24,313 matches
-
în lumea contemporană. Războiul Rece a lăsat în urma sa o moștenire importantă, adesea menținută în cultura populară și în mass-media, teme precum spionajul (cum este, spre exemplu, seria filmelor de succes internațional avându-l ca erou pe James Bond ) și amenințarea războiului nuclear bucurându-se de o mare și constantă popularitate . Există un dezacord între istorici cu privire la punctul de plecare al Războiului Rece. În timp ce majoritatea istoricilor plasează originile sale în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, alții le
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
asupra Mediteranei, asigurând supraviețuirea Imperiului Britanic și independența țărilor din Europa de Est ca state-tampon între sovietici și Regatul Unit. În viziunea americană, Stalin părea un potențial aliat în realizarea scopurilor lor, în timp ce, în abordarea britanică, Stalin apărea ca cea mai mare amenințare. Cu sovieticii ocupând deja cea mai mare parte din Europa de Est, Stalin a fost, deja, în avantaj, iar cei doi lideri occidentali concurau pentru favorurile lui. Diferențele dintre Roosevelt și Churchill au condus la acorduri separate cu sovieticii. În octombrie 1944
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
ale Americii au adoptat Planul Marshall, un angajament de asistență economică pentru toate țările europene care doreau să participe, incluzând și Uniunea Sovietică. Scopul planului a fost de a reconstrui sistemele democratice și economice ale Europei și de a contracara amenințările percepute la echilibrul de putere din Europa, cum ar fi preluarea controlului de partidele comuniste prin revoluții sau alegeri. De asemenea, planul a declarat că prosperitatea europeană era condiționată de redresarea economică germană. O lună mai târziu, Truman a semnat
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
a devenit cunoscut sub numele de Planul Molotov (instituționalizat mai târziu, în ianuarie 1949, sub numele de CAER). Stalin a fost, de asemenea, speriat de o Germaniie reconstituită; viziunea sa în privința unei Germanii postbelice neincluzând posibilitatea de reînarmare sau orice amenințare la adresa Uniunii Sovietice. La începutul anului 1948, ca urmare a rapoartelor de consolidare a „elementelor reacționare”, ofițerii de informații sovietici au executat o lovitură de stat în Cehoslovacia, singurul stat din Blocul Estic în care sovieticii au permis păstrarea structurilor
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
armele nucleare împotriva dușmanilor SUA. Dulles a enunțat, de asemenea, doctrina „represaliilor masive”, amenințând cu o severă reacție americană la orice agresiune sovietică. În acest sens, superioritatea SUA în privința dotării cu arme nucleare a permis lui Eisenhower să facă față amenințărilor sovietice în privința intervenției acestora în Orientul Mijlociu, în timpul Crizei Suezului din 1956. Această criză face parte din Războiul Rece, având drept caracteristic faptul că niciuna dintre cele două mari puteri (URSS și SUA) nu a participat direct în lupte, ci a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Național de Apărare Împotriva Comunismului și, la cererea Statelor Unite, a decretat Legea penală preventivă împotriva comunismului. Guvernul indonezian nealiniat al lui Sukarno s-a confruntat, la începutul anului 1956, când câțiva comandanții regionali au cerut autonomie de la Jakarta, cu o amenințare majoră privind legitimitatea sa. După ce medierile au eșuat, Sukarno a luat măsuri pentru a elimina comandanții disidenți. În februarie 1958, comandanții militari disidenți din Sumatra Centrală (colonelul Ahmad Hussein) și din Sulawesi de Nord (colonelul Ventje Sumual) au declarat Guvernul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
din Europa de Vest. La sfârșitul lunii aprilie 1965, președintele Lyndon B. Johnson a trimis aproximativ 22.000 de militari în Republica Dominicană pentru o ocupație de un an a republicii, într-o invazie cunoscuttă cu numele de cod Operațiunea Power Pack, invocând amenințarea apariției unei revoluții în stil cubanez, în America Latină. Alegerile prezidențiale din 1966, în timpul ocupației, au fost câștigate de conservatorul Joaquín Balaguer. Deși Balaguer s-a bucurat de o bază reală de sprijin al elitelor, precum și din partea țăranilor, adversarul său, fostul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
de cereale și tehnologie către URSS și cerând creșterea semnificativă a cheltuielilor militare. În plus, Statele Unite au anunțat că vor boicota Jocurile Olimpice de vară din 1980, de la Moscova. El a descris intervenția sovietică în Afganistan ca fiind „cea mai gravă amenințare pentru pace de la cel de-al Doilea Război Mondial". În ianuarie 1977, cu patru ani înainte de a deveni președinte, Ronald Reagan, într-o conversație cu Richard V. Allen, a declarat, fără menajamente, că așteptările sale de bază în legătură cu Războiul Rece
