KorAP: Find »[drukola/base=vitrină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...189 >

4,713 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-l descopăr din nou în spatele meu. Un ogar elansat, lucios, rasă specială, scobindu-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim cu reflexul ăsta, al supravegherii, și pe bună dreptate. Știu eu... poate mai eram sub efectul emoției de sâmbătă seara. Am auzit, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

și plângând, pe rând, în timp ce i se destăinuia asistentului rămas cu gura căscată. Începuse la Chicago, ca vânzător la raionul de parfumerie de la Marshall Field’s. După doi ani, avansase până la poziția ceva mai însemnată de asistent de decorator de vitrine și fără îndoială aici ar fi rămas dacă nu ar fi fost improbabila căsătorie cu Bette (pronunțat „bet“) Dombrowski, fiica mai mică a multimilionarului Karl Dombrowski, în mod obișnuit numit Regele Scutecelor din Midwest. Galeria de artă pe care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
noastră, Nathan, orice om nu e mai mult decât un șir de foști. N’est-ce pas? În cazul meu, cred că pot să înșirui vreo doisprezece sau mai mulți. Fost soț. Fost comerciant de artă. Fost marinar. Fost decorator de vitrine. Fost vânzător de parfumuri. Fost milionar. Fost buffalonian. Fost chicagoan. Fost pușcăriaș. Da, da, ai auzit bine. Fost pușcăriaș. Pe drumul ăsta, am avut parte și de părți mai tulburi, cum se întâmplă cu majoritatea oamenilor. Nu mă tem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ușă duminica dimineață, dar i-am cerut în mod special vânzătoarei să îmi arate toate obiectele pe care le avea marca Nancy Mazzucchelli. Femeia a zâmbit, mi-a spus că era prietenă veche cu Nancy și a deschis prompt o vitrină de sticlă, din care a extras opt sau zece mostre ale activității ei, așezându-mi-le pe tejghea una câte una. Norocul a făcut ca ultimul colier să fie aproape identic cu cel care dormea noaptea în casa de marcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

mereu am crezut că așa-zisele „vedete“ sunt drogate până nu mai pot. Apropo de Amsterdam, ultima oară când am fost acolo prietena mea a insistat să mergem în Cartierul Felinarelor Roșii. A fost groaznic, cu femei care stăteau în vitrine, ademenindu-și clienții. Unele dintre ele tricotau, citeau o carte sau ceva de genul ăsta și puteai să vezi în cameră. A fost un pic înfricoșător, sincer. Așa e, Cartierul Felinarelor Roșii din Amsterdam a devenit o atracție turistică a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mea. —Și te relaxezi? Te culci devreme să recuperezi noaptea de ieri? Păi, nu, de fapt nu. Aproape că mi-aș dori, pentru că sunt destul de epuizată, dar mă duc să mă plimb prin Prudential Centre și să mă uit prin vitrine. Apoi mă întâlnesc cu cineva și mergem să bem ceva. Mi se împleticește limba și nici vocea parcă nu ar fi a mea. Aș vrea să par mai relaxată. —Cu unul dintre piloți? întreabă el imediat. Nu fi prostuț. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mallurile din Irlanda, oamenii par să piardă pur și simplu timpul. În State nu e așa. Prudential Centre e atât de curat încât ai putea mânca de pe jos fără probleme. Toată lumea care se plimbă pe aici e bine îmbrăcată și vitrinele sunt mortale. Mirosul de cafea proaspătă adie de la diversele cafenele și ciocolatele făcute manual de la drăgălașele magazine cu delicatese mă cheamă, parcă. Dar nu voi ceda. Sunt foarte autodisciplinată. Amy vrea să viziteze magazinul Warner Bros. ca să îi ia nepoțelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

în centru Pluriversul, un fel de antologie poetică, cu parfum de bilanț de carieră, deși autorul e cu vreo zece-cinșpe ani mai bătrân ca mine. Două volume format „bloc de desen“, greu digerabil pentru bătrâna mea geantă, adună praful în vitrină (dar formatul incomod pare un motiv pueril - cam ca acrimea strugurilor dintr-o fabulă celebră -, ca să nu spun că nu dispuneam de două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

