22,190 matches
-
alte părți au investit acasă 6. În Germania de Vest, unde amintirile de neșters din perioada interbelică erau legate de conflict și instabilitate (politică și monetară deopotrivă), guvernanții de la Bonn s-au implicat mai puțin decât omologii lor francezi sau italieni În proiectarea sau regizarea comportamentului economic, dar au acordat mai multă atenție aranjamentelor menite să prevină sau să atenueze conflictul social, mai ales dintre angajați și angajatori. Mai exact, ei au Încurajat și au semnat negocieri și „contracte sociale” menite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În favoarea Republicii Federale Germane Între 1950 și 1961 optau poate pentru libertate politică, dar, Îndreptându-se către Vest, căutau și slujbe bine plătite și o viață mai bună. În această privință, ei diferă foarte puțin de contemporanii lor spanioli sau italieni - sau de sfertul de milion de suedezi din centrul și nordul rural al țării, care s-au mutat la oraș În deceniul de după 1945. Mare parte din această mișcare a fost provocată de inegalitățile de venit; dar dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a rămas excepția. La sfârșitul anilor ’50, toate acestea s-au schimbat. Deplasarea forței de muncă peste granițe a Început la scurt timp după Încheierea războiului - ca urmare a unui acord din iunie 1946, zeci de mii de tineri muncitori italieni călătoreau În convoaie organizate pentru a lucra În minele din Valonia, În schimbul unui angajament belgian de a furniza cărbune Italiei. Dar, În cursul deceniului, expansiunea economică a nord-vestului Europei a surmontat creșterea populației locale: generația baby-boom nu era Încă la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar cererea de muncitori era maximă. Cum economia germană, În special, lua avânt, guvernul de la Bonn a fost nevoit să caute forță de muncă ieftină În afara granițelor. În 1956, cancelarul Adenauer se afla la Roma, oferind transport gratuit oricărui muncitor italian dispus să meargă În Germania și căutând sprijinul oficialităților italiene pentru a transporta șomeri din Sud peste Alpi. În deceniul următor, autoritățile de la Bonn vor semna o serie de acorduri nu numai cu Italia, ci și cu Grecia și Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
special, lua avânt, guvernul de la Bonn a fost nevoit să caute forță de muncă ieftină În afara granițelor. În 1956, cancelarul Adenauer se afla la Roma, oferind transport gratuit oricărui muncitor italian dispus să meargă În Germania și căutând sprijinul oficialităților italiene pentru a transporta șomeri din Sud peste Alpi. În deceniul următor, autoritățile de la Bonn vor semna o serie de acorduri nu numai cu Italia, ci și cu Grecia și Spania (1960), Turcia (1961), Maroc (1963), Portulgalia (1964), Tunisia (1964) și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
leafa lor În mărci sau franci, ea valora mult mai mult decât ce-ar fi câștigat În satele de origine. Situația lor semăna cu cea a unui personaj caricaturizat subtil În filmul lui Franco Brusati Pane e cioccolata (1973): chelnerul italian disperat din orașul elvețian Lucerna. În 1973, numai În Germania de Vest trăiau aproape jumătate de milion de italieni, 535.000 de iugoslavi și 605.000 de turci 10. Germanii - ca și elvețienii, francezii, belgienii sau britanicii - nu au sărit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgia și Franța din vechile așezări imperiale din Asia, Africa, America de Sud și Pacific erau albi educați sau fermieri pensionați. Chiar și cetățenii algerieni care trăiau În Franța În 1969 se cifrau la doar 600.000, mai puțin decât minoritatea locală italiană sau spaniolă. Chiar și În Marea Britanie, unde guvernele anilor ’50 au Încurajat În mod activ imigrația din Caraibe pentru a completa necesarul de personal din transporturi și serviciile municipale ale țării, cifrele nu erau frapante. La recensământul din 1951, 15
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbări conexe faptul că, În 1974, În majoritatea locurilor absența unui frigider stârnea comentarii: În Belgia și În Marea Britanie, 82% din gospodării aveau frigider, În Franța - 88%, iar În Olanda și Germania de Vest - 93%. Fapt uimitor, 94% din gospodăriile italiene dețineau acum un frigider - cea mai mare rată din Europa. Italia devenise lider european În producția de frigidere și alte aparate electrocasnice. În 1951, fabricile italiene produceau doar 18.500 de frigidere; două decenii mai târziu, Italia fabrica 5.247
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