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
deja capturase câteva orașe, iar acum asedia Orleans. Când alanii care locuiau în regiune erau gata să se alăture lui Attila, Aetius, cu ajutorul influentului senator galo-roman, Avitus, i-a convins pe vizigoții regelui Theodoric I să i se alăture împotriva amenințării externe, de asemenea, a reușit să-l împiedice pe Sangiban, un posibil aliat al lui Attila, din combinarea armatei sale cu cea a hunilor. Apoi, armata romano-vizigotă s-a mutat pentru a elibera orașul asediat Orléans, forțându-i pe huni
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
Rusiei), Franz Joseph I (Împărat al Austriei și rege al Ungariei) și Wilhelm I (Împărat al Germaniei). S-a constituit în 6 iunie 1873, prin Acordul consultativ (Convenția de la Schönbrunn) între Alexandru II și Franz Joseph I. În cazul unei amenințări de atac din partea unei terțe puteri, ambii monarhi se obligau să se înțeleagă pentru a adopta o "„linie de conduită comună“". La 23 octombrie 1873, Wilhelm I, împăratul Germaniei, aderă la Convenția de la Schönbrunn. Se constituie astfel . Este un fel
Alianța celor trei împărați () [Corola-website/Science/299113_a_300442]
-
unitatea statală a Eladei nu s-a putut înfăptui prin forțe exclusiv proprii. Rivalitățile dintre polisuri și dintre „partidele” politice au împiedicat constituirea unei „mari puteri” grecești. La un moment dat, această tendință părea să fie stimulată din exterior de amenințarea persană. În fața ei, Atena și Sparta, urmate de majoritatea cetăților elene, și-au pus în comun resursele militare, câștigând așa-numitele "Războaie medice" (490-479 î.Hr.), în urma marilor victorii de la Marathon (490 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.). Dar "Războiul peloponeziac" (431-404
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
interesele economice ale SUA și UE în regiune țin de o perspectivă mai îndepărtată, totuși interesul pentru stabilitate politică și securitate ar trebui să fie unul extrem de profilat, dat fiind faptul că traficul și migrația ilegale în regiune reprezintă o amenințare comună. Autoritățile și experții din Rusia au avut de la bun început o atitudine negativă față de GUUAM, văzând în această organizație regională o amenințare la interesele sale politice, economice și de securitate din spațiul postsovietic. Tocmai de aceea Rusia a întreprins
GUAM () [Corola-website/Science/299151_a_300480]
-
să fie unul extrem de profilat, dat fiind faptul că traficul și migrația ilegale în regiune reprezintă o amenințare comună. Autoritățile și experții din Rusia au avut de la bun început o atitudine negativă față de GUUAM, văzând în această organizație regională o amenințare la interesele sale politice, economice și de securitate din spațiul postsovietic. Tocmai de aceea Rusia a întreprins cele mai variate măsuri, soldate cu succes, pentru a demonstra lipsa de viabilitate a GUUAM din punct de vedere economic. Recenta implicare în
GUAM () [Corola-website/Science/299151_a_300480]
-
al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problemă raportului bisericii basarabene față de cea română. Autoritățile române au adoptat față de episcopul Gribanovski o atitudine de amenințare. În cele din urmă arhiepiscopul Gribanovski și cei doi episcopi vicari ai săi s-au refugiat la Belgrad. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
în plină expansiune spre centrul Europei. Trei fapte au cântărit mult în hotărârea sultanului Soliman I "Magnificul" (1520-1566) de a-l detrona pe voievodul moldovean: plângerile regelui Sigismund I al Poloniei referitoare la conflictul din Pocuția (plângeri însoțite și de amenințarea voalată de invadare a Moldovei, lucru pe care turcii voiau să-l evite cu orice preț), rolul jucat de Petru Rareș în prinderea și executarea în Transilvania a lui Aloisio Gritti (trimisul special al sultanului și favorit al marelui vizir
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
1948, a arătat că 99% din populatie era foarte implicată cu practicile și religiile lor. Cu programele postbelice ale guvernului de modernizare și urbanizare, procentul credincioșilor s-a micșorat brusc. Legăturile dintre credințele religioase și naționalitatea au reprezentat o gravă amenințare la politica postbelică a guvernului comunist cu privire la structura statului și unitatea națională. După instaurarea comunismului, un sondaj de opinie luat în 1964 a arătat că doar puțin peste 70% din populația totală a Iugoslaviei se consideră a fi credincioși religioși
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
alta, fără ca să se publice motivul. În ianuarie 2012 s-a aflat că în plus a încercat personal, în mod telefonic să împiedice presa (editura Axel Springer AG; ziarele "Bild" și "Die Welt") să publice amănunte despre această controversă, folosind amenințări de dare în judecată, pentru care însă se pare că ulterior și-a cerut scuze. În afară de această „afacere de presă” foarte actuală, Wulff a mai dat de multe ori prilej de controverse, de ex.: într-o emisiune TV a făcut
