23,406 matches
-
mod obișnuit se determină pragurile unui ton dat în prezența unui alt ton mascat, a cărui frecvență și intensitate sunt sistematic variate. Pragul tonului mascat este mai ridicat în prezența tonului nemascat, îndeosebi când deosebirea de frecvență dintre cele două tonuri este mică. Pentru cercetarea fenomenelor auditive uneori este necesară o încăpere izolată de sunete ce-ar putea veni din afară și fără ecou (cameră insonizată, anechoică). 3.7. Senzațiile vizuale Pentru a obține o senzație vizuală este necesar ca raza
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Toate culorile pe care le poate percepe ochiul omenesc se împart în două mari clase: * seria acromatică (alb, negru și toate nuanțele de gri cuprinse între alb și negru); * seria cromatică ce cuprinde toate celelalte culori; caracteristicile culorilor cromatice fiind tonul cromatic, luminozitatea, saturația; Înaintea oricărei experiențe privind senzațiile cromatice trebuie să stabilim dacă subiectul distinge sau nu culorile. Cecitatea cromatică este un defect destul de frecvent la bărbați (3-4%), dar mult mai rar la femei (cca 0,5%). Persoanele care prezintă
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
puțin spre ziuă și a fost intensă între orele 3 și 4. Agresiunea subiecților s-a manifestat în cea mai mare măsură față de experimentator, deși într-o formă social acceptabilă, mai ales sub forma unor întrebări acuzatoare adresate într-un ton neamical. O problemă importantă în experimentele de acest fel este ca experimentatorul să știe să-și stăpânească propria-i agresivitate. Adelman și Rosenbaum, plecând de la ipoteza gradientului scopului a lui Hull, au căutat să verifice stingerea conduitei instrumentale ca funcție
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
avantajul că ne dă posibilitatea unei analize mai minuțioase a procesului de apreciere, a fluctuațiilor, ezitărilor și eventual, inconsistenței aprecierilor. Metoda comparării în perechi poate fi utilizată și cu prezentarea succesivă a materialelor de comparat, de exemplu compararea a două tonuri, a două fragmente muzicale (diferite în ceea ce privește ritmul, melodia sau armonia) etc. și cu stimuli foarte diferiți, fie estetici, fie de o altă coloratură afectivă (de exemplu, dezgust, frică, mânie etc.). În cazul metodei evaluării, subiectului i se prezintă de fiecare
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Maximinus Tracul (m. 238) și-a asumat puterea imperială, inițiind o perioadă de 50 de ani de anarhie militară. În acest timp s-au succedat o serie de împărați efemeri, a căror politică față de creștini a căpătat o varietate de tonuri ciudate. Maximinus, urând atitudinea tolerantă a predecesorului său, Alexandru Sever, a inițiat o persecuție care, deși a fost scurtă, a fost periculoasă deoarece viza persecutarea creștinilor în general și a ierarhilor lor în special (atitudine adoptată ulterior de Decius și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imperial, ocupând funcții civile; dar nu numai, creștinii sunt prezenți și în castra ipsa. Conținutul semantic al adjectivului ipsa, tinde să scoată în evidență neobișnuința faptului: sunt creștini chiar și în taberele militare! Cu toate acestea, se pare că în tonul apologetului lipsește orice accent de complăcere. Verbul implevimus nu se referă îndeosebi la castra, poate să dea de înțeles deși manifestă o stare de fapt, potrivit căreia creștinii slujeau în armată, vrea să arate autorității publice numai interesul pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
privind mai mult pământul decât cerul, aceștia erau invadați de setea banului și nu mai căutau să-l obțină cinstit. Din acest motiv, al decăderii lor morale, sfântul Maxim nu s-a putut abține să nu-i mustre pe un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât cerul, aceștia erau invadați de setea banului și nu mai căutau să-l obțină cinstit. Din acest motiv, al decăderii lor morale, sfântul Maxim nu s-a putut abține să nu-i mustre pe un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu milităm
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ioana Crăciunescu), evoluând de la tandrețe și transparență la sarcasmul aluziv, cinism și subversiune ca rezistență la cenzura realului, de la evanescență și puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt Lucian Blaga, Constanța Buzea, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu. „Spațiul de grație” este unul de „rugă și pândă”, loc de inițiere, unde închiderea (a ochilor, a păsării în căușul palmei, a petalelor „în” floare) este resimțită concomitent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
cea mai reușită modalitate atât de anunțare a subiectului, cât și de captare a atenției/bunăvoinței publicului, în mai toate întreprinderile noastre discursive, în cercetarea academică ne vedem siliți, îndeobște, să nu continuăm, pe cât posibil, în aceeași manieră, pe același ton. Cum bine spune Al González în aceeași Introducere la Our Voices, la care m-am mai referit, "Resimțim o presiune majoră de a lăsa la o parte propriul nostru sine cultural pentru a obține credibilitate academică"15. Totuși, adaugă criticul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mai intensă a mijloacelor de persuasiune derivate din caracterul oratorului ar fi fost, cu siguranță, contra-productivă"270, încheie criticul. Stilul (elocutio, lat./lexis, gr.) adresei lui Nixon, apreciază Hill, îl ajută pe președinte în construcția discursivă a portretului său caracteriologic: "tonul său este, invariabil, serios"271. Trei părți din discurs sunt consacrate stilului simplu, adică exact stilului adecvat în cazul discursurilor deliberative, confirmă criticul retoric. În cea de a treia sa parte, discursul lui Nixon înaintează către "un ton mai pasional
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
