24,963 matches
-
etapă majoră în teoria arheologiei poate fi considerată tocmai acesta etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi americani, cum ar fi Lewis Binford, s-au opus paradigmelor istoriei culturale. Ei au propus "New Archaeology" ("noua arheologie"), care trebuia să fie mai „științifică” și mai „antropologica” în care ipotezele pot fi testate și cu o metoda științifică mai bine pusă la punct. Acest curent s-a dezvoltat
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
lucrurile din perspectiva unei schimbări continue. Școală eleata, reprezentată de Parmenidae (515-450 i.Hr) consideră lumea ca fiind o unitate și schimbarea era privită drept o iluzie. Urmandu-l pe Parmenidae, eleatul Empedocle din Agrigentum (495-435 i.Hr) se va opune ideii de definire a aerul că și substanță primordială, propunând existența a 4 elemente primare: foc, apa, aer și pământ. Școala atomista, reprezentată de Leucip și Democrit vor determina faptul că lumea fizică este bazată pe observațiile fizice, ajungând la
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
pastori și călugări de toate națiile și confesiunile; 2. „Die Weisse Rose” - mișcarea de rezistență prin sabotarea mașinii de război naziste, rezistență făcută de chiar tineri nemți din Bavaria, și care au plătit cu viața lor curajul de a se opune regimului hitlerist. Din anii ’70, creștinismul s-a găsit înaintea unor noi provocări, care mai caracterizează încă prezentul. Mai gravă apare provocarea pusă de proliferarea și răspândirea sectelor de cele mai variate forme, bazate, uneori, chiar pe o reelaborare a
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
mai puțin credincioși decât ansamblul populației din care fac parte. Este probabilă chiar existența unei corelații negative între credința într-un dumnezeu personal și nivelul de educație. În definitiv, poate nu este pură întâmplare faptul că biserica catolică s-a opus atât de mult timp școlii obligatorii. Conform Enciclopediei Britannica, creștinismul, ca orice monoteism, a manifestat în bimilenara sa istorie o apreciabilă cantitate de intoleranță atât de tipică acestei forme speciale de religie. Filozoful canadian de origine franceză Hervé Fischer definește
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
lupta de front unde, datorită agilității și curajului său, este trimis să investigheze liniile inamice. Pentru a-l feri de pericolele frontului, prietenii săi adulți (Kolin, Galțev și Katasonîci) vor să-l expedieze la școala de ofițeri, însă băiatul se opune vehement, simțindu-și utilitatea alături de camarazi. Cu toate că își vede tovarășii murind în luptă, Ivan nu se descurajează, ci se oferă să le ia locul într-o misiune foarte dificilă: traversarea unei mlaștini pentru a observa pozițiile inamicului. Băiatul dispare în
Copilăria lui Ivan () [Corola-website/Science/298417_a_299746]
-
numite "lichidaționiste" (1908) și acest fapt a dus la desprinderea în 1912, cu ajutorul a câțiva menșevici, a facțiunii bolșevice și formarea unui nou partid. Facțiunea menșevicilor s-a scindat mai apoi în 1914, odată cu începerea războiului. Cei mai mulți menșevici s-au opus războiului, dar aripa minoritară de dreapta l-a sprijinit din rațiuni de "apărare națională". După revoluția din 1917, cei mai mulți menșevici au sprijinit efortul de război sub pretextul "apărării revoluției". Aripa de stânga a partidului, condusă de Martov, și care avea
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
este o teorie a marxismului așa cum a fost formulată de Lev Troțki. Termenul este uneori folosit în mod inexact ca să denumească diferite curente politice care se pretind în tradiția marxistă și care se opun atât stalinismului cât și capitalismului. Troțki a apărat ideea revoluției proletare, așa cum a definit-o în teoria sa despre revoluția permanentă și a adus argumente că în țările în care revoluția burghezo-democratică nu a triumfat deja, (cu alte cuvinte, în
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
care susținea că poate fi construit în Uniunea Sovietică „socialismul într-o singură țară”. În spectrul politic al marxismului, troțkismul este considerat a fi la stânga. Exprimat în limbaj peiorativ, troțkiștii sunt descriși drept „deviaționiști de stânga”. Unii marxiști care se opun troțkismului îl privesc ca fiind în serviciul dreptei deoarece, în viziunea lor, nu acesta este drumul adevărat către socialism. Troțki a dezvoltat mai târziu teoria că statul muncitoresc din Rusia a devenit un „stat muncitoresc birocratic degenerat”. (Guvernele comuniste similare
