4,773 matches
-
ucide copiii luîndu-i drept copii ai lui Euristeu, cade și el în plasa unor amăgiri asemănătoare, i se pare că vede o altă realitate, inexistentă. Heracles devine el însuși o Gorgo, o erinie a propriei progenituri, un instrument al răzbunării zeiței Hera. În Bacantele, eidolon-ul ca prezență efectivă a invizibilului și7 eidolon-ul ca phasma, în sensul de iluzie vidă de realitate, în sensul de amăgire, imprimă un caracter ambivalent aparițiilor lui Dionysos printre oameni. Formele, înfățișările pe care le ia Dionysos
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
drumuri, figură rătăcitoare cu ochii stinși, cu orbitele goale, căutându-și mereu un loc unde să se statornicească, se oprește la marginea unei păduri, se așază pe o piatră necioplită, pe o stâncă neatinsă de mâna omului și care aparține zeițelor terorii (phobos), „fiice ale pământului și ale beznei”, Eumenidele atotvăzătoare. Ajuns la capătul vieții, al cărei sfârșit fusese prorocit de Apollo, Oedip se pune imediat sub protecția acestor puteri deopotrivă binevoitoare și temute. Este o primă afirmare a ambivalenței rolului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tărâmul morților, doar el poate înfrunta cumplitele creaturi a căror vedere e de nesuportat. Oedip își ascunde moartea de privirile oamenilor, se pregătește în secret pentru călătoria spre Hades, în care și-ar dori drept călăuze pe Hermes și pe zeița morților. El ține ca nimeni să nu cunoască drumul său tainic spre cei aflați deja în lumea tenebrelor și de care îl apropie propriile tenebre. Când îi va evoca moartea, mesagerul va descrie împrejurările „uimitoare” și „miraculoase” în care aceasta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui, se supusese unui ritual al purificării, semănând perfect cu toaleta făcută unui mort. Oedip pășise încă de pe atunci în moarte. În același timp însă, moartea aceasta se plasa și sub semnul fertilității, căci tinerele fete se îndreptaseră spre colina zeiței Demeter, zeița agriculturii și a roadelor pământului, zeița renașterii ce urmează morții. În clipa în care moartea venise să-l ia, ea îi apăruse lui Oedip sub forma glasului unui zeu invizibil, al cărui nume nu va fi rostit. Acest
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
supusese unui ritual al purificării, semănând perfect cu toaleta făcută unui mort. Oedip pășise încă de pe atunci în moarte. În același timp însă, moartea aceasta se plasa și sub semnul fertilității, căci tinerele fete se îndreptaseră spre colina zeiței Demeter, zeița agriculturii și a roadelor pământului, zeița renașterii ce urmează morții. În clipa în care moartea venise să-l ia, ea îi apăruse lui Oedip sub forma glasului unui zeu invizibil, al cărui nume nu va fi rostit. Acest nerăbdător zeu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
perfect cu toaleta făcută unui mort. Oedip pășise încă de pe atunci în moarte. În același timp însă, moartea aceasta se plasa și sub semnul fertilității, căci tinerele fete se îndreptaseră spre colina zeiței Demeter, zeița agriculturii și a roadelor pământului, zeița renașterii ce urmează morții. În clipa în care moartea venise să-l ia, ea îi apăruse lui Oedip sub forma glasului unui zeu invizibil, al cărui nume nu va fi rostit. Acest nerăbdător zeu al morților să fie oare Hades
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de o parte, și fantomă sau apariție supranaturală, pe de alta. În unele tragedii, statuia semnifică puterea unui invizibil care se poate concretiza, care, prin ea, este deopotrivă absent și prezent. În Hipolit a lui Euripide, cele două statui ale zeițelor Afrodita și Artemis sunt prezente în scenă, fiecare având în fața ei un altar. Iar aparițiile lor au rolul de a încadra acțiunea, cea a Afroditei la începutul tragediei și, simetric, cea a lui Artemis la sfârșitul ei. Statui de zeițe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zeițelor Afrodita și Artemis sunt prezente în scenă, fiecare având în fața ei un altar. Iar aparițiile lor au rolul de a încadra acțiunea, cea a