24,150 matches
-
Endimion Endimion dormea Într-o grotă din muntele Latmos. Poezia pastorală, cîntînd dragostea tînărului cioban pentru lună, a făcut din el iubitul zeiței Artemis. Sub aparențe bucolice se ascunde Însă o teamă. Endimion a obținut de la Zeus permisiunea de a dormi veșnic În speranța de a rămîne astfel tînăr mereu. Nu cred, În continuare, că trebuie să notez lucrurile ce mi se Întîmplă aici. Ceea ce mă interesează este să duc pînă la capăt, dacă voi reuși, aceste aventuri interioare; dealtfel, singurele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
drum dureros. Reintră atunci În curgerea timpului din care a vrut să se sustragă deși a Înțeles că numai Într-un astfel de destin există dragoste... Piramida sa este Somnul. Endimion se Îngroapă de viu În ea. Părul Îi albește dormind, În vreme ce el se visează tînăr. În grota aceasta vom afla doar că timpul nu se lasă trișat... Aș vrea o beție a lucidității atît de copleșitoare, Încît să accept calm ideea că Într-o zi nu voi mai strivi În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să aruncăm niște zaruri și sa sperăm; pe reversul acestui gest locul e gol; și a iubi o amintire reprezintă o opțiune și un risc, iar dincolo de Rubicon nu crește nimic, timpul trece fără semne și fără amintiri; numai noaptea dormim dincoace de Rubicon, deși poeții antici socoteau speranța sora somnului; din clipa cînd ne-am trezit trebuie să ne ridicăm corturile și să trecem dincolo; În fond e același curaj care ni se cere continuu de a nu fugi din fața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dumnezeu, ore deja hărăzite pentru aceasta și, în plus, tot restul zilei. Prin urmare, începu să aibă îndoieli dacă acele dezvăluiri veneau de la spiritul cel bun4 și își dădu seama că era mai bine să renunțe la ele și să doarmă în timpul hărăzit somnului, ceea ce și făcu. 27. Rămânea statornic în hotărârea de a nu mânca deloc carne și nu avea de gând să renunțe la această hotărâre. Însă, într-o dimineață, când se trezi, îi apăru dinainte carne gătită, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și care, firește, erau săraci. Așa și făcu, iar când a ajuns în Veneția nu mai avea la el decât câțiva bănuți, de care avu nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva tovarăși ajunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu-și făcuse nici un fel de griji. Îmbarcarea și traversarea 42. La sosirea lor, străjerii venețieni veniră la barcă pentru a-i cerceta pe toți, unul câte unul, numai pe el trecură cu vederea. În Veneția, trăi din pomeni și dormi în piața San Marco. Nu voi cu nici un chip să meargă în palatul trimisului împăratului și nici nu se osteni prea mult să caute un mijloc pentru a trece marea. Avea în suflet siguranța că Dumnezeu îi va oferi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un an, după cum hotărâseră. Dacă trecea anul fără să poată pleca, aveau să meargă la Roma. Pelerinul a plecat cu Favre și Laínez la Vicenza. Acolo, au găsit în afara orașului o casă fără uși și fără ferestre 2 și au dormit în ea pe niște paie pe care și le-au adus. Doi dintre ei mergeau să ceară de pomană în oraș de două ori pe zi, dar ceea ce primeau era atât de puțin încât abia își duceau zilele. Mâncau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fără nimic potrivnic care ar împinge la a avea ceva, părăsindu-mă dorința de a înainta atât de mult cu alegerile, cum gândeam câteva zile mai înainte. 8. ș9 februarieț - (1A Bunei Vestiri. Sâmbătă. Noaptea trecută, fiind foarte slăbit și dormind rău, iar la rugăciunea de dimineață, cu mintea liniștită și multă evlavie și cu o mișcare spirituală care predispunea spre lacrimi. După ce m-am sculat, m-a părăsit de două ori senzația deslăbiciune; apoi, când să merg la liturghie, în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și mare încredere în a afla Persoanele dumnezeiești sau har la Ele, terminând; și, după ce m-am culcat, am simțit o deosebită consolare în a mă gândi la ele, îmbrățișându-mă cu o deosebită bucurie în suflet, iar după ce am dormit, m-am trezit dimineață, puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru spiritual; și făcându-mi rugăciunea obișnuită până pe la jumătate, fără gust sau cu puțin șgustț, împreună cu neîncrederea că voi afla har la Preasfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
