3,815 matches
-
cu rezonanță ale Moldovei, pământul mustește de istorie și grandoare. Oasele strămoșilor țin țara. Datoria noastră este acea de a o întări prin gândirea, simțirea și faptele noastre. Prof. Dorian Răducan 24 august 1980 122 Odată cu vântul, adie și umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă a lui Calistrat Hogaș... Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni călugări, vrednici de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă a lui Calistrat Hogaș... Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni călugări, vrednici de laudă, cum este și Înaltpreasfințitul Mitropolit Varlaam, se cuvine să aducem un omagiu recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care se ocupă cu pictura, literatura, teatrul, tinerii moderni din generația de după război - Îl priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea Întinsă În pat Într-o atitudine de profundă istovire, vrednică de milă. În momentul acela o singură șuviță din părul ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecut amîndoi de șaptezeci de ani și sîntem prea bătrîni, prea bătrîni“ - a zis. „Da’ de unde! Ei, Doamne! Aș fi În stare s-o iau de la Început chiar mîine și să-mi cîștig pîinea cot la cot cu cei mai vrednici“ - am zis. „Da, dar tu, Eliza, ce-ai să faci?“ - a zis. „Ține minte ce-ți spun“ - am zis - „o să m-apuc de treabă și-am să muncesc din răsputeri pîn-oi avea optzeci de ani și-apoi“ - am zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
LUI CRISTOS DIN IUBIRE „În timp ce Iosif și Maria erau în călătorie spre Betleem, un înger a adunat animalele de toate speciile pentru a alege pe cele potrivite să ajute familia sfântă. Primul s-a prezentat leul: «Numai un rege este vrednic să-l slujească pe Regele lumii - spuse-: Eu voi sfâșia pe toți cei care vor încerca să se apropie de Copil!». «Ești prea violent», i-a spus îngerul. Imediat după aceea s-a prezentat vulpea. Cu un aer șiret, spuse
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Sfântului Duh, ia forma carității lui Cristos Păstorul, și aceea a Tatălui care are grijă de toți și de fiecare dintre fiii săi. 3. Sfințenia preotului ca frumusețe. Sfințenia ne face plăcuți înaintea lui Dumnezeu, pentru că ne face frumoși și vrednici de iubire în ochii săi. Acesta este și sensul operei pastorale a preotului: să facă sufletele frumoase pentru Domnul. Încurajându-i pe creștini să aibă o „purtare sfântă”; el îi chea-mă să aibă o „purtare frumoasă” (1Pt 1,15-16). Frumusețea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Răbdare umilă se cere de la semănătorul Cuvântului divin pentru a accepta, în pace, o lege inexorabilă a vieții și a Evangheliei: „Unul este semănătorul altul secerătorul” (In 4,37). Însă, rămâne întotdeauna adevărat că cel care seamănă este întotdeauna mai vrednic de merite decât cel care culege. În fond, virtuțile cele mai importante ale măgarului sunt trei: umilința, răbdarea și forța. Aceste virtuți slujesc fi-ecărui om, fiecărui creștin, fiecărui preot. Fără umilință nu se poate trăi; fără răbdare se trăiește rău
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vreme am socotit otova că ardelenii și bănățenii greco-catolici ar fi aristocrația morală a nației transilvano-bănățene. Că nu e așa ne spun caltaboșii, pălinka și plicul. Ionică este, se zice, nepotul arhiepiscopului Lucian Mureșan al greco-catolicilor: oameni de ispravă, morali, vrednici de prețuire. Așa zicem adesea și nu băgăm de seamă că viața râde de bietele noastre reducționisme. Un caz pilduitor mi l-a spus soacra mea de prin Banat, locuitoare de-o viață într-o comună la nici o azvârlitură de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
într-o observație directă la adresa urmașului apostolic: "na", zice uina Slauca, "acuma ce i-o trebuit și lui Papa să vină la noi, nu vedeți că abia să poartă, abia pășește, de zici că acuma, acuma pică; nu-i mai vrednic, așa-i când 'bătrânești", zice uina, plină deodată de o înțelepciune fortuna labilis: "dacă ai 'bătrânit stai acasă, pe lângă cuină, mai faci una, alta, ce te mai țin puterile, brăcinarii, cum se zice, nu te apuci tu și te sui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
azi și să mă conving, în cunoștință de cauză, că adică dacă e bine (sau e prăpăstios) să fii postmodern sau, baremi, modern. Sau bine e să nu fi nici una, nici alta și să te prezinți mai degrabă ca un vrednic tradiționalist sau, dacă nu așa, atunci cu hotărîre să reneg toate acestea, altfel să privesc și spre stânga cea pururea tânără să tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmă, ani la rând, venea să te verifice tovarășa comandantă de unitate, și ea mamă iubitoare, pe căldură mergeai la stadion vara, pentru a sărbători aniversarea de 23 August, și mult înjurai și cu atât te alegeai. Gata! Nu ești vrednic, lasă pe alții să se vrednicească; ia privește, dumneata, la dom' primar țărănist Luță, acela de sector, cum la pușcărie merge, cum dom' Camenco Petrovici pe urmele lui pășește. E