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
care a și colaborat o vreme. În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata primului război mondial, el a avut o poziție "naționalistă", opunându-se "internaționalismului proletar" al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrîngerea Germaniei. El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
cu senzori hardware, pentru a detecta anumite stări cum ar fi: supraîncălzirea, defecțiuni la microprocesor sau hard-disc, sau alte tipuri de avertizări, astfel ca operatorul uman să poată acționa pentru remedierea defecțiunilor. Deoarece în unele cazuri cerințele serverelor sunt diametral opuse celor ale calculatoarelor personale, este foarte dificil să se proiecteze un sistem de operare care să se preteze pentru ambele medii la fel de bine; sistemele de operare pot fi croite pentru calculatoare personale, fără însă să fie ideale și pentru servere
Server () [Corola-website/Science/298422_a_299751]
-
face posibilă izbucnirea revoluției socialiste. Martov a fost un menșevic de stânga și a susținut încercarea de reunificare a partidului din 1905. Reunificare a fost de scurtă durată, cele două facțiuni despărțindu-se în 1907. În 1914, Martov s-a opus primului război mondial, pe care îl considera război imperialist, la fel cum apreciau Lenin și Troțki. El a devenit liderul "facțiunii internaționaliste", care se opunea preluării conducerii de către menșevici. După Revoluția din Februarie 1917, Martov s-a reîntors în Rusia
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
de scurtă durată, cele două facțiuni despărțindu-se în 1907. În 1914, Martov s-a opus primului război mondial, pe care îl considera război imperialist, la fel cum apreciau Lenin și Troțki. El a devenit liderul "facțiunii internaționaliste", care se opunea preluării conducerii de către menșevici. După Revoluția din Februarie 1917, Martov s-a reîntors în Rusia, dar a fost prea târziu pentru preveni aderarea unui număr de menșevici la noul guvern provizoriu al Rusiei. Martov i-a criticat vehement pe acei
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
noului regim. De exemplu, Winston Churchill a declarat că bolșevismul trebuie "strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau "Revoluției bolșevice". A mai existat un grup al naționaliștilor și anarhiștilor cunoscuți ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
s-a retras spre Don. Aici, sovietele reușiseră să câștige antipatia populației locale, iar Armata Voluntară a găsit astfel noi recruți. De-abia în primăvara anului 1918 menșevicii și socialist-revoluționarii s-au alăturat luptelor armate. La început, ei s-au opus răsturnării prin puterea armelor a bolșevicilor, dar semnarea tratatului de pace și stabilirea unor măsuri dure, dictatoriale, le-au schimbat opțiunile. Ei erau un pericol potențial, deoarece aveau o oarecare susținere populară și autoritatea dată de câștigarea alegerilor din 1918
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
traduse în toate limbile, care au beneficiat de o intensă publicitate, astfel că o generație întreagă și descendenții ei, cunosc francmasoneria doar prin temele expuse în acele documente și filme. Asemenea publicații abundă pe plan internațional și astăzi. Comunismul se opune de asemeni francmasoneriei, pe care o consideră "mișcare burghezo-moșierească, cosmopolită și antipatriotică". Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica "la poarta lojei" și păstrând pentru adversarii politici stimă și respect, nu este compatibil
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
să verifice dacă ceilalți și-au însușit noile cunoștințe și să motiveze clasa. Întrebarea care se pune în mod logic este aceea a notării. Jean-Pol Martin, promotorul metodei se arată împotriva notării performanțelor elevilor, însă alți adepți ai săi se opun. Metoda se bazează pe două componente: Componenta antropologică pleacă de la piramida aspirațiilor fundamentale a lui Maslow. Datoria de a preda elevilor conținuturile manualelor poate favoriza satisfacția dorinței de protecție a omului (prezentarea conținuturilor didactice întărește încrederea în sine), satisfacerea nevoii
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
