10,579 matches
-
Atunci, înainte! Cei paisprezece supraviețuitori își reluară acțiunea de încercuire, dar cei mai mulți dintre ei începură să se dumirească unde se află abia după o oră. Soarele, aproape la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut nimic altceva. Nisip și piatră, piatră și nisip. Un aer sufocant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu steagul alb ridicat și cu privirea atentă la înălțimi, temându-se că dușmanul s-ar putea hotărî să nu apară, sau să apară dintr-o dată în fața lui și să-l împuște. Străbătu mai bine de un kilometru fără să zărească nici un suflet, alungă ideea de a aprinde o țigară, fiind convins că n-ar face decât să-i usuce și mai mult gâtul, și începu să-și piardă speranța că jalnica lui rătăcire va fi cu folos, când o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vedea capabil să înceapă una din acele nedrepte și crude bătălii fundamentaliste, ce nu aduceau decât moarte, distrugere și suferință. Căută alte visuri. Își imagină alte locuri. Asta făcea în dimineața când îl surprinse un zgomot ce creștea și, când zări în depărtare silueta inconfundabilă a unui elicopter ce nu semăna deloc cu cel al lui Nené Dupré, se grăbi să-și încarce pușca și să se posteze pe o înălțime care domina cea mai mare parte a masivului stâncos. Aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Văzu din nou scânteierea ce dură abia o zecime de secundă și care provenea dintr-un punct nu prea îndepărtat, poate la ceva mai mult de un kilometru distanță. Încercă să se calmeze, își încordă privirea, dar din nou nu zări nimic. Nimic, nimic. — Ăsta e sfârșitul...! de-abia îngăimă. Încep să înnebunesc. Dar pentru a treia oară, ceva luci printre pietre. Grăbi pasul și se îndreptă direct spre acel loc, nutrind un soi de imperceptibilă speranță - dar când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu mai scrie. Se scoală uneori noaptea și-mi spune poezii care-i vin În somn „afară e frig și În mine departe aburește-ți privirea să zărești lumina lunară“. Acolo În subsoluri se mai mișcă viermele din cînd În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o religie a transei ruptura de percepțiile date prin simțuri de tot ceea ce numim realitate imediată ca pașii ăștia care se țin după mine stînd parcă pe loc lupul pe urmele noastre pe poteca spre Clăbucet și ea care Îl zărise Înaintea mea Împingîndu-mă mereu În spate nespunîndu-mi nimic dreptul ei speranța ei de viață la naștere mai lungă decît a mea ha ha ha cine a rîs isteric lugubru din Întunericul acestei curți lungi și pline de bălării ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un cadavru În putrefacție. Dincolo, În lumea cea mare, alte interese, alte manevre politice, și ele umilitoare, anihilante. Oare cum s-ar putea interpreta viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul scriitorilor din Berlinul Occidental, cînd Îi zărise pe H.M. și pe R.W. În sală, Înconjurați de ziariști și fotoreporteri, deși ei se aflau În țară? Și de ce În această halucinație fotografii făceau totul ca el să nu apară În cadru? Fără Îndoială, orice se poate justifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acest punct dilematic, Rudolf B. a ales moartea. El a fost singurul erou și poet adevărat din cîți mi-a fost dat să cunosc În această scurtă contemporaneitate atît de instabilă. Un gard lung de fier printre gratiile căruia se zărește parcul cu peluze de iarbă și ronduri de flori. În partea centrală se Înalță, retrasă mult În interior, o construcție din piatră cenușie, Într-o arhitectură sobră datînd probabil de prin anii 20-30, o clădire cu multe ferestre aliniate uniform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania de la Termopile; eram comandant În armata lui Leonida... Stai, nu te Întoarce acum. Rămîi așa să nu mă vadă. E Xantipa. Cum mă zărește, mă și trimite În cameră, nu cumva să fiu răpit... Știi, spartanele erau cu totul lipsite de feminitate și cochetărie, explicabil pentru că noi bărbații eram tot timpul acaparați de războaie Simțea că pierde din nou terenul cîștigat, dar aventura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mese. Apoi, seara, au deschis larg ușa de stejar și am intrat cu toții în încăperea prelungă. Peste mirosul prânzurilor noastre de odinioară plutea cel proaspăt al prafului de pușcă, iar departe, la capătul sălii, printre acele de brad am zărit focuri de artificii. Când am ajuns în dreptul iar, am văzut că de crengi atârnau de sârme îngerași asexuați. Nu se auzeau decât respirațiile noastre și sfârâielile lumânărilor. Apoi sora Gizella s-a așezat la armoniu, iar noi am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Asta a fost Zâna cea Bună? Singura Zână Bună dimprejur? Din poveste? Vai de mine. Dar ZB nu e făcută să ne lase de izbeliște. Să se lase cu una, cu două. Se ridică în capul oaselor, dar, brusc, îi