22,890 matches
-
lezionale, sunt expresia unor situații conflictuale interiorizate, raportate la problemele cele mai intime ale Eului individual. Este cazul nevrozelor, ipohondriei, isteriei, sindroamelor algice de cauză necunoscută și tulburărilor psihice. Adesea, simptomele lor sunt schimbări ale imaginii corporale sub formă de senzații sau reprezentări afirmate de bolnav, în aceste cazuri, „imaginea corporală” se constituie ca un „teren” pe care se înscriu aceste transformări funcționale resimțite de bolnav și proiectate asupra unui organ, sau care au un caracter difuz. Orice proces morbid devine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă de psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al XIX-lea aduce numeroase contribuții la studiul manifestărilor psihotice cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu dorința de a fi la nesfîrșit și mai moderni? Pentru ce pedalăm atît de repede, ca să mergem unde, pînă unde? Să cazi de pe bicicletă nu înseamnă să înveți echilibrul? Conținutul acestei cărți se hrănește, în mare măsură, dintr-o senzație: căderea, vidul. Punctul de plecare al cercetării care a condus la acest eseu e de găsit în lucrările consacrate deciziei, domeniul meu de specialitate ca profesor la HEC.5 "Ce decizie esențială trebuie să iei pentru a putea conduce, în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
născut la Tavira, în 1890: În fața frumuseții pe care cei vechi n-au cunoscut-o,/ O, roți, o mecanisme nemu-rrrrrrrr-itoare! O, zgomote asurzitoare de azi, mi se usucă buzele/ capul îmi arde de dorința de a vă cînta/ cu preaplinul senzațiilor mele/ același cu al vostru, O, mașini! Ah, de-aș putea să mă exprim ca un motor! Să fiu asemenea unei mașini perfecte,/ să pot triumfa în viață precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de Campos
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
25". Considerat drept futurist, Alvaro de Campos este poetul prezentului imediat, al cărui geniu metaforic te face să simți frenezia lumii contemporane. Plină de furie, poezia lui se vrea, înainte de toate, lucidă: "Sunt lucid. La naiba! Sunt lucid.26". Numai senzația e realitate, afirmă această poezie. Iată deviza "senzaționismului" lui Alvaro de Campos: " Să simți totul în toate felurile." Funcționar într-un birou, ca și creatorul său, Bernardo Soares e cel care a scris "Cartea neliniștii", fără îndoială opera majoră a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
utilitatea acestei idei, de exemplu pentru fizician. Dezbaterea e de cu totul alt ordin. Oare putem pune pe același plan teza complexificării materiei legată de teoria bing-bang-ului (trecerea de la "supa primară" la multiplicarea relațiilor între componentele ele-mentare ale materiei) și senzația noastră, convingerea că avem de-a face cu o lume complexă? Despre ce vorbim cînd afirmăm că lumea e complexă? Afirmația "lumea e complexă" are două semnificații foarte diferite. Presupunem, cel mai adesea, că e o trăsătură a lumii, că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care, în momentul în care el se apleca peste caiet, ne ridicam de pe scaune ca să putem privi peste catedra profesorului. Își citea textul cu convingere și ardoare. Cred că eram în prima clasă de liceu. N-am uitat niciodată superba senzație de căldură pe care mi-au provocat-o în toată ființa explicațiile sale privind izbucnirea Revoluției franceze. Niciodată mai înainte nu mai fusesem cuprins de un asemenea sentiment. Ce s-a întîmplat atunci? A trecut mult timp pînă să ajung
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aplecăm cu seriozitate asupra textelor filosofului irlandez 166. Ce este o cireașă? "Văd cireașa, o ating, o gust; sunt sigur că nimicul n-ar putea fi nici văzut, nici atins, nici gustat; cireașa este, deci, reală. Dați la o parte senzația de moliciune, de umiditate, de roșeață, de aciditate și veți da la o parte însăși cireașa, pentru că ea nu e nimic altceva decît aceste senzații. Cireașa, vă zic, nu e decît un mănunchi de impresii sensibile sau de idei percepute
