3,544 matches
-
sociologique, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție americană: 1949). PIAGET Jean (1932), Le Jugement moral chez l’enfant, Paris, Alcan. SAINSAULIEU Renaud (1985), L’Identité au travail. Les effets culturels de l’organisation, Paris, Presses de la FNSP (prima ediție: 1977). WEBER Max (1971), Economie et société, trad. fr. parțială, Paris, Plon (prima ediție germană: 1922). Φ Devianță, IDENTITĂȚI CULTURALE, INTEGRARE, Normă, Reglementare socială, Tranzacție Societăți cutumiaretc "SocietĂȚi cutumiare" Φ Clan, DREPT ȘI CULTURĂ, Etnie Solidaritatetc "Solidaritate" În ultimii douăzeci de ani
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Dahrendorf, În termeni de cereri și de oferte, și ele dependente de variabile instituționale extrem de complexe, cum sunt cele legate de structurarea relațiilor profesionale sau de organizarea sferei productive. Dimensiunile nu doar economice, ci și statutare și politice ă Max Weber, În mai multe dintre lucrările sale, a insistat mult asupra acestui punct ă nu pot fi nici ele eludate, combinarea lor și, În același timp, relativa lor autonomie putând să genereze tensiuni sau distorsiuni, un sentiment de frustrare sau fenomene
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Power and Privilege. A Theory of Social Stratification, New York, McGraw-Hill. ROCHER Guy (1972), Parsons et la sociologie américaine, Paris, PUF. TUMIN Melvin (1971), La Stratification sociale. Les formes et les fonctions de l’inégalité, Gembloux, Duculot (prima ediție americană: 1967). WEBER Max (1971), Economie et société, trad. fr. parțială, Paris, Plon (prima ediție germană: 1922). Φ Castă, Clase sociale, Conflict, DOMINAȚIE, Etnie, Inegalități sociale, Instituție, Putere Străintc "Străin" Prezentată adesea ca o specie particulară a genului „Celălalt”, noțiunea de străin acoperă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Brède vorbea despre moravuri, Alexis de Tocqueville despre pasiuni generale și dominante, iar Emile Durkheim despre conștiință colectivă. Termenul de valoare, mult uzitat În sociologia germană a Începutului de secol XX (În special În curentul de idei inițiat de Weber), desemnează „un mod de a fi sau de a acționa pe care o persoană sau o colectivitate Îl recunoaște ca fiind ideal și care face ca persoanele, grupurile sau comportamentele cărora le este atribuit să fie considerate bune sau respectabile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
când În când imaginea puterii represive. Forme foarte variate La rândul său, sociologia discută mult despre multiplele forme de violență (anomie, suicid, devianță, revoluție, război) și despre efectele de incitare ale spectacolului oferit de explozia de conflicte sociale, Însă, o dată cu Weber, ea analizează și violența legitimă a statului ca mijloc de a asigura securitatea corpului social, contracarând riscurile de descompunere economică și politică. Afirmațiile lui Lewis Coser cu privire la funcționalitatea conflictului pentru evitarea sclerozei sistemului social, pentru exercitarea unei presiuni favorabile creativității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tot la îndemnul lui Toscanini, cu o bursă Fulbright, pentru a-și îmbunătăți cunoștințele de limbă germană, și în 1951 debuta la Festivalul Mai-ul musical florentin, cântând în celebrul parc Boboli, la Florența, rolul unei ondine din Oberon de Weber. Tot în 1951, contrazicând amintirile directorului Festivalului de la Aix, era laureată a concursului de canto de la Geneva-Lausanne, ceea ce îi aducea un contract la Opera din Viena. Avea să cânte acolo timp de 20 de ani și, în 1962, să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
acestea lucrurile trebuie nuanțate. Faptul că ortodoxia nu este foarte deschisă către modernitate, nu conduce la concluzia că există o incompatibilitate între cultura de tip ortodox și cea democratică sau capitalistă. Analizând relațiile dintre religie și tipul de relații economice, Weber arata că etica protestantă a favorizat dezvoltarea capitalismului, cultura protestantă constituind un teren propice apariției și progresului relațiilor economice de tip capitalist. În momentul elaborării teoriei, Weber punea față în față Protestantismul și Catolicismul, subliniind virtuțile novatoare a eticii impuse
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
cea democratică sau capitalistă. Analizând relațiile dintre religie și tipul de relații economice, Weber arata că etica protestantă a favorizat dezvoltarea capitalismului, cultura protestantă constituind un teren propice apariției și progresului relațiilor economice de tip capitalist. În momentul elaborării teoriei, Weber punea față în față Protestantismul și Catolicismul, subliniind virtuțile novatoare a eticii impuse de religia Protestantă în comparație cu morala promovată de religia Catolică. Cu toate acestea nimic nu a oprit dezvoltarea relațiilor de tip capitalist și în țările predominant catolice. Deși