TREIMI 31. Luni ș3 martieț - La rugăciunea obișnuită, la ora a zecea 1, multă evlavie, fără nici o mișcare sau tulburări, și cu o oarecare durere de cap; într-atât încât, neîndrăznind să mă scol ca să spun liturghia fără a mai dormi puțin, apoi, sculându-mă la ora a paisprezecea 2, aflându-mă greoi, nu mă simțeam nici bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cât ne lipsim din ce în ce mai mult, e cu atât mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să nu cadă într-o boală grea, și nici să nu se lipsească de somnul cuvenit, numai dacă nu are obișnuința vicioasă de a dormi prea mult, pentru a ajunge la dreapta măsură. 85. Al treilea fel. Pedepsirea trupului, provocându-i durere sensibilă, care poate fi resimțită purtându-se cilicii 2, sau frânghii, sau cătușe de fier3 pe piele, biciuindu-l sau lovindu-l, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iubi pe dușmani: („Eu însă vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc”1). 279. DESPRE CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se întâmplase, deși avea numai 22 de ani. Se destrămaseră două familii. Mai târziu aflase că Veta se prăpădise la numai treizeci de ani, de cancer pulmonar, iar el de un blocaj renal și ceva complicații la ficat. Dumnezeu nu doarme niciodată. După o pauză, Carlina reluase discuția:Niciodată nu poți ști ce surprize îți pregătește viața, ori te răsplătește, ori te pedepsește, iar iubirea nu înseamnă numai zâmbet, trebuie să te implici sufletește. Chiar dacă anumite lucruri se repetă, nu le
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze inteligent și să nu lucreze la două capete. Dar nu mai lenevise de la 16 ani, de când începuse munca. Trânti ușor ușa în urma ei și se duse direct la lucru fără să-și mai bea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cunoscut cazuri care s-au împăcat și după douăzeci de ani. Mai cu seamă că are și un copil care poate fi un motiv de împăcare. - Oricare ar fi situația, copilul nu are nici o vină. Se spune că îngerii nu dorm, îi veghează. - Ascultă-mă bine ! Ai timp să te mai gândești. Ești o fată isteață, ești tânără și frumoasă, nu ai nici un copil, îți câștigi singură existența și hodoronc-tronc, abia v-ați cunoscut și gata, hai la măritat ! Auzind atâtea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îmbujoră foarte tare, iar ochii îi străluceau ca o flacără albastră când un foc mistuie lacom ceva foarte uscat. Ea îl privi ca pe un vinovat, apoi zâmbi și zise : - Vrei să servești o prăjitură sau o cafea? Eu am dormit cam puțin și vreau să beau o cafea. - Dacă vrei tu ! E și plăcerea mea. Cele două cafele le așezase cu multă îndemânare pe o masă, apoi trase un scăunel și se așeză și ea. Cafeaua era fierbinte și cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i în picături mari ca boabele de cristal până la bărbie, simțindu-le gustul sărat. Nu îi venea a crede că o persoană aflată în ipostaza ei poate dormi trei ore din cele douăzeci și patru, o perioadă lungă de câteva luni de zile. Dacă cineva i-ar fi zis acest lucru, cu siguranță nu l-ar fi crezut. Capul îi era greu ca o putină cu borș tulbure în plină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Stii bine că nu putem fi fericiți atâta timp cât tu ești într-o stare depresivă. Era în postul mare al sărbătorilor de iarnă. Afară stătea mai degrabă să plouă decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea. Trecuse parcă ani până când Valentin venise din stațiune acasă. Inima se răzvrătea zvâcnind mai tare și într-un mod neașteptat, iar răsuflarea îi devenea mai grea de parcă ar fi mers zeci de kilometri. Își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
