4,110 matches
-
doua, pentru vrajele și descântecele ce caută, stinge cărbuni, pune lacăte, și cuțite și sorți să-și vadă norocul lor, nu împrumutează la-nceputurile lunelor pe nimene, nici foc nu dau câteva zile; cred în glasurile cocoșilor și altele asemenea vrăji fac...”. Vrăjitoarele legau și dezlegau, „făceau” de dragoste (româncele erau cele mai abilitate, se pare, în această direcție [cronicile săsești le amintesc]; când au vrut să-l atragă în mrejele lor pe principele Gabriel Bethlen, soția cancelarului Ioan Imreffi și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Viteazul - furnizez aceste exemplu, oferit de Șarolta Solcan (Femeile..., p. 263), pentru a ilustra omnipotența superstițiilor - a poruncit să fie ucisă („pus-a Voievodul de au omorât-o”) mama lui Ioan Raț (după ce acesta fusese omorât), „ca să nu facă vreo vrajă asupra sa” 431, căci se spunea că este vrăjitoare. * Prin orice mijloace, văduvia trebuia evitată: „Să nu faci cununie în casă” - se zicea în Moldova - „că rămâne unul văduvoi”432; „Când se însoară a doua oară bărbatul rămas văduv” - se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și să lucreze ca ucenic mecanic, apoi ca hamal. Le va continua mai târziu, în particular, la București, ocupând, concomitent, diverse posturi: învățător suplinitor, salariat la Pirotehnia Armatei ș.a. În 1930 redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând, un an mai târziu, în sala Mozart, Expoziția antologică a poeziei tinere, prima manifestare de acest gen la
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția Ș.n. este legată îndeosebi de colaborarea lui G. Ibrăileanu. Cu titlul Note sau Din caiet, el publică (sub pseudonimul Cezar Vraja) interesante încercări filosofice-literare: sunt meditații provocate de lecturi din Kant, Lessing, Feuerbach, Nietzsche, Max Nordau, într-o interpretare nuanțată și mânuind o frază surprinzător de sigură și concisă, apropiată de formula aforismului. Cât privește estetica, opta pentru realism și, pe
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
lui G. Călinescu. Este corector, pentru puțină vreme (toamna-iarna 1946), la „România liberă”, apoi funcționar la Societatea Scriitorilor Români. Participă, în 1946, la un concurs deschis de Editura Cultura Națională, dar nu câștigă. Premiul este dat Cellei Delavrancea pentru volumul Vraja. P. își revede prozele și, în 1948, câștigă concursul de la Cultura Națională (în juriu se află și unul dintre prietenii săi, poetul Ion Caraion). Tot în 1948 apare Întâlnirea din Pământuri, punct de reper în istoria literaturii române. Cartea este
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale. Într-o zi caniculară de vară o țărancă aude mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la câmp (vocea lucidității) destramă această vrajă plină de teamă. Este, în fine, a treia categorie (Întâlnirea din Pământuri, O adunare liniștită) unde P. înregistrează subtilitățile sufletului rural. Adolescentul Dugu o vede goală pe Drina și se îndrăgostește fulgerător de ea. Pentru a o cuceri, se bate
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Pe același ton intervine și Mihail Dragomirescu atunci când evocă anii formației sale culturale. Cronicarul dramatic al hebdomadarului este A. Dominic, care urmărește, pe rând, spectacolele de la Naționalul bucureștean cu piesele Femeia mării de Henrik Ibsen, Papagalii de Const. Rîuleț și Vrajă de Henry Bataille sau cele de la Teatrul „Regina Maria” cu piesa Societate de John Galsworthy. Alte rubrici bine reprezentate: „Cronică plastică” (susținută de G. Nichita, N. N. Tonitza ș.a.), „Cronica muzicală” (Andrei Tudor), „Bibliografie” (unde sunt consemnate cărțile nou apărute), „Revista
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
oglindește sufletul și viața neamului nostru”. Ei așteaptă de la colaboratorii lor „știri cu privire la folcloriștii ce i-am avut, articole de lămurire, datini și credințe, plugușoare, orații, vorbe adânci, povestiri și legende, cântece de-ale copiilor, o seamă de cuvinte, colinde, vrăji și farmece, cântece bătrânești, povești, glume, ghicitori, împărtășiri arheologice și orice alte texte din cuprinsul literaturii populare scrise” (Cuvântul cel dintâi). Studii și articole despre folclor și folcloriști semnează Petru Gh. Savin, Em. Elefterescu, Ioan Răuțescu, S. T. Kirileanu, D.