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Vorbonski, Andrzej. 2000."Poland: Ten Years After". Communist and Post-communist Studies 33, p. 123 146 Voyé, Liliane. 1999. "Secularization in the Context of Advanced Modernity". Sociology of Religion 63, p. 275 288 Wach Joachim. 1955. Sociologie de la religion. Paris: Payot Weber, Max. 1993[1920]. Etica protestantă și spirtul capitalismului. București: Editura Humanitas Wilcox, Clyde, Jelen, Ted. 1991. "The Effects of Employment and Religion on Women's Feminist Attitudes". International Journal for the Psychology of Religion 1, pag. 161 171 Willaime, Jean
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
proteinelor XIAP, c-IAP1, c-IAP2 și NAIP este cel mai puțin conservat și nu inhibă caspazele. 30.3.1.2. Domeniul CARD Un astfel de domeniu, care mediază atât oligomerizarea cu alte proteine care conțin astfel de domenii, cât și homodimerizarea (Weber și Vincenz, 2001), este întâlnit în structura ambelor proteine cIAP, fiind situat între domeniile BIR și domeniul RING din regiunea carboxi-terminală. Până în momentul de față, semnificația funcțională a acestor domenii nu a fost elucidată, însă îndepărtarea lor din structura proteinelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Un studiu recent a utilizat tehnica de imunocaptare urmată de analiza „DNA microarrays” pentru identificarea profilului de metilare al cromozomilor umani. La nivelul genomului celulelor primare și transformate s-a identificat o hipometilare genomică extensivă a regiunilor sărace în gene (Weber și colab., 2005). În timpul dezvoltării neoplazice au fost raportate trei grade de hipometilare ale ADN genomic, care cresc direct proporțional cu progresia leziunilor canceroase, de la proliferarea benignă a celulelor la cancerul invaziv (Fraga și colab., 2004). Pentru mecanismele hipometilării sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru a înțelege cum se cuvine analiza întreprinsă de Genette. Cărțile publicate de Chatman (1978 și 1990) conțin lungi dezbateri stimulative asupra acestor subiecte și ale altora asemănătoare, însoțite din plin de exemplificări din filme și texte literare. La Verdonk&Weber (1995) găsim multe studii stilistice interesante de proză narativă. Pentru precedenta directă a schemei modurilor narative realizată de Simpson, vezi Capitolul 9 din Fowler (1986) care se încheie cu o scurtă analiză a schimbărilor de perspectivă - și a funcțiilor lor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
partid, care provine din sociologia organizațiilor, se dovedește a fi cel mai vechi. Acesta își are originea, pe de o parte, în lucrările precursoare ale lui Michels, Ostrogorsky și Augustin Cochin și, pe de altă parte, în sociologia lui Max Weber. Această abordare reflectă astăzi, când beneficiem de un anumit recul în acest domeniu, evoluția marilor organizații de partid: Duverger și dihotomia partide de masă/de cadre în t1; Kirchheimer și catch -all party în t2; Panebianco și tipurile de partide
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mulți specialiști ar face bine să recitească textul fondator al lui Lipset și Rokkan: este apanajul marilor opere să genereze un mit simplificator, care li se substituie. Modelul lui Rokkan constituie o matrice de posibilități obiective în sensul lui Max Weber ale clivajelor; aceasta are o formă de tip 2x2, adică se bazează pe încrucișarea a două axe: pe de o parte, dimensiunile conflictuale funcționale și teritoriale de ordin structural și, pe de altă parte, revoluțiile industrială și națională specifice Europei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Analysis of Knowledge, în culegerea Naturalism and the Human Spirit (îngrijită de Yervant H. Kri-korian), New York, 1944, pp. 183-209; Alexander C. Kern, The Sociology of Knowledge in the Study of Literature, în Sewanee Review, L (1942), pp. 505-514. 30. Max Weber, Gesammelte Aufsătze zur Religionssoziologie, 3 vol., Tubingen, 1920-21; R. H. Tawney, Religion and the Rise of Capitalism, Londra, 1926, lucrare reeditată în "Penguin Books", în 1938, (cu o nouă prefață scrisă în 1937); Joachim Wach, The Sociology of Religion, Chicago
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
autorul subliniază că termenul de "paradigmă" nu se aplică științelor sociale. Există oare în știința politică, în sociologie, în economie, în antropologie, în istorie sau în geografie bulversări comparabile cu cele produse de Copernic, Newton, Darwin sau Einstein? Teoriile lui Weber, ale lui Keynes, Freud, Chomsky sau Parsons, pot fi considerate drept paradigmatice? Pentru a putea vorbi de o paradigmă, trebuie să fie îndeplinită o condiție: teoriile trebuie să privească un aspect esențial al realității sociale, o problemă majoră. Dar în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se referă la Adam Smith de 296 de ori în cele 1.721 de pagini ale cărții sale Teorii asupra plusvalorii; și se referă la predecesorul său cu conștiinciozitate. Ralf Dahrendorf îl citează pe Marx de 160 de ori12. Max Weber nu îl citează pe Marx, dar multe din scrierile sale sunt un răspuns la tezele predecesorului său. El recunoaște că n-ar fi putut trata o parte esențială a muncii sale fără contribuțiile lui Marx și ale lui Nietzsche. Darwin
