KorAP: Find »[drukola/base=violență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...1314 >

32,832 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

urmă îl cuprinse cu brațele, se încolăci în jurul lui. Ea nu credea, nu credea în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea decât în momentul acela când o iubea, cu un fel de disperare, de violență, atunci știa că și-a lepădat odată cu hainele și masca, regia, programarea, plictisul, disprețul, dorința de mărire, totul, știa că a rămas un simplu bărbat, fără nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de zi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o așteptare anostă, un timp pierdut definitiv? Cât oare va mai dura tâmpenia asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură. N-ai înțeles asta? Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu este mai important decât momentul acesta? Te iubesc și altceva nu mă mai interesează. De câte ori să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mai bun nici mai rău. Dacă îi plăcea băutura? Ce întrebare, îi plăcea și ce-i cu asta, nu-i singurul om din sat care bea, alcoolic nu era, asta nu, și nu observase până atunci la el înclinații către violență. Îi era ușor să creadă că toată întâmplarea fusese un accident nefericit, ceasul rău, cum s-ar zice, oamenii se mai iau la harță și peste o jumătate de oră se împacă tot la un pahar de băutură. Între timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
împacă tot la un pahar de băutură. Între timp ajunseră în fața cofetăriei. Urcau cu eleganță scările în spirală. Ceva în sufletul ei se făcuse mic, mic. Bătea puțin vântul, dar totuși era plăcut. Da, există în lumea asta foarte multă violență, rosti Sidonia, oamenii își mai păstrează instinctele primare. Atunci când mintea te ajută mai puțin trebuie să ai un instinct de apărare la îndemână, să-l folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia, Trofin, o mulțime de alte fețe necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după o scenă de o violență cumplită. El îi spusese în față o mulțime de josnicii, îi spusese că era de-o frivolitate cumplită. Ce importanță are, i-a răspuns ea, dacă ar fi să fie așa cum spui? Cu tine sau cu altul, eu mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pentru cineva care voia să alunge imagini recente, cutremurătoare. Mult timp nu reuși să se mențină opacă. Îi văzu fața lui Ovidiu, foarte aproape, printr-o lupă puternică: porii dilatați, mimica alterată de furie. Se contractă în ea de teamă. Violența îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
noapte total epuizați sub cearceafuri, după ce vor fi gustat cu lăcomie din pacea unor înțelegeri de scurtă durată, sau se vor trezi prea târziu când unul, din prea multă ură sau din prea multă iubire, îl va sfâșia pe celălalt. Violența stăruia între ei de multă vreme, atârna deasupra lor ca o primejdie, mult timp reușiseră s-o evite, să creadă că ea nu le va însufleți gesturile niciodată. Dar în seara aceea violența din ei răbufnise, reușise să le arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
multă iubire, îl va sfâșia pe celălalt. Violența stăruia între ei de multă vreme, atârna deasupra lor ca o primejdie, mult timp reușiseră s-o evite, să creadă că ea nu le va însufleți gesturile niciodată. Dar în seara aceea violența din ei răbufnise, reușise să le arate adevărata culoare, adevăratele lor fețe desfigurate de ură, de gânduri nerostite, ferecate între oasele cutiei craniene. Era sigură că, de i-ar fi cedat, actul amoros dintre ei ar fi fost nespus de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna, nu vă permit... Gura că Îți iau umbrela! Fără violență. Nu suport culoarea albastră. Liniște. Psst. Și se făcu liniște. Departe, În față, Cain dădea când din cap, când din mâini. Di ce Înțăleg io așa de bine limba lu' domnu' Cain, domnu' Ajan? Întrebă Pipey cu prefăcută umilință. Pen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În vis. Zis și făcut. Își lăsă din nou capul să-i cadă În farfurie, de data asta cu o graba explicabilă, cu ochii Închiși după regulamentul viselor, dar degeaba. În Întunericul din el nu mai era nimeni. În schimb, violența Întâlnirii cu masa fu cât pe-aci să-i despice capul ca pe un dovleac și să o lase pe Zorela văduvă. Noroc că ea, prevăzătoare, era deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Oszkár (1895-1968) „Natură statică În atelier”, 65 x 52 cm. Pictură În ulei pe placaj, nedatată, semnată lizibil cu majuscule În alb transparent, În dreapta jos a tabloului. În cercetarea plastică, Nagy Oszkár caută reprezentarea contrastantă a luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
judecată, zicea el, pot spune În ce fel poate fi iertat păcatul. Ea stătea bine cu păcatele. Atâta doar că, spre norocul ei, precum soldatul, târfa nu are viață personală și nici memorie: e doar o urnă mobilă de spermă. Violența imaginii Îi Îndrepta gândurile spre lucruri mai vesele. Macavei a anunțat-o că a primit de la șogorul Gheo o beretă bordoșă cum se poartă În Legiunea străină unde Îl aștepta și pe el cu drag. Trebuia doar să coboare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aguridă, iar altora li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele lui și, ca Într-un exercițiu de prim ajutor a urmat, cu o violență ce depășea violența cuvintelor dojenitoare de până atunci, toate mișcările cerute de resuscitare prin respirație gură la gură. Atunci i-a făcut semn lui Flavius-Tiberius că ar fi bine ca ei să-și caute de lucru În altă parte. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele lui și, ca Într-un exercițiu de prim ajutor a urmat, cu o violență ce depășea violența cuvintelor dojenitoare de până atunci, toate mișcările cerute de resuscitare prin respirație gură la gură. Atunci i-a făcut semn lui Flavius-Tiberius că ar fi bine ca ei să-și caute de lucru În altă parte. Nu avea cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