Afroditei la începutul tragediei și, simetric, cea a lui Artemis la sfârșitul ei. Statui de zeițe care figurează, tocmai prin această dualitate, însăși ambivalența forțelor supranaturale, protectoare aici în cazul lui Artemis și răzbunătoare în cazul Afroditei. În Andromaca aceluiași Euripide, statuia și altarul zeiței Thetis reprezintă pentru eroină o veritabilă putere ocrotitoare. De îndată ce acceptă să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și, simetric, cea a lui Artemis la sfârșitul ei. Statui de zeițe care figurează, tocmai prin această dualitate, însăși ambivalența forțelor supranaturale, protectoare aici în cazul lui Artemis și răzbunătoare în cazul Afroditei. În Andromaca aceluiași Euripide, statuia și altarul zeiței Thetis reprezintă pentru eroină o veritabilă putere ocrotitoare. De îndată ce acceptă să se îndepărteze de ele, cade într-o cursă. Hermionei, care disprețuiește această putere, Andromaca îi răspunde: „Nu vezi că statuia te privește?”. După înfrângerea suferită, Hermiona va regreta însă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că nu are o statuie în altarul căreia să se refugieze, că e lipsită, așadar, de protecția forțelor invizibile. Iar Thetis va apărea plutind în văzduh, ca și cum ar voi să-și autentifice prezența în statuie. În Ifigenia în Taurida, puterea zeiței Artemis se manifestă într-un mod încă și mai direct, prin statuia zeiței, pe care Apollo îi poruncise lui Oreste să o fure și să i-o dăruiască Atenei. Ifigenia îi povestește regelui Thoas despre câteva dintre manifestările supranaturale ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lipsită, așadar, de protecția forțelor invizibile. Iar Thetis va apărea plutind în văzduh, ca și cum ar voi să-și autentifice prezența în statuie. În Ifigenia în Taurida, puterea zeiței Artemis se manifestă într-un mod încă și mai direct, prin statuia zeiței, pe care Apollo îi poruncise lui Oreste să o fure și să i-o dăruiască Atenei. Ifigenia îi povestește regelui Thoas despre câteva dintre manifestările supranaturale ale statuii: se mișcase și-și mișcase și ochii. Se răsucise pe soclul ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
frecventă prin care se afirmă că morții pot reveni printre cei vii sau că ei continuă să trăiască sub pământ. Pe scena tragediei, simplele însemne funerare (stâlp, gorgan, stelă) sunt mai numeroase decît statuile, iar cele ale zeilor și ale zeițelor le întrec la număr pe cele ale morților. Aceste diferite forme de colossos au totuși, în spațiul tragic, un rol destul de însemnat: acela de a marca locul unei posibile manifestări a invizibilului, fie că e vorba despre zei, fie că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
după voce, când femeia spune: Sunt Thaisa Crezută moartă și înecată. Pericle nu mai are nici o ezitare; recunoașterea e de data aceasta rapidă, imediată. Dar chiar și așa, o mică îndoială continuă totuși să subziste, căci, deși îi mulțumește nemuritoarei zeițe Diana pentru visul premonitoriu pe care i-l trimisese, convins acum că nu fusese înșelat așa cum se temuse, Pericle are nevoie de încă o confirmare pentru a fi pe deplin sigur de identitatea Thaisei: recunoașterea după nume a lui Helicanus
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acea teroare și o fascinație aproape la fel de intensă”. Așadar, pentru Genet, statuile lui Giacometti sunt „locuite” de o prezență invizibilă, din sfera divinității. Să nu uităm, de altfel, că nici femeile sculptate de acesta nu sunt pentru el statui de zeițe, ci zeițe adevărate. Adică nu doar niște simple imagini, ci veritabili eidola arhaici, care înscriu în vizibil prezența efectivă a unui invizibil ce trimite la un inaccesibil altundeva. Sunt statui obișnuite, au un aer familiar, însă par în același timp