Christian Wulff () [Corola-website/Science/299186_a_300515]
-
și să dea la schimb Manciuria pentru Coreea, dar inamicii politici ai lui Witte, apropiați ai curții imperiale, și șefii armatei și marinei au refuzat aranjamentul. Țarul a fost de acord cu punctul de vedere al celor din urmă. Disprețuind amenințarea japoneză și în ciuda alianței acestora cu britanicii, guvernul rus a tergiversat orice aranjament până când Japonia a declarat război în 1904. În războiul care a urmat, amplasarea mai bună în teritoriu a armatei, superioritatea tehnologică și a moralului trupelor i-au
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
în urmă din punct de vedere al dezvoltării și vulnerabilitatea în domeniul extern au ajuns la proporții de criză. Foametea a ucis aproximativ o jumătate de milion de oameni în 1891, iar acțiunile Japoniei și Chinei au fost percepute ca amenințări externe. Drept contramăsuri, regimul a fost forțat să adopte un program ambițios dar costisitor, concepuit de Serghei Witte, cel mai competent ministru de finațe. Witte a luptat pentru obținerea unor împrumuturi externe, pentru conversia rublei în aur, pentru o mai
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Stăniloae, Ernest Bernea, Emil Cioran, Petre Țuțea ș.a. În anii 1988-1989 este arestat și interogat în mai multe rânduri, fiind învinuit de „propagandă creștină, ostilă ideologiei marxist-leniniste“, principala acuzație fiind aceea de discipol al gânditorului Petre Țuțea. În pofida presiunilor și amenințărilor, refuză să colaboreze cu securitatea și nu semnează nici un angajament de acest tip. În cotidianul „Evenimentul Zilei” din 13 aprilie 2016 se arată că, în 1999, cotidianul „Atac la Persoană” a publicat pe prima pagină în facsimil acordul de colaborare
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
n-au «jucat», acolo oamenii au trăit și au murit. Și mai știu că în Piață nu s-a propagat violența, ci dimpotrivă. Marian Munteanu a cerut discuții libere, adevăr.” Receptat de către puterea politică din acea vreme ca o posibilă amenințare datorită popularității și simpatiei câștigate în timpul demonstrației “Piața Universității”, a fost arestat în zorii zilei de 13 iunie 1990, eliberat după-amiază și apoi sechestrat și bătut cu brutalitate în dimineața de 14 iunie 1990 în sediul Universității de către minerii coordonați
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
continentului având ieșire la Golful Hudson, mai deținea insulele Bahamas și Jamaica în Caraibe, Minorca în Marea Mediterană și Madrasul din India pe care l-a recuperat de la francezi. Rușii și austriecii erau determinați să reducă puterea Prusiei, considerată o nouă amenințare la ușa lor. Împreună cu Franța, planurile alianței constau în apărare reciprocă și în atacarea simultană a Prusiei din două părți de către Rusia și Austria, sprijinite de Franța. Prim-ministrul britanic, Ducele de Newcastle, a rămas optimistic, considerând că acest război
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
de a mai lansa o invazie majoră a teritoriului austriac. Prusia de Est a fost ocupată de forțele ruse în iarnă și a rămas sub controlul rușilor până în 1762, cu toate că Frederic nu i-a mai văzut pe ruși ca o amenințare imediată. În aprilie 1758, britanicii au încheiat convenția anglo-prusacă cu Frederic, prin care promiteau că vor plăti subsidii de 670 000 de lire sterline. Marea Britanie a mobilizat o forță de 9000 de trupe pentru a întări armata Hanovriană a lui
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
întărit garnizoanele la Oswego, Fort Bull și la Fort Williams. Expediția lui Johnson a fost mai bine organizată, fiind preocupat de alimentarea forturilor de pe Ohio, determinându-l pe baronul Dieskau să conducă apărarea Frontenacului împotriva atacului. Când Johnson a văzut amenințarea, Vaudreuil l-a trimis pe Dieskau la fortul Sf. Frederic pentru a preveni amenințarea. Dieskau a planificat atacarea taberei britanice de la Fort Edward în capătul de sus al râului Hudson, dar Johnson l-a fortificat puternic, iar sprijinul indian a
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
fost mai bine organizată, fiind preocupat de alimentarea forturilor de pe Ohio, determinându-l pe baronul Dieskau să conducă apărarea Frontenacului împotriva atacului. Când Johnson a văzut amenințarea, Vaudreuil l-a trimis pe Dieskau la fortul Sf. Frederic pentru a preveni amenințarea. Dieskau a planificat atacarea taberei britanice de la Fort Edward în capătul de sus al râului Hudson, dar Johnson l-a fortificat puternic, iar sprijinul indian a lui Dieskau a fost reticent în a atacă. Cele două forțe s-au întâlnit
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]