2,214 matches
-
despre cunoașterea veritabilă și de cea aparentă -, încât punerea lor în discuție înseamnă o continuare a celei vechi. Fenomenul și aparența sunt obiectele celor două specii de cunoaștere. Totuși, legătura aceasta este mediată de o diferență "formală", asupra căreia Kant zăbovește mai degrabă în Estetica transcendentală, acolo unde ea are, de fapt, o semnificație cu totul aparte: diferența dintre forma a priori și obiect. Cea dintâi aparține unui subiect al cunoașterii, cealaltă este legată de ceea ce Kant numește noumen; desigur, diferențele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rațiunii pure; diferența în cauză este semnificativă de pe poziția unei "hermeneutici filosofice", instrumentată însă, pentru a fi suficient întemeiată, cu ajutorul anumitor metode filosofice, cum sunt, de exemplu, metoda fenomenologică, metoda analitică, cea istoriologică etc.) Dincolo de aceste observații, se cuvine să zăbovim asupra perspectivei ontologice dinspre care analitica și dialectica își pot dezvălui alte aspecte decât cele puse deja în evidență. De fapt, dacă ceea ce vom putea descoperi în orizontul nou deschis condiționează ceea ce a fost semnificativ în orizontul tocmai părăsit diferența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale, anume la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre topică a mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de existență "timp fenomen": este vorba despre cuplul "timp necondiționat". Dat fiind faptul că timpul și-a pierdut funcția sa constitutiv-judicativă adică reducția la timp s-a operat potrivit exigențelor exprimate de analitica transcendentală kantiană demersul de față nu va zăbovi peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fiind "gândirea" predeterminată a istoriei filosofiei. Luând aceste evenimente "fenomenale" în sensul constituirii existențiale a Dasein-ului, devine evident saltul de la principiul logic, al evidenței, la cel fenomenologic, al adevărului, în orizontul analiticii existențiale. Se cuvine, tocmai de aceea, a zăbovi în preajma acestui joc al dictaturii judicativului care angajează "gândirea liberă" proprie, cel puțin la o primă vedere, analiticii existențiale. Dar, întărind încă o dată gândul că avem bune temeiuri să constatăm și relaxarea acestor convenții, este potrivită și scoaterea la iveală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
persoană supraponderală. Prin contrast, În America ai impresia că toată lumea este cu mult peste greutatea normală și, chiar mai șocant, par să nu știe sau să nu le pese de felul În care arată. În Europa, văd bărbați și femei zăbovind la masă cu orele În restaurante și cafenele la stradă. Cu toate că nu e nimic deosebit În asta, ce este straniu Îmi pare să Îi văd În aceste localuri la orice oră din zi, nu numai la prânz sau la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de îndepărtat, încât nu-i rămâne decât posibilitatea unei adânci și complete umilințe, bazată pe conștiința mărginirii ființei sale în fața perfecțiunii divine. În ceea ce privește modul de realizare a educației, el pledează pentru un învățământ intuitiv și plăcut, recomandându-i profesorului să zăbovească mai mult asupra acelor chestiuni, care îl interesează pe elev și să treacă mai repede peste altele, astfel încât învățămntul să nu i apară elevului ca o constrângere, căci „nimeni nu lucrează bine când lucrează împotriva voinței sale, chiar dacă ceea ce face
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Fiindcă omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea unui singur mod la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se hrănea cu semințe și iarbă, și o perioadă doar cu balegă. Se spune că, treptat, ajunsese să consume doar un bob de orez pe zi. Era îmbrăcat în haine grosolane, își smulsese părul și barba pentru a se autosuplicia, zăbovea ore întregi stând în picioare sau întins pe ghimpi. Refuza categoric să-și mai spele trupul și hainele, arătând îngrozitor. Se odihnea într-un loc unde cadavrele erau lăsate pradă păsărilor și fiarelor sălbatice și dormea înconjurat de trupurile intrate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe cât de desăvârșită fusese tinerețea după valorile profane. Buddha își atrage numeroși discipoli iar renumele său se răspândește „ca sunetul unui mare clopot suspendat de bolta cerului”. El și-a făcut cunoscută învățătura, predicând în regatele Kośala, Maghada și Kăśī. Zăbovea adesea în zonele împădurite din vecinătatea marilor orașe: Răjagrha (păli: Răjagaha), Săvatthi, Benares, Vaiśălī (păli: Vesăli) și Kosambi. Ca mulți alți înțelepți ai Antichității, precum Socrate, Pyrrhon, Confucius și Iisus, Buddha și-a predicat învățătura oral, nescriind nimic. A folosit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