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sociale beneficiem de un patrimoniu substanțial, de o cunoaștere acumulată datorită muncii unui lung șir de savanți. Să ne imaginăm următoarea impostură-exercițiu: alegeți din literatură un articol sau un capitol clasic, de exemplu faimosul "dominație și legitimitate" al lui Max Weber. Înlocuiți numele autorului, faceți câteva retușuri cosmetice și propuneți-l unei mari reviste: un astfel de manuscris e oare acceptabil astăzi? Cuvintele desuete pe care le folosește și lipsa referințelor la o literatură recentă nu ar face textul nepublicabil? Patrimoniul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în concepție sau în descoperire, dar în cele mai interesante cazuri, această ignorare reciprocă și deliberată este un obicei vechi în științele sociale. La granița secolului trecut, marii savanți nu comunicau, sau o făceau foarte puțin. În scrierile lui Max Weber nu există referințe la contemporanul său Durkheim. Weber cunoștea revista Année sociologique. Iar Durkheim, care putea citi în germană, nu îl citează pe Weber decât în mod fugitiv. Și totuși, au lucrat pe subiecte comune, ca de exemplu religia: "Weber
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mai interesante cazuri, această ignorare reciprocă și deliberată este un obicei vechi în științele sociale. La granița secolului trecut, marii savanți nu comunicau, sau o făceau foarte puțin. În scrierile lui Max Weber nu există referințe la contemporanul său Durkheim. Weber cunoștea revista Année sociologique. Iar Durkheim, care putea citi în germană, nu îl citează pe Weber decât în mod fugitiv. Și totuși, au lucrat pe subiecte comune, ca de exemplu religia: "Weber cunoștea cu siguranță lucrările lui Durkheim, dar nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
granița secolului trecut, marii savanți nu comunicau, sau o făceau foarte puțin. În scrierile lui Max Weber nu există referințe la contemporanul său Durkheim. Weber cunoștea revista Année sociologique. Iar Durkheim, care putea citi în germană, nu îl citează pe Weber decât în mod fugitiv. Și totuși, au lucrat pe subiecte comune, ca de exemplu religia: "Weber cunoștea cu siguranță lucrările lui Durkheim, dar nu a fost influențat de acestea; la rândul său, Durkheim știa ce face Weber, dar nu face
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Weber nu există referințe la contemporanul său Durkheim. Weber cunoștea revista Année sociologique. Iar Durkheim, care putea citi în germană, nu îl citează pe Weber decât în mod fugitiv. Și totuși, au lucrat pe subiecte comune, ca de exemplu religia: "Weber cunoștea cu siguranță lucrările lui Durkheim, dar nu a fost influențat de acestea; la rândul său, Durkheim știa ce face Weber, dar nu face decât o referință minoră la acesta"15. Durkheim nu îi amintește decât în treacăt pe Simmel
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
îl citează pe Weber decât în mod fugitiv. Și totuși, au lucrat pe subiecte comune, ca de exemplu religia: "Weber cunoștea cu siguranță lucrările lui Durkheim, dar nu a fost influențat de acestea; la rândul său, Durkheim știa ce face Weber, dar nu face decât o referință minoră la acesta"15. Durkheim nu îi amintește decât în treacăt pe Simmel și pe Tonnies. El a fost criticat sever de către Pareto, care a avut o părere defavorabilă despre cartea Le Suicide: "Din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Simmel și pe Tonnies. El a fost criticat sever de către Pareto, care a avut o părere defavorabilă despre cartea Le Suicide: "Din nefericire, scria el, argumentele sale nu sunt riguroase". În schimb, Durkheim nu face nicio aluzie la contemporanul său. Weber pare să fi ignorat existența teoriei paretiene privind circulația elitelor, iar la rândul său Pareto nu spune nimic despre teoria weberiană a leadership-ului politic. Nu a existat niciun schimb între Weber și Freud. Ernst Bloch și Georg Lukacs l-au
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
schimb, Durkheim nu face nicio aluzie la contemporanul său. Weber pare să fi ignorat existența teoriei paretiene privind circulația elitelor, iar la rândul său Pareto nu spune nimic despre teoria weberiană a leadership-ului politic. Nu a existat niciun schimb între Weber și Freud. Ernst Bloch și Georg Lukacs l-au întâlnit frecvent pe Weber la Heidelberg, dar lucrările lor nu lasă să se vadă nicio urmă de influență. Singurul contemporan al lui Weber care se referă la el în mod expres
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]