acelor revendicări ale albanezilor, care sunt conforme cu reglementările și standardele europene referitoare la drepturile minorităților naționale. A avertizat că o intervenție militară externă ar fi de natură să încurajeze cererile extremiste ale separatiștilor albanezi și să mențină pericolul reizbucnirii violențelor interetnice. Alte activități Membru fondator al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră. Membru al Fundației Europene Titulescu și al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale Distincții Este decorat cu ordine și medalii românești, iugoslave, bulgare și siriene. A încheiat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
A acționat cu calm și răbdare, în contextul zilelor de protest la Ambasadă prilejuite ce căderea regimului dictatorial în decembrie 1989; a avut un dialog rațional cu protestatarii, evitându-se acutizarea stării de nervozitate și degradarea acesteia în acte de violență. A ținut legătura cu autoritățile germane transmițându-le mesajele noilor autorități din țară. În perioada 1990 1993 a revenit în Centrala M.A.E. și a activat în cadrul referenturii Germania. A contribuit la derularea ajutorului umanitar oferit de Germania în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

ideea de-a citi ceva: "Vai, da' cine se mai duce la bibliotecă?" Ea avea altă menire: să prezinte "destinuri" de vedete. Din păcate, liberalismul, alternativa aplicate în școală duc la generația PRO. Pro bășcălie, pro superficialitate, pro instinct, pro violență. Mă aud și nu-mi place ce aud. Ce bătrîn nu susține că nu mai recunoaște lumea din jur? Că "lăsata secolului"† nu sfîrșește în ignoranță și-n grotesc? Dar tînăra reporteră îmi dă dreptate: Așa e, ecranul e invadat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
politic", scrie "istoric") zice ceva despre țările baltice. În pronunția lui, ță'ile bal'ce. Dacă știrea fabricată se poate transforma în adevăr istoric, atunci, da, Antofiță își poate spune istoric. Interlocutorul (pe care nu-l recunosc) cere extinderea prin violență, dacă trebuie, a hegemoniei nord-atlantice. "Am înțe'es, îl aprobă fostul utecel-carierist, fostul political-scientist Antofiță. Să termi'ăm cu preju'ecătile particu'ariste". Pe alt canal, p'ințesa B'iana u'că sca'a audienței învățîndu-ne să p'egătim Coc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
că n-o să te mai iubesc pentru că nu faci dragoste cu mine? Sau, cu răutate curativă: ți-a fost refuzat darul, din exces, din prea multă întrebuințare. Nenumăratele iubiri inoportune, sirenele la care n-ai fost surd sînt de vină. Violențele de gest, de cuvînt, relativ normale cum crezusem, se amplificau. Nu era dragoste, era catch. "Fac ce vreau cu tine. N-am zis ce pot. Hristos să fii, de cîte ori învii din morți?" Să știi, mai trebuia să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

o fi venind să spună toate astea în fața instanței? Numai cu vaci am avut de-a face toată viața. De aceea ne merităm soarta. Acum umblăm ca vitele legate la același jug. (Încearcă iar să se repeadă spre ea cu violență. Sinele Mare și Masca îl rețin.) Spuneți-i să tacă, altfel o trosnesc. Vaca dracului! Masca face un pas înainte.) Masca: Iertați-l, domnule judecător, dar într-un fel are dreptate. Philomena nu are dreptul să vorbească despre viața noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce din când în când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza să privească în față strămoșul maimuțoi, ca atare, vor urmări stârpirea specimenului, o plăsmuire diavolească menită să le zgândărească oamenilor credința, de mult amenințată. Vânată din toate părțile, Maimuța Makonde este dusă pe rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

170 cm, țesutul musculo-adipos normal dezvoltat. Semnele morții reale: lividități cadaverice închise la culoare, fiind dispuse pe părțile declive dorsal, în stadiul de imbibiție; rigiditate generalizată; semne putrefactive început de circulație postumă la nivelul trunchiului și rădăcina membrelor. Semne de violență: nu prezintă. Semne de tratament medical: nu prezintă. Semne diverse: tegumentele mâinilor și picioarelor sunt albite, încrețite și îndurate pe cale de detașare; depozit de mâl pe tegumentele mâinilor și membrelor inferioare; îmbrăcăminte umedă; spuma roz albicioasă la nivelul ambelor narine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]