comunități create. De pildă, Bimbisăra i a dăruit Maestrului o pădure de bambuși, în care acesta poposea deseori împreună cu monahii săi. Anăthapindika, bogatul negustor din Śrăvastī (păli: Săvatthi), a ridicat într-o pădure din apropierea satului o mănăstire în care Buddha zăbovea frecvent în timpul anotimpului ploios. Iluminatul a dirijat comunitatea progresiv formată în jurul lui, grație forței persuasive care se degaja din personalitatea sa armonioasă. El a reușit să-i convertească la Uruvilvă pe cei trei frați Kăśyapa, brahmani care se închinau mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aici cu un diagnostic foarte meritat, deși sever, al vieții universitare românești În domeniul diciplinei istorice. El este sau vrea să fie În final o analiză optimistă a istoriografiei române care oferă remedii și un program coerent de reformă. Să zăbovim puțin Însă asupra elementelor acestui diagnostic cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de o asociație intelectuală, Poesis, și cu aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe pagina întâi, centrat impunător, e așezat editorialul, iar în dreapta jos, la încheierea lecturii lui, ochiul zăbovește pe unica imagine foto inclusă în număr, reproducere a câte unei opere plastice - o mască mortuară din Nereju, un desen de Rafael cu chipul lui Aristotel, un altul de Brâncuși, „exponent cu prestigiu universal” al unei „sinteze” românești, o sculptură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6). Poporul iudeu credea că sufletul celui decedat zăbovea lângă corp încă trei zile: „Trei zile (după moarte) sufletul dă târcoale trupului, încercând să intre din nou în el, dar odată ce vede că i se schimbă înfățișarea, se îndepărtează” (Leviticus Rabbah 18.1 [despre Lev 15,1-2]). Schimbarea feței
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite unele lângă altele... În noaptea următoare, Charlotte, fără să vrea, l-a surprins pe rănit. Toate infirmierele purtau încălțăminte cu tocuri care umpleau coridoarele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un bărbat, pe deasupra și Președinte al Republicii, care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avut în vedere că autorii Noului Testament au o formă mentis semita, iar cititorul european, una plămădita de civilizația greco-latină. Traducerea acestor două adjective în contextele de mai sus cu „adevărat” creează enunțuri vagi sau uzate, asupra cărora atenția nu zăbovește. „Vrednic de crezare” ni se pare aici o rezolvare fericită. În alte locuri însă, alQthinós, atribut în sintagma theòs ho zÄÎn kaí alQthinós: „Dumnezeul viu și adevărat”262, sau numele propriu-zis ho alQthinós263 semnifică realitatea lui Dumnezeu în opoziție cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd și comic, ne propunem să zăbovim în continuare preț de câteva pagini. 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic Nu se poate descrie în câteva cuvinte raportul dintre absurd și comic. Dificultatea este produsă de pluralitatea ipostazelor în cazul amândurora. Asupra tipologiei comicului am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
varietate se întemeiază pe importanța ce-i revine obiectului. α) În cazul în care superioritatea față de adversar este mare și profund întemeiată, efortul de învingere a rezistenței lui va semăna cu un joc și nu va exista imboldul de a zăbovi mereu asupra ei. Superioritatea reală se sprijină pe ea însăși și sentimentul său de mîndrie nu capătă caracterul de dispreț față de altceva și de alții. Tendința de a defăima sau de a simți dispreț și a le da expresie este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
zîmbetul pe care îl merită. 25. Humorul ca tip vital Marele humor este o artă de a trăi. Dincolo de orice joc estetic, el ne îndrumă cu priceperea lui în dizarmoniile vieții și, în același timp, în valorile ei. El nu zăbovește, precum arta, în sens mai restrîns, asupra imaginilor individuale ale vieții. Creația poetică și arta plastică pot oferi exemple doar pentru felul cum se pot desfășura lucrurileîn viață, dar nu pot decide dacă acele exemple sînt o regulă sau niște
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
6 (O încăpere într-o fermă de lîngă castel. Intra Gloucester, Lear, Kent, Bufonul și Edgar.) GLOUCESTER: Aici e mai bine că sub cerul liber, mulțu-miți-vă și cu atît. Am să vă mai aduc pe cît pot ce lipsește; nu zăbovesc mult. KENT: Toate puterile minții lui au cedat în fața violenței durerii: zeii să vă răsplătească bunătatea. (Iese Gloucester) EDGAR: Aghiuță mă strigă și-mi spune că Nero pescuiește în iazu-ntunericului. Roagă-te, nevinovatule, si păzește-te de vrăjmașul necurat. BUFONUL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
din acest punct de vedere este Eusebiu Camilar, prin comentariul lui Mihai Gafița 45, al doilea autor este Marin Preda, prin notele mai sus citate a lui Petru Dumitriu și printr-un studiu al lui Al. Oprea, asupra căruia vom zăbovi mai jos. Din aria presei literare investigate, mai rămâne Iașul nou. În acest an, revista a avut o apariție cu totul nesatisfăcătoare: 3 numere; colecția care mi-e la îndemână este incompletă, numărul 1 lipsește, iar numărul 2 (august) și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
posibil să fi fost consemnată în numărul prim. Cu acest amendament și sugestie în completarea informației, să parcurgem comentariile mai sus anunțate. Din cronica lui George Munteanu 46 foarte amplă, de 15 pagini culese cu corp 6, în care se zăbovește cu reală plăcere asupra tuturor procedeelor epice: conflict, personaje, nivelul sugestiei, al impresiei, al expresiei, reținem câteva aspecte: „Unele dintre victoriile mai importante și mai pline de învățăminte pe care le-a repurtat proza noastră în ultimii ani sunt desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Conferința Națională a P.C.R. (1945) și la Congresul P.M.R. (1948) cât și alte discursuri și alte articole ale conducătorilor partidului. Va răsfoi colecțiile Scânteii și ale altor ziare și reviste. Apoi, înarmat în acest fel, va relua lectura nuvelelor. Va zăbovi câteva clipe asupra aspectului bizar al Cărții Poporului, își va da seama totodată, mai ales din cercetarea periodicelor că în afara nuvelei propriu-zise, literatura a cunoscut atunci înflorirea unor genuri apropiate, ca schița, reportajul literar etc. Nicolae Popescu va trage apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]