său caracteriologic: "tonul său este, invariabil, serios"271. Trei părți din discurs sunt consacrate stilului simplu, adică exact stilului adecvat în cazul discursurilor deliberative, confirmă criticul retoric. În cea de a treia sa parte, discursul lui Nixon înaintează către "un ton mai pasional"272, în încercarea președintelui de a se folosi de repetiții pentru a "întreprinde o perorație cu adevărat elocventă"273. Astfel, încheie Hill, dacă primele două părți ale discursului lui Nixon sunt dedicate "clarității și francheții", ultima parte demonstrează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mitului toată lumea o crede, în general nimeni nu o chestionează și, în mod cert, deține o valoare pedagogică"541, în timp ce Reagan, președintele, spune povestea cu un talent extraordinar. Mesajul său este mereu clar, exemplele pe care le alege, binevenite, iar tonul său este, invariabil, optimist și încrezător în progresul propriei națiuni pe calea descrisă de mit. Nu în ultimul rând, Reagan spune celor care îl ascultă, de fiecare dată când are ocazia, că "dacă aleg să participe la poveste, vor deveni
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
recunoaștere, dacă dorește participarea și implicarea reală, progresivă a educaților, în conducerea activității. Doar pentru menținerea atenției, de pildă (nu doar captarea ei inițială), a interesului, acesta poate recurge la tehnici manageriale în organizare, îndrumare, reglare: utilizează pauze tăcute, schimbă tonul vocii (prin coborâre), redirecționează educatul către alt mod de prezentare, efectuează evaluări pentru conduitele de succes, introduce probe de control, face întreruperi și efectuează alte acțiuni, recurge la delegarea de responsabilități sau la cooperare ș.a. Dar și alte premise pot
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe folosirea perspectivei și a culorii. Tot în același univers de forme se situează și stilul rococo (mai ales cel vienez), caracterizat prin eleganța mișcării curbelor și contracurbelor în plan și în spațiu. Cromatica este gingașă, delicată, suavă, bazată pe tonuri de roz, albăstrui, vernil, violaceu și neliniștitorul auriu, simbol al regalității și al opulenței aristocratice. Dacă dialogul de curbe, cu orientare circulară, dă naștere vârtejurilor în imagine, desfășurările ondulatorii determină o mișcare vălurită în care privirea ne este purtată pe
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
el nu povestește, nu ilustrează, nu vede o realitate văzută și revăzută de toată lumea. La Klee, traseul grafic este încărcat de semnificație transmițând hipersensibil realitatea sa interioară. La Klee cromatica este rafinată, îndelung gândită și orchestrată. Desfășurate pe suprafețe plane, tonurile sugerează adâncimi, în ritmurile unei realități interioare. Recursul la arta naivă îl ajută să uite lecțiile academice, care pentru alții devin o povară. La polul opus al acestei sensibilități delicate se află energicul, explozivul, vulcanicul Pablo Picasso. Ciclul său grafic
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse spovedaniile unui melancolic, care își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
nu numai Uniunea Europeană, ci și țările nordice și relația SUA-Canada. Literatura despre comunitățile pluraliste de securitate (ex: Adler și Barnett 1998) evidențiază impactul potențial al instituțiilor, al valorilor și identităților chiar și la nivelul înalt al securității internaționale. Într-un ton oarecum diferit, dar în mare parte complementar, vezi discuția referitoare la relațiile de securitate regională în Buzan și Waever 2003. Chiar și la nivel global, normele și instituțiile pot avea o influență considerabilă. Suveranitatea și alte drepturi ale statelor reprezintă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar putea preta să facă de toate... inclusiv lucruri mai puțin ortodoxe.) Altă făină se macină acum la moară. (Când lucrurile Încep, În sfârșit, să se schimbe În bine, se mai spune: „I-a venit și lui apa la moară”.) Tonul face muzica. (O sugestie, observație sau mustrare nu se impune de la sine: trebuie să aibă calitatea sau șansa de a obține coparticiparea intelectuală și afectivă a celui căruia Îi este adresată: „Vorba dulce mult aduce”.) Poartă ochelari de cai! (Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
doar cu ea Însăși, nu și cu lumea, pe care o apreciază ca neimportantă, zadarnică sau iluzorie. Dar ce folos că astfel de oameni Își pot nuanța relațiile cu ei Înșiși, dacă nu pot da aceeași bogăție de nuanțe (de tonuri) și relațiilor cu alții! În astfel de condiții, cunoașterea filosofului, oricât ar câștiga ea În profunzime, prin introspectare, se Îngustează dramatic prin egoism! Μ Unii consideră că În dragoste, ca și În dialogul intelectual, potrivirile sau acordurile sunt greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
până acolo Încât și lumina care se reflecta În ochelarii lui Crabbin i se părea un motiv În plus de enervare. Nu e decât unul care distrează poporul, spuse Crabbin. Și de ce dracu să nu fie? Întrebă Martins pe un ton feroce. O, știți...voiam doar să zic... Că era Shakespeare?” Situația ajunge și mai Încurcată cu cât Crabbin care, Încercînd să vină În ajutorul unui scriitor care nu a citit cărțile despre care vorbește, și nici nu le-a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă de la un autor la altul, alternând sensibilitatea și lirismul excesiv cu lipsa oricărei emoții, într-un mesaj transmis pe un ton masculin, rece, în încercarea de obiectivizare mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Opoziția de stil nu este diferențiată numai de la un autor la altul, ci și în cadrul operei aceluiași autor. Este vorba despre acea revoluționare a limbajului postromantic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dictaturii, i se interzice, ca pedeapsă, să mai publice în România"63. Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însăși vocea destinului, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale, de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic, al spiritului, masca inflexibilă, de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic"108. În spiritul acestui principiu și cercetându-i spiritul civic, Alex Ștefănescu o numește pe Ana Blandiana o Jeanne d'Arc a poeziei românești, vizându-i tocmai acest rol
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]