TUDOR PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290280_a_291609]
-
Eugen Porn și Vico Mantegazza trimit din Italia, primul „Scrisori romane” (1911-1912), cel de-al doilea comentarii referitoare la viața socială și culturală (1913, 1920, 1921). Alte rubrici cu ecou în rândurile publicului sunt „Cronici ușoare” de George Ranetti (1909), „Vrăjile iernii” de Lazăr Iliescu și Tiberiu Constant (1909), „Filme” de Vartan Mestugean (1912-1916), „Însemnări” de Adrian Sulcină (1911-1916), „Rânduri vesele” de C. Cosco (1916). Ocazional, între 1914 și 1916, în paginile de cultură ale ziarului au semnat și A.D. Xenopol
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
pare să fi fost mai degrabă profesorul francez J.-A. Vaillant de la „Sf. Sava”, pe care de altfel prozatorul îl și numea „primul bucegist român”. Cu Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași (1916), volum premiat de Academia Română, și continuarea acestuia, Vraja Bucegilor (1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de bun trai, „o bluette, cum ar
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
jos, București, 1916; Săculețul de povețe al cercetașului, București, 1919; Prietenele noastre păsările, București, 1923; Zâmbetele pământului (povești din lumea florilor), București, 1924; Fermecătoarea natură, pref. Nicolae Șerban, București, 1924; Carte de bun trai, București, 1925; Salamandra măeastră, București, 1926; Vraja Bucegilor, București, 1926; În împărăția munților. Bucegii duioși, București, 1928; Pseudoturistul român, București, 1929; Zile trăite, București, 1930; Vraja Bucegilor, îngr. Mircea Handoca, București, 1979. Antologii: Dragi să ne fie munții, București, 1916. Traduceri: René Bazin, Povestiri duioase, București, 1909
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
lumea florilor), București, 1924; Fermecătoarea natură, pref. Nicolae Șerban, București, 1924; Carte de bun trai, București, 1925; Salamandra măeastră, București, 1926; Vraja Bucegilor, București, 1926; În împărăția munților. Bucegii duioși, București, 1928; Pseudoturistul român, București, 1929; Zile trăite, București, 1930; Vraja Bucegilor, îngr. Mircea Handoca, București, 1979. Antologii: Dragi să ne fie munții, București, 1916. Traduceri: René Bazin, Povestiri duioase, București, 1909. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, VI, 81-83; Apostol D. Culea, „Vraja Bucegilor”, „Lamura”, 1927, 1; Iorga, Oameni, III, 360; Predescu
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
1928; Pseudoturistul român, București, 1929; Zile trăite, București, 1930; Vraja Bucegilor, îngr. Mircea Handoca, București, 1979. Antologii: Dragi să ne fie munții, București, 1916. Traduceri: René Bazin, Povestiri duioase, București, 1909. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, VI, 81-83; Apostol D. Culea, „Vraja Bucegilor”, „Lamura”, 1927, 1; Iorga, Oameni, III, 360; Predescu, Encicl., 837; Viniciu Gafița, Nestor Urechia, „Luminița”, 1979, 11; Cioculescu, Itinerar, IV, 182-187; Faifer, Semnele, 161-162, 255, 260-261, 274-275. M. M.
