie, canalele iau naștere ca două sisteme separate și rămân distincte. De asemenea, în atenția cercetătorilor au intrat și organele vegetative tulpina, frunza (Grimm, 1904; Weiss, 1925; Zornig și Weiss, 1925; Lavalrée, 1948), anatomia plantulelor (Desphande și Kumar, 1968) și ordinea de apariție a vaselor în nervurile foliare (Trecul, 1893) ori structura tuturor organelor vegetative la specii din diferite triburi și
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
atenția cercetătorilor au intrat și organele vegetative tulpina, frunza (Grimm, 1904; Weiss, 1925; Zornig și Weiss, 1925; Lavalrée, 1948), anatomia plantulelor (Desphande și Kumar, 1968) și ordinea de apariție a vaselor în nervurile foliare (Trecul, 1893) ori structura tuturor organelor vegetative la specii din diferite triburi și subfamilii (Sayeeduddin și Moinuddin, 1939). La noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee medicinale, fără să analizeze și specia luată
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
de apariție a vaselor în nervurile foliare (Trecul, 1893) ori structura tuturor organelor vegetative la specii din diferite triburi și subfamilii (Sayeeduddin și Moinuddin, 1939). La noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee medicinale, fără să analizeze și specia luată de noi în studiu. Dintre lucrările anatomice referitoare la alte genuri de compozee, menționăm pe cele elaborate de Drurry și Watson (1965), Tiwari și Sahuo (1980), Carlquist
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
dicotiledonatelor (Solereder, 1889; Metcalfe și Chalk, 1972) sau a angiospermelor în general (Napp Zinn, 1973-1974). Ulterior sunt publicate articole care detaliază structura pe grupe de specii sau de genuri, utilizând atât microscopia fotonică cât și cea electronică. Dacă structura organelor vegetative mature a fost analizată comparativ la numeroase specii de labiate și compozee, ontogeneza acestora, diferențierea vaselor de lemn și a elementelor de colenchim nu au făcut obiectul unor cercetări speciale. Analiza trecerii de la structura rădăcinii la cea a tulpinii nu
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
realizării cercetărilor histo anatomice și morfologice prezentate în această lucrare, am utilizat material biologic de proveniențe diferite, colectate în anumite stadii de dezvoltare ontogenetică. Pentru urmărirea proceselor de histogeneză și organogeneză am analizat secțiuni realizate la niveluri diferite prin organele vegetative, atât de la plantule cât și de la planta matură. Plantulele au fost obținute din semințe puse la germinat în serele Grădinii Botanice a Universității " Al. I. Cuza" din lași. Materialul biologic luat în studiu este reprezentat de: • plantule și plante mature
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
fotonic, iar cele fine au fost depuse pe grile de 400 Mesh, contrastate cu citrat de plumb și acetat de uranil și analizate la microscopul electronic cu transmisie. După cele mai relevante aspecte au fost realizate fotografii. IV.STRUCTURA ORGANELOR VEGETATIVE ȘI DE REPRODUCERE ÎN CURSUL PROCESULUI DE ONTOGENEZĂ LA Salvia officinalis L. La aceasta plantă am analizat organele vegetative atât în stadiul de plantulă, cât și de la planta matură, la diferite niveluri, pentru a urmări procesul de histogeneză, pentru a
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
de uranil și analizate la microscopul electronic cu transmisie. După cele mai relevante aspecte au fost realizate fotografii. IV.STRUCTURA ORGANELOR VEGETATIVE ȘI DE REPRODUCERE ÎN CURSUL PROCESULUI DE ONTOGENEZĂ LA Salvia officinalis L. La aceasta plantă am analizat organele vegetative atât în stadiul de plantulă, cât și de la planta matură, la diferite niveluri, pentru a urmări procesul de histogeneză, pentru a surprinde formarea meristemelor laterale și trecerea de la structura primară la cea secundară. Vl.1 Rădăcina cu structură primară are
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
muguri (foto 54); aceștia prezintă la bază epidermă, scoarță și măduvă definitive, iar țesuturile conducătoare sunt reprezentate printr-un inel de procambiu. La vârf se observă două perechi de primordii foliare, opuse și decusate. Dobândirea timpurie a zonării caracteristice apexului vegetativ de către mugurii axilari a fost sesizată de Vescovi (1966) la Sarothamnus scoparius. În consecință, aceștia vor funcționa ca niște tulpini (foto 55) și vor da naștere la flori în momentul trecerii de la faza vegetativă la cea reproducătoare. În structura tulpinii
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Dobândirea timpurie a zonării caracteristice apexului vegetativ de către mugurii axilari a fost sesizată de Vescovi (1966) la Sarothamnus scoparius. În consecință, aceștia vor funcționa ca niște tulpini (foto 55) și vor da naștere la flori în momentul trecerii de la faza vegetativă la cea reproducătoare. În structura tulpinii, colenchimul hipodermic formează 2-3 straturi de celule. Structura internodului tulpinal este doar primară (foto 56), vasele de lemn fiind dispuse în șiruri radiare separate de numeroase raze parenchimatice, uniseriate; parenchimul perimedular este ușor colenchimatizat
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
conducătoare secundare: unul extern de liber și altul intern de lemn. Față de cilindrul central, țesuturile corticale se diferențiază de timpuriu, iar procesul de colenchimatizare este mai precoce. În figurile 5 și 6 sunt redate scheme ale secțiunilor transversale prin organele vegetative ale plantulei, de la vârf spre bază. Se poate urmări traiectul țesuturilor conducătoare, structura nodurilor de tip unilacunar, modul în care fasciculele conducătoare (urme foliareă pătrund din tulpină în pețiolii frunzelor. De asemenea, se poate observa formarea mugurilor axilari, atât în
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
spre interior. Colenchimul este mai gros în coaste; la limita dintre colenchim și parenchim, sau numai în acesta din urmă, se disting cavități aerifere alungite tangențial. Comparând datele privind stadiile din dezvoltarea perilor glandulari, numărul și distribuția acestora pe organele vegetative și de reproducere, cu cele referitoare la activitatea biosintetică a unei enzime implicate în sinteza monoterpenelor, este posibil să se identifice, pe baza studiilor histo-anatomice, momentul optim de recoltare a plantelor în scop medicinal; acest aspect este deosbit de important
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]