KorAP: Find »[drukola/base=vilă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...391 >

9,759 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

bizară, ce te izbea încă de la intrare; în bună măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde te afli în fiecare moment. Totuși, nu era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului locuiește Zâna Zorilor, într-o vilă cu doi pereți de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre miazănoapte, și alți doi pereți albi, difuzi în ceața aurorelor. Chiar și când e vreme de ploaie și atmosfera e întunecată, către răsărit, casa ei e inundată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

Timp săreau înapoi cu viteza cu care fuseseră trimise, ba mai mult: uneori, se întorceau deformate, depășind granițele trupului său divin și ajungând în ținuturi de care nici dracu' nu auzise, cum ar fi: Vărsătura sau cartierul Braigal. Aici înfloreau vilele, casele, magazinele mai ceva decât zgârie-norii în New York, câte una pe oră, motiv de spaimă pentru Primar, acoliți et company, care, împreună cu cei de la Bruxelles, hotărâră, în secret, ca toate fondurile pentru apă, foc, lemne, cornuri și lapte, jucării, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

zi o să locuiesc la Versailles, nu l-aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Versailles, nu l-aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
nu l-aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case să vadă exteriorul, în vreme ce golul cu sticlă le servește locuitorilor unei vile să fie văzuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case să vadă exteriorul, în vreme ce golul cu sticlă le servește locuitorilor unei vile să fie văzuți din exterior. Dovada este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case să vadă exteriorul, în vreme ce golul cu sticlă le servește locuitorilor unei vile să fie văzuți din exterior. Dovada este faptul că golul cu sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case să vadă exteriorul, în vreme ce golul cu sticlă le servește locuitorilor unei vile să fie văzuți din exterior. Dovada este faptul că golul cu sticlă coboară până la podea: or picioarele nu privesc. Asta le permite să le arăți vecinilor că porți pantofi frumoși chiar și atunci când te afli acasă. O vilă comportă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
locuitorilor unei vile să fie văzuți din exterior. Dovada este faptul că golul cu sticlă coboară până la podea: or picioarele nu privesc. Asta le permite să le arăți vecinilor că porți pantofi frumoși chiar și atunci când te afli acasă. O vilă comportă o grădină, dacă se pot numi grădini aceste întinderi verde-măr în care ai căuta în zadar un copac demn de acest nume - „mai cu seamă fără copaci mari, pentru că mănâncă lumina”, spune burgheza. Da, pentru că vila conține înainte de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
afli acasă. O vilă comportă o grădină, dacă se pot numi grădini aceste întinderi verde-măr în care ai căuta în zadar un copac demn de acest nume - „mai cu seamă fără copaci mari, pentru că mănâncă lumina”, spune burgheza. Da, pentru că vila conține înainte de toate o burgheză, având în vedere că nimeni altcineva nu vrea să locuiască acolo. Exclusei din start posibilitatea ca predecesorul meu să fi fost cel care a ales să locuiască aici. Nu întâlnisem niciodată suedezi, dar nu exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
cărei frumusețe m-ar vrăji. Doamna Sildur era o paraplegică și se deplasa în fotoliu cu rotile. Nu exista nicio doamnă Sildur, ci un domn Sildur care se numea Bjorn. Mi se părea imposibil ca un bărbat să aleagă această vilă: asta poate pentru că nu-l cunoșteam pe Bjorn. Recensământul acesta mă pasionă într-atât încât răbdarea mea cunoscu o dimensiune fabuloasă. Pe la ora șaptesprezece, tot nu văzusem pe nimeni dar trebuia să merg la toaletă. În buzunar, cheile îmi provocau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