zărește a doua față. Sau a treia. Da, chiar și o zână își iese din fire după o lovitură ca asta. Iar atunci eroului principal i se tulbură mintea. Scara valorică i se năruiește și iese din oglindă conștient că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apa din jurul lor, dar fără să ajungă undeva, tinuți în loc de metrii cubi de apă. Nu vorbeam, doar stăteam jos, pasând un joint din mână în mână ca și cum ne-am fi jucat jocul cu cartoful fierbinte sub influența drogurilor. L-am zărit pe Ajay, stând în dreptul ferestrei; părea preocupat. Eram surprinsă că nu dansează; era genul lui de muzică. Am simțit apoi cum cineva mă bate pe umăr. —Claire! Se lăsase în jos lângă mine. Hai în cealaltă cameră, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
închis peste o bluză șifonată, pe care scria Liberty. Părul gri și fin era prins ordonat în vârful capului. Pe gulerul puloverului se vedea o broșă de argint în care era montată o piatră mare, turcoaz. Deasupra broșei, abia se zărea gulerul unei cămăși brodate. Iar deasupra bluzei, ochii ei erau strălucitori și mărgelați, ca ai unui șarpe. —îmi pare rău, drăguțo, dar nu am putut să nu te aud bătând la ușă, a spus cu o voce dulce. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de autobuz și când a ajuns autobuzul erau atâția oameni care așteptau să se urce încât tot ce-mi rămânea de făcut era să mă pierd printre ei și să fiu împinsă înainte de acea forță. în timp ce ne mișcam, l-am zărit pe Față-de-Ou pe partea cealaltă a străzii, uitându-se în jur, ținând încă în loc traficul pietonal. Arăta atât de mizerabil încât nu m-am putut abține să nu-mi fie milă de el. * * * Aranjasem cu Tom să ne întâlnim într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de lucru prin încăpere, vorbind cu lumea importantă și făcându-le cu mâna celor care ar putea fi importanți într-o zi. Restul invitaților se întrebau mâhniți de ce ceilalți au mai multe cunoștințe decât au ei. Am reușit să o zăresc pe Shelley printr-un culoar temporar în mulțime. Ținea în mână un pahar de vin roșu; avea fața roșie și vocea vioaie, relaxată de succesul sigur al expoziției. Câțiva dintre cei mai fideli clienți ai galeriei fuseseră invitați ieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de genul ăsta. —Hmmm. înțelegeam ce vrea să spună, dar eram sătulă de Chestie; chiar și o simplă discuție mă deprima. Astea fiind spuse, m-am urcat pe scară spre platforma unde dormeam, luând sticla cu mine. Până să-i zăresc capul ivindu-se pe scări deja mai băusem un pahar și mă simțeam mult mai bine. —E excelent aici, a spus pe un ton admirativ. Deși al naibii de frig. S-a aplecat deasupra canapelei și a răscolit mormanul de pături care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
caută un loc unde să se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de parcare gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o clădire impresionantă. Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi am încuiat mașina și am început să merg pe jos pentru a investiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care le posed. Am ascultat docilă, după care am reușit să mă sustrag observând că Harriet arăta îngrozitor - părea chinuită și rușinată. Probabil Shelley i-a făcut scandal pentru că a fugit așa de la vernisaj. Abia ieșisem din galerie când am zărit o față cunoscută îndreptându-se către mine. Era Paul. Ce cauți aici? am spus eu sub formă de salut. Nu a fost politicos din partea mea, dar eram mirată să îl văd în astfel de locuri. — Te căutam, bineînțeles, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
venea un miros de iod și sulf. În bucătărie erau două găleți pline cu pești argintii. M-am dus la plajă și am stat la soare toată ziua, gândindu-mă la Simon. În amurg m-am întors la vilă. Am zărit în apropierea ei mașina luxoasă a lui Simon și inima a început să-mi bată cu putere. M-am strecurat de-a lungul zidurilor. Ajunsă în cameră, m-am uitat pe fereastră, ascunsă după perdele. Pe terasă nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște din adânc. Portarul care vedea totul și pe toți, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și ce vedeam eu acum. Memoria venea în întâmpinarea realității - sau memoria era chiar realitatea, a cărei definiție (sau explicație) nimeni nu reușise vreodată s-o dea satisfăcător. Am coborât treptele de piatră, lungi de șaptezeci de metri, pentru a zări licărind o altă lume. Ca în Divina Comedie a lui Dante, viața semăna cu o poveste despre o călătorie de la starea de rătăcire și de uitare disperată către trezire, înțelepciune și speranță. Ca niște oaspeți plini de teamă și neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei note. Și fără să vreau m-am uitat pe geam. L-am văzut pe Bogdan pe trotuarul de vis-à-vis țintuind cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]