coboară etaj cu etaj, până la magazinele de la parter. Și mă trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi Prada. Chiar în fața mea. O să arunc doar o privire rapidă. Ceilalți mărșăluiesc mai departe, în timp ce eu mă grăbesc spre vitrină și mă uit la o pereche de pantofi clasici maro închis. Doamne, sunt divini. Oare cât or fi? Poate că Prada e ieftin aici. Poate ar trebui să intru o secundă și... — Rebecca? Tresar și mă uit în jur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Poate ar trebui să intru o secundă și... — Rebecca? Tresar și mă uit în jur și‑mi văd grupul de tur la douăzeci de metri mai încolo, holbându‑se toți la mine. Scuze, spun și mă dezlipesc cu greu de vitrină. Vin acum. — O să fie timp pentru cumpărături mai târziu, spune Cristoph vesel. Știu, spun și râd lejer. Îmi cer scuze. — Nici o problemă! Are dreptate, firește. O să fie destul timp pentru cumpărături. Berechet. Așa. O să mă concentrez la tur. — Deci, Rebecca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tresaltă de încântare. Tiffany’s. Este chiar Tiffany’s, exact în fața mea! Trebuie neapărat să arunc o privire. Nu e asta chiar esența New Yorkului? Mici cutii albastre, cu panglici albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă uit cu jind la senzaționalele articole expuse. Uau. Colierul ăla e pur și simplu fabulos. O, Doamne, ia uite la ceasul ăla. Mă întreb cât o fi costând așa un... — Hei, toată lumea, stați pe loc! aud glasul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu pot să ascult. Să fim serioși, zău. Suntem pe Fifth Avenue! Oriunde mă uit, sunt magazine de vis. Acolo e Gucci... și cel mai mare Gap pe care l‑am văzut în viața mea... și, Dumnezeule, ia uite la vitrina aia! Tocmai trecem pe lângă Armani Exchange și nimeni nici măcar nu se oprește... Ce e cu oamenii ăștia? Sunt chiar atât de încuiați? Mergem mai departe și eu încerc din răsputeri să zăresc ceva printr‑o vitrină plină de pălării senzaționale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Dumnezeule, ia uite la vitrina aia! Tocmai trecem pe lângă Armani Exchange și nimeni nici măcar nu se oprește... Ce e cu oamenii ăștia? Sunt chiar atât de încuiați? Mergem mai departe și eu încerc din răsputeri să zăresc ceva printr‑o vitrină plină de pălării senzaționale când... O, Doamne. Uite... uite acolo. E Saks Fifth Avenue. Chiar acolo, la câțiva metri de mine. Unul dintre cele mai faimoase magazine universale din lume. Etaje întregi de haine și pantofi și genți... Și, slavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fapt, abia aștept. Stau pe marginea trotuarului, cu mâna ridicată pentru a face semn unui taxi, când văd un magazin demențial de frumos, numit Kate’s Paperie. Fără să vreau, las mâna jos și încep să mă apropii ușor de vitrină. Ia uită‑te la asta. Câte feluri de hârtie de împachetat marmorată. Și uite la cutia aia decupată. Și la panglica aia uimitoare, cu mărgele. OK, am să intru doar puțin, să arunc iute o privire. Cinci minute, atât. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
artă - vor să vadă și cât costă. O să le scriu celor de la Victoria and Albert Musem despre asta. Acum, că mă uit cum trebuie în jur, văd că toate exponatele par să aibă prețuri pe ele. Cuburile alea roșii din vitrină au și ele etichetă cu prețul, ca și scaunul ăla, ca și... cutia asta de creioane. Ce ciudat, să existe o cutie de creioane într‑un muzeu. Poate că e vreo instalație, ca patul ăla, cum îi zice, de fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

el. Nu o dată m-am dus la ușa de la culise, în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile într-o tigaie cu fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
V. E un amant bun, nu se grăbește mereu să o posede. O scoate în oraș și încearcă să o relaxeze. O duce la galerii de artă, magazine de antichități, librării, concerte și lecturi de poezie. Își privesc reflecțiile din vitrinele pe lângă care trec pe stradă. Sunt un cuplu frumos. Amândoi înalți și zvelți. Apreciază faptul că el nu râde niciodată de greșelile ei. Știe și ea că uneori își exagerează deșteptăciunea. Apreciază faptul că el se abate de la firea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ei să le mai recupereze pe cele care au fost deja expediate cu vaporul. Coșuri întregi de păpuși, cu semnătura ei. În afara Chinei, prin lume. Oare unde vor ancora? În uitata cutie pentru jucării a vreunui copil? Sau într-o vitrină? A sosit vremea ca scena să se golească. Țineți minte, veți da întotdeauna de mine în cărțile despre China. Să nu fiți mirați că-mi veți vedea numele întinat. Nu mai au ce să-mi facă, mai mult de-atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

Care cutiuțè?! Aceea de pe al doilea raft de sus, nu, nu acolo, măi la dreapta! Aici?! Da! Ia cutiuța frumos coloratè în mânè, se uitè când la ea când la mine, amuzatè, sunt destul de înalt ca s-o privesc peste vitrină de sticlè care ne desparte, E, și ea explicându-mi cu multè rèbdare ce se aflè în cutiuța portocaliu cu verde, firește cè nu înțeleg nimic, nu e limba mea, limba mea e limba în care mè înțeleg cu cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]