de sperat că, dacă merită, și dom' Virgil Măgureanu, și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cum că cum anume ne va fi sub asemenea otcârmuire, doamna beilerbei n-a mai adăugat nimic. S-a mulțumit să dea din mână a ceva de la sine înțeles și eu pe dată am văzut cu ochiul minții cât de vrednice de pomenire vor fi să fie viitoarele asedii asupra așa ziselor elite intelectuale, în veci afurisite, cu apucături de hainie a intereselor naționale. Abia atunci vor lupta ele în felul locuitorilor din palanca Solnok, din același an al Hegirei, adică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu care delectasem eu, pedagogic și docimologic, ani la rând, populația școlară de pe strada Islaz, din cartierul Fratelia din Timișoara. Asta e problema cea mare, nu regionalizarea, nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tău cu dreptate și pe săracii tăi cu nepărtinire”. La nivelul divin se pot aminti psalmii imnici (Ps 96, 97, 98, 99 etc.) în care Yhwh e descris ca judecător drept, conducător al națiunilor pe pământ: „Domnul este mare și vrednic de orice laudă, mai de temut decât toți zeii [...]. Spune-ți printre popoare «Yhwh domnește», întărește pământul și nu se clatină. El va judeca popoarele cu dreptate [...]. Va judeca lumea cu dreptate și popoarele după fidelitatea sa” (Ps 96,4
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu numai piedicile ridicate de mersul istoriei în calea sa, dar și acele mult mai puternice ridicate de natură. În orice caz se vede cât de mult trebuie să lupte poporul nostru spre a-și crea în lume o poziție vrednică de originea din care se trage, și de câtă muncă are el nevoie spre a-și realiza menirea lui pe pământ. Să ne despărțim însă de aceste dragi gândiri, care apar departe pe orizontul viitorului, și să ne întoarcem către
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în scrierile sale. De aceea el întreprinde lungi și obositoare călătorii, pentru a vedea prin el însuși lucrurile de care avea să vorbească, și a se informa despre cele ce nu ajungea să vadă din izvoare pe cât se putea mai vrednice de credință. Cele ce făceau asupra lui întipărire nu erau faptele seci, ce se dau și se primesc drept istoric printr-un fel de convenție stabilită, ca monedă de aramă lipsită de valoare adevărată, precum succesiunea regilor și povestirea bătăliilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cei mai nobili și mai virtuoși dintre Traci» (IV, 93). După mărturisirea lui Herodot, Geții împreună cu toți ceilalți Traci s-ar fi întins în timpurile sale în peninsula balcanică până la Dunăre. Aceeași arătare este întărită și de alte izvoare tot atât de vrednice de credință. Astfel Tucidide (471-400 în. de Hr.), în istoria războiului Peloponezului, ne spune că: «Sitalces, plecând din țara Odrisilor, ridică mai întâi pe Tracii din muntele Hemus și Rodop peste care domnea, el, până la marea Pontului Euxin și la
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
plătesc o sută optzeci de lei numărați, o mai și mulge omul, dar acum se alege cu puțin, cam un litru pe zi, tot e ceva... Pentru alea micile mai dau o sută...“ „și țapul“, m-am interesat eu, „e vrednic ?“. „Este“, mi-a spus. „Alea micile sunt de la el...“ „știam și eu pe-aici o capră, una albă“ (am arătat spre ostrov). „E a dumitale ?“ „Cum să fie a mea ?“ Părea indignat. „Aia e alta, care a murit de trai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Lada cu gratii de metal se apropia încet de el. Cei doi bipezi oare o conduceau stăteau cu ochii la pândă. Unul dintre ei ținea în mâna o armă - Ixtl simți că-i încărcată cu proiectile atomice. Era o armă vrednică de oarecare admirație, deși își avea limitele ei: putea fi folosită împotriva lui doar în afara navei, căci în interiorul acesteia ar fi declanșat o reacție prea violentă. Gândul acesta îi întări și mai mult hotărârea de a pătrunde în navă! Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la ce ne-ar putea folosi analiza asta, zise căpitanul Leeth. Îi rog pe toți șefii de secții să se consulte prin telecomunicatoare cu personalul aflat în subordinea lor și să-mi raporteze peste cinci minute dacă există vreo propunere vrednică de a fi luată în seamă. Grosvenor, care nu avea pe nimeni în subordinea lui, îi ceru voie căpitanului să-i pună câteva întrebări lui Korita, în timp ce ceilalți șefi de secții se consultau cu subalternii lor. Căpitanul Leeth îi permise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fapta criminală pretinzând că urmărise doar să pedepsească un dezertor. Prea furios că să poată vorbi, Grosvenor trecu pe lângă Kent, fără să-l privească. Luni de zile îl răbdase pe chimist dar purtarea acestuia îl convinsese acum că nu era vrednic de postul de director. În săptămânile grele ce-i așteptau, subiectivismul și nervozitatea lui Kent ar fi putut deveni fatale pentru expediție. Când coborî pe platforma cea mai de jos, Grosvenor începu să tragă, pentru a-i ajuta pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]