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi nici văzut, nici atins, nici gustat; cireașa este, deci, reală. Dați la o parte senzația de moliciune, de umiditate, de roșeață, de aciditate și veți da la o parte însăși cireașa, pentru că ea nu e nimic altceva decît aceste senzații. Cireașa, vă zic, nu e decît un mănunchi de impresii sensibile sau de idei percepute de diferitele simțuri (...). Dar, dacă prin cuvîntul "cireașă" vreți să numiți o natură necunoscută, distinctă de toate aceste calități sensibile, și prin existența ei ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lucrurilor, pentru mine sunt chiar lucrurile reale." Din grandioasa contribuție a filosofului Emmanuel Kant (1724-1804) reținem aici doar ideea că spațiul și timpul sunt creații ale spiritului uman. Am putea vorbi și de "senzaționismul" lui Pessoa, teorie care afirmă că senzația reprezintă singura realitate: "Nimic nu există, nu există nici o realitate în afara senzațiilor. Ideile sunt senzații, senzații de lucruri care nu există în spațiu și uneori nici în timp167." Gîndirea lui Piron, Calderon de la Barca, Berkley, Kant, Pessoa scoate în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Emmanuel Kant (1724-1804) reținem aici doar ideea că spațiul și timpul sunt creații ale spiritului uman. Am putea vorbi și de "senzaționismul" lui Pessoa, teorie care afirmă că senzația reprezintă singura realitate: "Nimic nu există, nu există nici o realitate în afara senzațiilor. Ideile sunt senzații, senzații de lucruri care nu există în spațiu și uneori nici în timp167." Gîndirea lui Piron, Calderon de la Barca, Berkley, Kant, Pessoa scoate în evidență o dimensiune fascinantă și înfricoșătoare a ființei umane. Omul nu este oare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
reținem aici doar ideea că spațiul și timpul sunt creații ale spiritului uman. Am putea vorbi și de "senzaționismul" lui Pessoa, teorie care afirmă că senzația reprezintă singura realitate: "Nimic nu există, nu există nici o realitate în afara senzațiilor. Ideile sunt senzații, senzații de lucruri care nu există în spațiu și uneori nici în timp167." Gîndirea lui Piron, Calderon de la Barca, Berkley, Kant, Pessoa scoate în evidență o dimensiune fascinantă și înfricoșătoare a ființei umane. Omul nu este oare, odată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aici doar ideea că spațiul și timpul sunt creații ale spiritului uman. Am putea vorbi și de "senzaționismul" lui Pessoa, teorie care afirmă că senzația reprezintă singura realitate: "Nimic nu există, nu există nici o realitate în afara senzațiilor. Ideile sunt senzații, senzații de lucruri care nu există în spațiu și uneori nici în timp167." Gîndirea lui Piron, Calderon de la Barca, Berkley, Kant, Pessoa scoate în evidență o dimensiune fascinantă și înfricoșătoare a ființei umane. Omul nu este oare, odată pentru totdeauna, un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
am întrebat adesea de ce există numai o singură chimie, o singură biologie, o singură fizică și 10 000 de psihologii”. Și a continuat: „Bineînțeles, nu poate exista decât o singură știință a comportamentului”. Oamenii de afaceri au de multe ori senzația că nu pot obține un răspuns exact din partea psihologiei. Din moment ce am fost psiholog clinic înainte de a lucra în domeniul afacerilor, mai am încă o serie de comportamente de „terapie nondirectivă” în repertoriul meu. Când primul director de întreprindere cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Am primit o amendă Mai puține șanse de a fi rănit P V N Pasagerul mi-a cerut să o folosesc A durat mai mult timp până am pornit N I S Am văzut un polițist Mișcări condiționate Boțirea hainelor Senzație de disconfort N N N I I I S S S Ceea ce nu vrem să facă persoana în cauză (să conducă o mașină fără să-și pună centura de siguranță) este asociat cu o întărire pozitivă imediată și cu posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar, eforturile fiind resimțite drept sforțări, ambiții, fără să poată anula senzația de proză confecționată. SCRIERI: Beton armat, Cernăuți, 1934; Judecata focului, București, 1957; Oameni care tac, București, 1963; Oameni în luptă, București, 1964; Procesul Horia, București, 1967; Tezaurul lui Justinian, București, 1967; 3 comédii, București, 1968; Avram Iancu sau Calvarul biruinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