88%, iar În Olanda și Germania de Vest - 93%. Fapt uimitor, 94% din gospodăriile italiene dețineau acum un frigider - cea mai mare rată din Europa. Italia devenise lider european În producția de frigidere și alte aparate electrocasnice. În 1951, fabricile italiene produceau doar 18.500 de frigidere; două decenii mai târziu, Italia fabrica 5.247.000 pe an - aproape la fel de multe ca SUA și mai multe decât restul Europei la un loc. Pe lângă frigiderul casnic, În acești ani și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
filmului estival: În 1956, Roger Vadim „a inventat” Saint-Tropez ca decor pentru noua lui starletă, Brigitte Bardot, În Et Dieu... créa la femme. Nu toată lumea Își permitea să meargă la Saint-Tropez sau În Elveția - deși litoralul și munții francezi și italieni erau Încă ieftini pentru turiștii din Marea Britanie sau Germania, care schimbau lire sterline și mărci germane În francii și lirele subevaluate la zi. Dar vacanțele domestice pe litoral, Încă populare printre britanici, olandezi și germani, erau acum cu adevărat ieftine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel mai mare producător de televizoare din Europa, ca și de frigidere) - era mai probabil ca o familie să aibă un televizor decât un telefon, deși, prin prisma standardelor mai recente, nu Îl foloseau foarte mult: trei sferturi din adulții italieni se uitau la televizor mai puțin de 13 ore pe săptămână. Două gospodării est-germane din trei aveau un televizor (deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și estonienii (care puteau urmări programele de televiziune finlandeze Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai filme clasice ale unor faimoși auteurs, dar și (mai profitabil) zeci de filme minore În care jucau regine ale frumuseții și starlete efemere - le maggiorate fisiche (cele „avantajate din punct de vedere fizic”). Până la urmă, chiar și industria italiană de film și publicul italian de cinema și-au pierdut entuziasmul. Producătorii europeni, lipsiți de resursele Hollywoodului, nu puteau spera să concureze ca ritm sau standarde tehnice cu filmele americane, așa Încât s-au limitat tot mai mult la producții ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unor faimoși auteurs, dar și (mai profitabil) zeci de filme minore În care jucau regine ale frumuseții și starlete efemere - le maggiorate fisiche (cele „avantajate din punct de vedere fizic”). Până la urmă, chiar și industria italiană de film și publicul italian de cinema și-au pierdut entuziasmul. Producătorii europeni, lipsiți de resursele Hollywoodului, nu puteau spera să concureze ca ritm sau standarde tehnice cu filmele americane, așa Încât s-au limitat tot mai mult la producții ce reflectau „viața obișnuită”, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tentaculara IRI italiană - vezi capitolul VIII). Conglomeratele de acest tip serveau nu doar consumatorii și propriii angajați, ci și o puzderie de partide politice, sindicate, agenții sociale și chiar biserici cărora le perpetuau patronajul și le consolidau influența. Partidul Creștin-Democrat Italian a „colonizat” la fiecare nivel, de la sat până la capitala țării, o gamă diversă de servicii publice și produse controlate sau subvenționate de stat: transportul, media, băncile, energia, construcția de mașini, industria chimică, industria alimentară și construcțiile. Beneficiarii principali, după partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
media, băncile, energia, construcția de mașini, industria chimică, industria alimentară și construcțiile. Beneficiarii principali, după partid, au fost milioanele de copii și nepoți ai țăranilor fără pământ care și-au găsit o slujbă sigură În aparatul birocratic aferent. Institutul Național Italian pentru Orfani de Război avea 12 angajați la fiecare 70 de orfani și cheltuia 80% din banii primiți de la buget pe salarii și costuri operative. În mod asemănător, În Belgia, controlul companiilor din sectorul public a permis guvernului de la Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inadecvate. Dar catolicii mai tineri și preoții din noua generație erau conștienți, la sfârșitul anilor ’50, că rigiditatea autoritaristă a Vaticanului În chestiuni publice și private deopotrivă era nu numai anacronică, ci și de rău augur. În 1900, cele mai multe căsnicii italiene durau aproximativ 20 de ani și luau sfârșit la moartea unuia dintre soți. La jumătatea anilor ’70, mariajele durau peste 35 de ani, iar dreptul la divorț era solicitat din ce În ce mai asiduu. Între timp, explozia postbelică a natalității (baby-boom) anihilase argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar britanic ar fi putut face un astfel de film și mai ales să-l distribuie. Dar, pentru o nouă generație de intelectuali euro-americani, filmul lui Rohmer capta Însăși esența cinematografului francez: sofisticat, aluziv, spiritual, dezabuzat, matur și european. Filmele italiene din aceeași perioadă, deși distribuite pe scară