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și o fascinație aproape la fel de intensă”. Așadar, pentru Genet, statuile lui Giacometti sunt „locuite” de o prezență invizibilă, din sfera divinității. Să nu uităm, de altfel, că nici femeile sculptate de acesta nu sunt pentru el statui de zeițe, ci zeițe adevărate. Adică nu doar niște simple imagini, ci veritabili eidola arhaici, care înscriu în vizibil prezența efectivă a unui invizibil ce trimite la un inaccesibil altundeva. Sunt statui obișnuite, au un aer familiar, însă par în același timp că se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
chip și fără formă, dar mai înseamnă și să intri în legătură cu o forță supranaturală. Perseu o poate răpune pe Gorgo numai pentru că nu se uită la ea direct, ci prin oglinda unui scut pe care i-l ține în față zeița Atena, protectoarea lui; el îi privește, așadar, doar imaginea reflectată, Gorgo fiind, de fapt, „absentă în prezența/absență a imaginii ei”, ceea ce nu implică totuși o ruptură totală între lucrul real și lucrul reflectat, căci imaginea răsfrântă de scutul eroului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
el a realizat o sculptură din fildeș, o femeie atât de frumoasă, încât artistul a căzut pradă propriei plăsmuiri și s-a îndrăgostit de „arătarea” creată chiar de el. Atât de tare s-a îndrăgostit de creația sa, încât Afrodita, zeița iubirii, a înviat-o de dragul acestui creator... și a nenumăratelor povești de dragoste care au urmat (căci, în orice poveste de acest tip, apare fenomenul cristalizării, îndrăgostitul „creându-și”, nu-i așa, iubirea...). Motivul nu avea cum să nu fie
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ei generează o seninătate utilă pentru abordarea sfârșitului unei existențe. Dar, în ceea ce-i privește pe zei, trebuie să adăugăm și niște detalii specifice lui Philodem: frumusețea lor, de exemplu, dar și posibilitatea de a fi sexuați - zei masculi și zeițe femele... -, viața lor socială și limba lor, rațională, deci înrudită cu greaca... Pioșenia exclude rugăciunea orientată în sensul interpelării, al solicitării, al cererii interesate: nu comunici cu zeii pentru a le cere binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai există și acea dedicație către Memmius, care ne permite, din păcate, să descoperim că Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să-l credem pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, mai exact -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” (ca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
te face orb. În unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
psiho-socială a omului se desfășoară în cadrul anumitor norme de schimb, susținute de adeziunea și conștiința participanților. Astfel, legea cererii și a ofertei se situează la baza orânduirii economice, așa cum normele morale și juridice asigură echilibrul bunăstării și securității noastre. Mitul zeiței Themis, cu ochii legați și balanța în mână, simbolizează normele echității și ale echilibrului între a oferi și a primi, între conștiința de drept și cea de datorie. Dezacordurile interindividuale între ponderea cererii și a ofertei, conflictele și conduitele agresive
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
originilor Potrivit școlii germane și suedeze de istorie a religiilor, al cărei purtător de cuvînt este În cazul de față Wilhelm Bousset, Sophia-Barbelo (după toate probabilitățile un cuvînt semitic, considerat Însă de Bousset ca o deformare a grecescului parthenos, atributul Zeiței Fecioare) n-ar fi altceva decît echivalentul gnostic al Marii Zeițe-Mame din Orientul Apropiat, una și aceeași sub multiplele ei Înfățișări: Ishtar, Atargatis, Cybele, Anaitis (Anahita) sau Astarte 74. Astfel, influența școlii germane de istorie a religiilor se Întrevede În spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da), Însă el propune, fără Îndoială, o viziune a lumii Întemeiată pe criză și pe alienarea unei Zeițe ambigue. NOTE 1. H.S. Wiesner, introducere la art. „Hypostasierung”, În Reallexicon für Antike und Christentum; definiția continuă astfel: „Toate aceste utilizări preced crearea termenului de hypostasis și chiar filozofia Însăși, iar aceste Înțelesuri moderne nu corespund cu exactitate modului de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]