descrii pe Carlina. Avea o burtă uriașă, iar casa îi părea mereu o sărbătoare, așteptând să se nască pruncul. În ultimele două săptămâni care îi mai rămăseseră până la naștere trecea prin momente grele, nici nu mânca și nici nu putea dormi. Greoaie și cu burta uriașă se așeză pe marginea patului cu genunchii depărtați ca și cum ar fi încercat să își țină copilul în brațe încă de pe atunci. Rămăsese nemișcată ore întregi. În acest timp, pe neașteptate, veni în vizită o prietenă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
surâdea. După ce reușise să își vadă pruncul se simțise satisfăcută, sistemul funcțional cedă și adormise atât de repede precum ai sufla într-o lumânare. În momentul următor o voce autoritară o strigă: - Hei, mămico! Trezește-te, nu ai voie să dormi până nu elimini placenta, altfel riști să faci hemoragie și poți muri. În același timp, Valentin intră ușor pe ușă aducându-i un buchet cu flori. - Ai fost mai curajoasă ca prima oară. Te felicit! - Mulțumesc, dar mă simt foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și trebuie să îl alăptez, altfel nu îl las fără mine în spital. - Bine, bine. Dar să știți că nu este nimic grav, aruncându-i totodată o privire asistentei confirmându-i acceptul. - Știu că nu există paturi pentru mămici, voi dormi pe scaunelul ăla mic de acolo, arătând cu degetul spre un taburel într-un colț. Doctorul purta o mustață mai mare decât era normal, îi zâmbi asistentei care era prea înaltă dar suplă, cu un halat imaculat și ochelari de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi vrut ca în acel moment tinerii să tacă, dar era imposibil. Vis-a-vis, pe canapea erau doi bătrâni, soț și soție care o priveau foarte curioși văzându-i așa cum erau, niște fugari. În clipa aceea ar fi vrut să doarmă dar ochii îi rămăseseră închiși doar câteva minute ca apoi deodată, să fie larg deschiși. În stația unde trebuia să coboare nu îi aștepta nimeni. Ajungând acasă cu un taxi, Valentin vorbea la telefon pe un ton exasperant, trădând faptul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scenariu care nu-ți aparține. Întotdeauna există speranțe, soluții pe care nu trebuie decât să le căutăm. O rază de soare roșiatică, de dimineață se strecură pieziș prin fereastră și căzu direct pe fotoliul ei. Se trezise cu senzația că dormise mai mult ca de obicei. În normalitatea ei, se apropiase de fereastră și observă că soarele reflecta o lumină odihnitoare și transparentă. Cerul părea spălat și proaspăt. Viața o chema într-o libertate nouă. Cap. II Suflet dezlănțuit Zburând, o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înmiresmate cu flori umbroase de diferite mărimi și culori, iar locuințele semănau cu niște perle luminoase și atrăgătoare. Chiar în perioada când Carlina se mutase, se declarase oraș, iar comerțul era mult mai avantajos pentru ea. În prima noapte nu dormise prea bine și nici prea mult. Crezuse că noaptea îi va fi un sfetnic bun, dar întunericul ei se lăsase în suspine și nu-i fusese de nici un folos. Durerea din piept i se accentuase și în mod sigur și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pulsul, iar gândurile tremurau în taină. Doamne, cât ar fi vrut în momentul acela să zboare între rai și pământ, acolo unde durerea se poate alina. Din mantia norilor transparenți ar fi vrut să-și facă o plapumă să poată dormi, să se poată dispensa de toate mizeriile lumii. Deși gândurile produc adesea stări de proastă calitate, acum acestea îi dădeau un imbold sufletesc și o stare bună. Cu lacrimile ascunse, cu emoții ca orice muritor, era supusă bunului Dumnezeu și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]