largă, nu au avut același impact. Producțiile cele mai reușite exploatau cam prea fățiș noua imagine bogată și „sexy” a Italiei și a italienilor - bazată de multe ori pe calitățile fizice ale Sophiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reușite exploatau cam prea fățiș noua imagine bogată și „sexy” a Italiei și a italienilor - bazată de multe ori pe calitățile fizice ale Sophiei Loren sau pe roluri comice de desfrânat cinic atribuite lui Marcello Mastroianni, ca În Divorzio all’italiana (Divorț În stil italian, 1961) sau Matrimonio all’italiana (Căsătorie În stil italian, 1964). Primul rol al lui Mastroianni, mult mai sobru, a fost În La dolce vita (1960) lui Federico Fellini - regizor care se bucura de multă apreciere din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fățiș noua imagine bogată și „sexy” a Italiei și a italienilor - bazată de multe ori pe calitățile fizice ale Sophiei Loren sau pe roluri comice de desfrânat cinic atribuite lui Marcello Mastroianni, ca În Divorzio all’italiana (Divorț În stil italian, 1961) sau Matrimonio all’italiana (Căsătorie În stil italian, 1964). Primul rol al lui Mastroianni, mult mai sobru, a fost În La dolce vita (1960) lui Federico Fellini - regizor care se bucura de multă apreciere din partea acelorași spectatori care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a italienilor - bazată de multe ori pe calitățile fizice ale Sophiei Loren sau pe roluri comice de desfrânat cinic atribuite lui Marcello Mastroianni, ca În Divorzio all’italiana (Divorț În stil italian, 1961) sau Matrimonio all’italiana (Căsătorie În stil italian, 1964). Primul rol al lui Mastroianni, mult mai sobru, a fost În La dolce vita (1960) lui Federico Fellini - regizor care se bucura de multă apreciere din partea acelorași spectatori care Îi admirau pe Godard și Truffaut, mai ales după 8
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Fellini - regizor care se bucura de multă apreciere din partea acelorași spectatori care Îi admirau pe Godard și Truffaut, mai ales după 8 ½ (Opt și jumătate, 1963) și Giulietta degli spiriti (Giulietta și spiritele, 1965). O generație mai veche de regizori italieni de valoare nu părăsise Încă scena - Vittorio De Sica a realizat I Sequestrati di Altona (Sechestrații din Altona, 1962) după piesa lui Sartre, a regizat Împreună cu Fellini Boccaccio ’70 (1962) și va turna la sfârșitul deceniului Il Giardino dei Finzi-Contini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
loc important În comerțul cu bunuri de lux Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar ceasurile elvețiene aveau de zeci de ani o reputație solidă. Dar ideea că o mașină germană e prin definiție preferabilă altora sau că hainele italiene, ciocolata belgiană, argintăria franțuzească sau mobila daneză sunt cele mai bune de pe fața pământului ar fi părut ciudată cu numai o generație Înainte. Până de curând, această reputație aparținuse industriei engleze: efectul supremației industriale a Regatului Unit În secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comercianților britanici În anii ’60 era aceea a „mofturilor” ieftine și stridente - piață pe care o vor exploata fără milă În deceniul următor. Comerțul european se caracteriza prin segmentarea pe produs și pe țară. Se știa prea bine că mașinile italiene - Fiat, Alfa Romeo, Lancia - sunt nefiabile și de proastă calitate, Însă această reputație jenantă nu a umbrit deloc faima altor produse italiene: pielărie, haute couture și, Într-un registru mai banal, aparatură electrocasnică 12. Pe plan internațional, cererea de haine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
următor. Comerțul european se caracteriza prin segmentarea pe produs și pe țară. Se știa prea bine că mașinile italiene - Fiat, Alfa Romeo, Lancia - sunt nefiabile și de proastă calitate, Însă această reputație jenantă nu a umbrit deloc faima altor produse italiene: pielărie, haute couture și, Într-un registru mai banal, aparatură electrocasnică 12. Pe plan internațional, cererea de haine sau produse alimentare germane era practic inexistentă, și asta pe bună dreptate. Dar, prin 1965, orice obiect ieșit dintr-un strung nemțesc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi urăsc și pe părinții voștri... Ieri, la Valle Giulia, când i-ați bătut pe polițiști, am ținut cu poliția, fiindcă ei sunt copiii săraci. Pier Paolo Pasolini (iunie 1968) Nu suntem cu Dubček. Suntem cu Mao. Slogan al studenților italieni (1968) Momentele cu un impact cultural major sunt de multe ori sesizate abia retrospectiv. Nu e Însă și cazul anilor ’60: contemporanii dădeau timpului lor - și lor Înșile - o importanță crucială. Ei au petrecut anii ’60, cum spunea trupa The
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]