pentru a împărtăși cunoștințele și a reconstrui, metoda favorizează în egală măsură o atitudine democrată.<br> În ceea ce privește componenta didactică, cel puțin referitor la învățarea limbilor străine, "Învățarea prin Predare" reduce contradicția aparentă între cele trei direcții diferite care s-au opus de-a lungul istoricului predării limbilor străine: direcția comportamentală (automatizarea structurilor lingvistice), cea cognitivistă (procesul de internalizare al conținuturilor intelectuale) și cea comunicativă (profesorul creează situații autentice). Noile conținuturi ale lecției sunt împărțite în unități mai mici pe mai multe
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
Belgia. Suprafața totală a comunei este de 21,03 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 29.448 locuitori. Localitatea este celebră datorită Bătăliei de la ce a avut loc aici la 18 iunie 1815 și a opus armatelor lui Napoleon Bonaparte o coaliție anglo-prusacă, bătălie soldată cu înfrângerea definitivă a lui Napoleon. Etimologia numelui este legată de termenele germanice referitoare la pantă (din neerlandezul "lots" sau "los") și pă ("watar"). Datorită coloniștilor belgieni din SUA, mai există
Waterloo () [Corola-website/Science/298501_a_299830]
-
unghi al unui triunghi oarecare de laturi "a, b, c", și se înscrie acesta într-un triunghi isoscel astfel încât unghiurile egale de la baza sa, notate cu θ, sunt egale cu unghiul selectat anterior. Se presupune că unghiul selectat θ se opune laturii notate cu "c". Prin înscrierea triunghiului isoscel se formează triunghiul "ABD" cu unghiul θ opus laturii "a" și cu latura "r" ce aparține de "c". Un al doilea triunghi se formează cu unghiul θ opus laturii "b" și cu
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
literar sunt cristalizate, de obicei, într-un manifest literar. Manifestul literar este un text de dimensiuni reduse, în care se afirmă o nouă concepție cu privire la literatură. El este conceput, de regulă, sub o formă polemică, deoarece noua orientare literară se opune orientării anterioare. De obicei, un manifest programatic este publicat într-o revistă, ori ca prefață a unei cărți, semnată de un autor binecunoscut, dar se întâlnesc și situații când principiile sale au fost desprinse mai târziu, pe măsura manifestării curentului
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
numită Cehia în acele vremuri) deoarece „comportarea populației nu a justificat niciodată o creștere substanțială a efectivelor înarmate”. Concluzia finală a analizei sale în lucrarea "Cehii sub dominația nazistă: eșecul rezistenței naționale" este aceea că: „cehii nu au reușit să opună autorităților naziste o rezistență eficientă. Până în 1942, mișcarea de rezistență a fost distrusă, nejucând un rol semnificativ până la sfârșitul războiului”. Mișcarea de rezistență care a existat în primii ani de război a fost sub conducerea președintelui cehoslovac Edvard Beneš, care
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
dominația nazistă. Cele mai importante trei grupuri de rezistență care au funcționat în cadrul au fost: Centrul Politic, ("Politické ústředí", PÚ), Comitetul Petiției „Noi rămânem credincioși” (PVVZ), și Apărarea Națiunii ("Obrana národa", ON). Aceste grupuri aveau o natură democratică și se opuneau celui de-al patulea grup de rezistență, cel al Partidului Comunist Cehoslovac (KSČ). Cei mai mulți membri ai celor trei mișcări erau foști ofițeri trecuți în rezervă din armata cehoslovacă. În 1941, ÚVOD și-a însușit platforma politică a grupului de stânga
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
fix, care era mult sub prețul uraniului pe piața mondială. Deși partea română a încercat să negocieze aducerea procesului de rafinare și prelucrare în România, pentru a mări valoarea adăugată care ar fi rămas în țară, partea sovitică s-a opus, puterea contractuală permițându-i să stabilească propriile condiții. În ce privește activitatea de cercetare geologică, lucrările erau efectuate exclusiv de specialiștii sovietici, specialiștii români fiind excluși. Cercetările și exploatările ulterioare care au avut loc, au necesitat noi investiții, din moment ce planurile și documentele
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion Coteanu, s-a abținut.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
război cu bare”. Imediat după Primul Război Mondial, obține doctoratul cu teza "Filosofia valorii". Devine profesor în învățământul liceal, iar din 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universității din Iași. Ca profesor, se numără printre cei care se opun introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic. Intră în politică în Partidul Național-Țărănesc, alături de numeroase personalități ale culturii și științei, iar între 1928 și 1933
Petre Andrei () [Corola-website/Science/307067_a_308396]