pune în legătură cu noțiunea (conceptul) ca bază a semnificației semnului lingvistic este cea a relației cu reprezentarea, ținînd cont că aceasta este o imagine mintală care există fără a fi determinată de acțiunea nemijlocită a obiectelor, așa cum se întîmplă în cazul senzației. Astfel stînd lucrurile, se pune întrebarea dacă această imagine mintală nu poate primi și ea un nume, fără a atinge treapta elaborării abstracte și metamorfozarea ei într-un concept. Dar, dacă reprezentarea este o treaptă spre realizarea noțiunii (conceptului), prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este dată de faptul că omul, deși ființă biologică, nu acceptă lumea așa cum i se dă, ci o transformă pentru a-și satisface necesitățile ce decurg din această situație. Pe de altă parte, respingînd lumea care i se dă ca senzație fugitivă, omul își creează o lume a sa pentru necesitățile sale ca ființă spirituală, pe care să o poată gîndi, studia și transmite sub formă de cunoaștere despre lume. De aici cele două dimensiuni care caracterizează pe om: munca, adică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
definirii omului prin voința sa egoistă a fost preluată și de către Friederich Nietzsche , care pleacă de la premisa că viața este voința de putere. La rându-i, voința spune filosoful, este emoție, în speță, emoția comenzii. Exaltând voința de putere și senzația supremației personale, Nietzsche va ajunge la concluzia că nu există necesitate, ci doar libertate absolută a voinței, pledând, astfel, pentru o libertate umană nelimitată. Un alt moment important al problematicii libertății este alegerea din multitudinea posibilităților devenirii, a acelora care
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ani să fumeze, să consume alcool sau droguri. Asta ar trebui să ne îngrijoreze. Pe zi ce trece sunt tot mai mulți adepți ai drogurilor, din păcate! Unii fac asta pentru a se dă mari, șmecheri,iar alții ca să încerce senzații, dar într-un sfârșit devin dependenți. Jumătate din vina este a părinților, a fraților, a rudelor, pentru că orice copil trebuie supravegheat și învățat că drogurile sunt foarte periculoase pentru noi toți. "Un drog în plus, o viață în minus", la
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Lupu Ramona Iuliana, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1972]
-
de văzut; nu scapă nici bucolicele („norii au staționat preocupați de probleme agrare”), iar „prin orașul tău cubist D-zeu e cu scaun la cap”, toate - imagini inversate care sporesc sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
multe motive ne este greu să vedem că putem înțelege semnificația expresiilor limbajului doar atunci când ne străduim să determinăm rolul lor în contexte lingvistice și nelingvistice cuprinzătoare. Unul din aceste motive este înclinația puternică de a socoti anumite procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același cuvânt, Wittgenstein răspunde: „Jocurile pe care le jucăm cu el au o anumită asemănare. Și de asemenea senzațiile care însoțesc folosirea cuvântului au o anumită asemănare.“30 Fostul student al lui Wittgenstein, filozoful John Wisdom, relatează că acesta le spunea, întrebându-se ce se întâmplă când cineva crede, înțelege sau își amintește ceva, că va trebui să ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
loc atunci când un copil a deprins cititul este „o schimbare a comportării sale“. Această schimbare este cea care îi permite învățătorului să spună că „a început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
comune de exprimare, de analogiile pe care le sugerează acestea.37 Cum pot fi armonizate aceste două tipuri de sugestii ne-o arată, poate cel mai bine, considerațiile lui Wittgenstein asupra acelor expresii prin care comunicăm ceea ce simțim, vorbind despre senzațiile, emoțiile sau sentimentele noastre. Sunt expresii care ne sunt foarte familiare tuturor. Nu ne așteptăm ca în această sferă să fim amenințați de confuzii conceptuale. Wittgenstein ne arată însă că această impresie se poate dovedi adesea greșită. Drept fundal contrastant
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]