picioarelor, explorai câteva încăperi și reperai baia. Zgomotul apei scurse fu mai puțin discret decât prevăzusem: acum erau cu siguranță la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu-mi veni nimeni în întâmpinare. Se părea că eram singur. Vila corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă sideră la superlativ, a fost că nici măcar nu a pretins să afle cine eram. Eu, în locul ei, m-aș fi azvârlit afară. Vila mă pregătise să întâlnesc pe altcineva. Această femeie tânără, de vreo douăzeci și cinci de ani, nu avea niciuna din caracteristicile populației peste care dai în acest tip de locuință: s-a arătat primitoare, nu m-a sondat ca să-mi verifice gradul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
erau diferite, însă acestea sunt caracteristici mai ușor de modificat decât vârsta și înălțimea. Mai cu seamă, i se trimisese un individ a cărui soartă era mai de invidiat decât a sa: bogat, dotat cu un Jaguar și cu o vilă la Versailles. Last but not least, căsătorit cu o creatură de vis. Cine n-ar vrea să fie soțul unei asemenea femei? Mă întrebam dacă ea este la curent cu complotul. Nu se arătase oare fermecătoare, primitoare, discretă cu privire la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
dormisem vreodată până așa de târziu? Noua încarnare avea desigur o mare influență. Există oare vacanță mai deplină decât atunci când te desparți de propriul sine? E lucru știut că în vacanță dormi mai bine. O mireasmă de cafea plutea în vilă. O auzii pe Sigrid mergând în vârful picioarelor. Soția mea avea pentru mine atenții delicate. Mi-ar fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
tip de mediu, mă hazardai. -Cu siguranță nu. Condiția ca să rămân aici a fost să nu mă mai ating niciodată de drog. Olaf are oroare de așa ceva. Dezintoxicarea a fost dură. Am rezistat pentru că voiam să rămân aici. -Îți place vila? -Cui nu i-ar plăcea? N-am îndrăznit să-i spun că mi se părea atroce. -E un locșor confortabil, răspunsei. -Pentru mine, este mântuirea. Fratele meu nu poate să afle unde sunt, e așa de departe de casa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase Olaf înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea indicat numărul. Doar nu era să fac cercetări în toiul nopții. Mai bine să adorm la loc fără să uit numărul. Puteam să mă încred în amintire: nu mă trezise la patru dimineața? Vai, cunoșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
decafonică: cum s-o dezgrop din memorie? Mă învârteam de colo-colo smulgându-mi părul. Nimic nu e mai anevoios decât să scoți la suprafață o ritornelă simpluță din capul invadat de o orchestră sublimă. Aveam impresia că sap sub o vilă splendidă pentru a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
ai ieșit de două zile. Poate că ai chef să ieși. -Nu. Știi, asta mă schimbă. -Înțeleg, zise ea cu un zâmbet. Uf. -Sunt grozav de fericită că nu vrei să ieși. Ne simțim așa de bine aici. -Îți place vila? -Din cale-afară. -Nu găsești că decorul e cam... Ezitai asupra cuvântului potrivit. Nu era nici kitsch nici pompos. Era pur și simplu detestabil. Însă nu puteam spune una ca asta. Ridică cu drăgălășenie din umeri. -Vrei să spui că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Ridică cu drăgălășenie din umeri. -Vrei să spui că e altfel decât Bobigny? Este. Nu mă pricep deloc, știu doar că locul acesta calm și luxos m-a salvat. -Dacă ai fi putut să alegi dumneata însăți, ai fi ales vila asta? -N-am idee. Sunt fericită că n-am fost lăsată să aleg, nu știu dacă aș fi fost capabilă de o asemenea alegere. -Olaf a ales? -Nu. Predecesorul lui. Predecesorul meu avea un predecesor. -Lui Olaf îi place locul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
nopți, mă sculasem târziu, nu s-ar putea spune că mă spetisem muncind - insomnia ar fi fost cea mai mică probabilitate. Pe vremea când locuiam la mine, era cât pe ce să zic în mine, eram abonat la insomnie. În vila aceasta de la Versailles, descopeream somnul drepților. Nu exista totuși nici un motiv pentru a crede că eram unul dintre ei. Rămăsei în pat ca să savurez voluptatea de necrezut a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
instala oriunde în Europa, și de ce nu în Suedia? Georges Sheneve, nu suna a nume suedez. Aș fi liniștit, acolo. Ar începe o nouă viață. Nu m-am mișcat de pe scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]