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
regine pe care i-am conoscut), tr. Ileana Carmen Moldovan, București, 2003; Pe urma dragostei, introd. A. P. Vojen, București, 1905; The Queen’s Friend, Londra, 1907; Le Jardin passionné, Paris, 1908; Amor vincit, Paris, 1909; Le Sortilège, Paris, 1911; ed. (Vraja), tr. Bucur Velințaru, București, 1922; Le Cobzar (în colaborare cu Paul Milliet), Paris, 1912; La Dormeuse éveillée, Paris, 1914; Dans l’or du soir, Paris, 1927; Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Miresme de departe, tr. A. Pop-Marțian și Ștefan Bălcești
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită de amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul obținut din ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită de buruieni din spatele casei. „Narațiunea” se încheagă, împotriva retorismului și a convenționalismului, ca înlănțuire de închipuiri ale protagonistei - scene de iubire brutală
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
40; Anghelescu, Lectura, 198-209; Indrieș, Polifonia, 71-85; Râpeanu, Scriitori, 138-146; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1986, 357-360; Radu, Pagini, 77-79; Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei românești, îngr. și pref. Gheorghe Vlăduțescu, București, 1988, 210-215, 332-333; Vasile, Conceptul, 281-285; Geo Șerban, Între „vrajă și înțelegere”, RL, 1989, 21; Papu, Lumini, 209-221; Al. Săndulescu, Marii profesori, LCF, 1990, 30; Gheorghe Grigurcu, Schiță pentru un portret: Tudor Vianu, F, 1990, 11; George Gană, Poezia lui Tudor Vianu, RITL, 1991, 1-2; Dumitru Micu, Înțelepciune și politețe
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
te înzestreze cu trei calități, pe care nu le ai, ce i-ai cere? A doua dorință: Dacă ar fi să-i ceri zânei să te ajute să te schimbe în bine, ce defecte i-ai cere ca printr-o vrajă să le facă să dispară? A treia dorință: Pentru a treia dorință cere-i zânei ce vrei tu. Scrie în interiorul căsuțelor patru cuvinte care ți-ar plăcea să fie spuse despre tine. Ce ți-ar plăcea să spună despre tine
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
care se ascunde fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
placa, pune-ți buzele,/ Pielea feții, coada ochilor la lucru,/ Părul, dă-i drumul pe spate,/ Fă așa ca și când ai mătura cu el totul./ Inclusiv pe mine, Prăfuitul - nu vezi ce sentimental sunt?/ Asta ca să faci vânt,/ Foarte trebuincios în vrăji,/ Joacă-te, fă-te frumoasă,/ Fă ce știi - n-o să te învăț eu”. Umorul negru („Eu mut o zi albă,/ El mută o zi neagră./ Eu înaintez cu un vis,/ El mi-l ia la război./ El îmi atacă plămânii
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul ei, la locul vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor din rășină de brad, sub chipurile zugrăvite cu roșu, însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
viclean care răpea din zbor animalele mici de casă. De aceea zeul Hermes este silit să intervină preventiv pentru a-l salva pe Ulise. El îi oferă un leac misterios, un pharmakos conținut de o iarbă, moly; antidotul hermetic împotriva vrăjilor kirkeice pare a fi produs de o știință ocultă a vieții - preludiu al misteriilor orfice și eleusine. Esența salvării este, și de această dată, asigurarea memoriei și a neuitării (a)-lhvqeia), a adevărului. Spre deosebire de tovarășii săi vrăjiți și transformați în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vieții - preludiu al misteriilor orfice și eleusine. Esența salvării este, și de această dată, asigurarea memoriei și a neuitării (a)-lhvqeia), a adevărului. Spre deosebire de tovarășii săi vrăjiți și transformați în porci, Ulise nu își pierde cunoștința, nu este adormit de vrajă. Aptitudinea cea nouă o impresionează pe Kirke. Izbândind în acest dificil test (un rit de trecere), lui Ulise i se oferă un bonus excepțional: dreptul de a coborî în Hades și de a vedea soarta posthanatică a multor defuncți. Vorbește
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multiple ale lui Everett” ș.a.; „monopolul lui Dirae”; „antimateria”; „universul ambidextru” al lui Gardner; „creodele” lui Waddington; „sistemele ergodice” (Birchoff, von Neumann, Hopf, Kolmogoroff); „cronogeografia” (Parks și Thrift); „lanțurile lui Markov”; „sfârșitul omniscienței” (Prigogine); „noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
meargă la școală mai departe...”. A.N.: Bine, dar a existat, din câte îmi dau seama, și o fibră genetică... N.I.: Da, fără discuție că da. Bunica nu știa carte și totuși știa multe, foarte multe povești. Adesea adormeam sub vraja poveștilor bunicii, avea talent de povestitor. și încă ceva - bunica era un fel de doftoroaie a satului. Din toată zona veneau oamenii la ea să-i trateze. Eram prea mic și nu știam exact ce anume trata, dar avea o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]