24,150 matches
-
Acum ești aici cu mine. Nu mai ești atât de mic, ești un flăcău în toată regula. Știu că ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am dormit pe unde am apucat, am dormit prin șanțuri, pe cartoane, prin fân, prin locuri tainice și în unghere întunecoase, prin tufișuri mari, prin cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai ești atât de mic, ești un flăcău în toată regula. Știu că ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am dormit pe unde am apucat, am dormit prin șanțuri, pe cartoane, prin fân, prin locuri tainice și în unghere întunecoase, prin tufișuri mari, prin cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei de la ordine și ne alungau în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îmi pare rău, trebuie să plec. Te rog să mă scuzi, nu mai pot rămâne. - Unde pleci așa de repede? O întrebă cu ochii scânteietori și tot atât de triști. - Aici nu vii să stai degeaba. Nu vii să ai numai unde dormi, ce mânca și să pierzi timpul de pomană. Dar de ce mă-ntrebi? Ce te interesează unde merg? Tu abia ai sosit, pari obosit, ar fi cazul să te odihnești. - Nu, vreau să merg cu tine, zise ca un copil. - Vrei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întorși din drum când nu acceptau taxa care depășea valoarea mărfurilor avute. Atunci ei așteptau între vămi o altă tură de serviciu și-și puneau speranțele în norocul lor. De câte ori nu erau lăsați să aștepte în arșița soarelui făcând insolații, dormind uneori sub cerul liber, în ploi și vânt, fără nici un adăpost. Cu timpul, toate acestea asfințiseră, rămânând ca amintire în mintea fiecăruia. Într-un compartiment era un grup de tineri care se aflau într-o bună dispoziție și emanau un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
numai Carmen. Nicky vrând să se salveze din situația în care se afla motivă faptul că trebuie să o ducă și pe Julia acasă, locuind mult mai departe. În noaptea aceea, Carmen nu închise nici un ochi. Cine ar fi putut dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume, soarta unei regine și bătălia de la vaterloooo, sus, sus, levitație și moarte aparentă, inca astăzi și mâine doi lei intrarea (...)” Nicolae Manolescu îl
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe trotuarul străzii Calea Turzii, venind de la conferința Religie și Cultură susținută de arhiepiscopul Bartolomeu Anania, la Casa de Cultură a Studenților, o mașină scapătă de sub control, condusă de un șofer în stare de ebrietate, i-a curmat zilele. Își doarme somnul de veci în cimitirul „Central” alături de cea care i-a fost tovarășa de viață, soția. * Cele mai multe informații din acest material au fost oferite de familia P. Ir. Pogângeanu. PETRU ST. POGÂNGEANU (1933-1997) Petru MATEI Petru St. Pogângeanu s-a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dedicate satului Gugești. Contribuția să poate fi descoperită în volumul Gugești (jud. Vaslui). Preliminariile unei istorii, în care semnează pagini de autentică sensibilitate scriitoriceasca. Profesorul Petru St. Pogângeanu s-a stins, pretimpuriu, în data de de 11 ianuarie 1997. își doarme somnul de veci în cimitirul Eternitatea din Iași. NOTĂ: Portretele profesorilor Petru Ir. Pogângeanu (1910-1993) și Petru St. Pogângeanu au fost preluate din Petru V. Matei, Nasc și la Gugești oameni. Portrete, Iași, Editura Cronică, 2013, p. 123-136. BISERICĂ CATOLICĂ
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
observă izolarea în camerele Misionarilor. Fiind Misionarii dispuși la îngrijirea sufletelor și unul de altul departe, nu poate fi între ei o viață comună. Ei au locuințe totalmente separate și departe de locuință de serviciu și niciunul cu exceptia Misionarului nu doarme sub acoperișul sau. Toți Misionarii poartă haină propriei instituții și nu este permisă admiterea niciunei haine a Ordinului. Misionarii, în măsura talentului, vorbesc limba țării. În toate bisericile parohiale și filiale în zile de sărbătoare și în post se învață
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
hotărît, că e vremea să mă trezesc. Oricum, pînă atunci mai e timp destul, numai bine să mă las din nou pradă visului întrerupt... Mihai! strigă din bucătărie Livia. Doamne, ce n-aș da să fiu acasă la mine! Să dorm de unul singur în patul meu de fier, ca o covată, să fi dat un pumn deșteptătorului, să tacă, să-mi reiau visul întrerupt și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unul singur în patul meu de fier, ca o covată, să fi dat un pumn deșteptătorului, să tacă, să-mi reiau visul întrerupt și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am culcat tîrziu. Tîrziu, după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trotuarul celălalt, trec strada printr-un loc nemarcat două femei cu copii mici în brațe, care se grăbesc să-i lase la creșa dintre blocuri, ca apoi să fugă să prindă autobuzul spre combinatul forestier. Neața, Mihăiță! Am impresia că dormi în sat de-o vreme. O, sărut mîinile! răspund eu doamnei care m-a salutat. Scuză-mă, nu te-am observat. Ce faci, îți duci perechea la creșă? Da, îi duc pe-ăștia mici. Cum rămîne însă cu răspunsul ? Dormi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dormi în sat de-o vreme. O, sărut mîinile! răspund eu doamnei care m-a salutat. Scuză-mă, nu te-am observat. Ce faci, îți duci perechea la creșă? Da, îi duc pe-ăștia mici. Cum rămîne însă cu răspunsul ? Dormi în sat, sau faci maraton în fiecare dimineață tocmai din Cartierul de Nord pînă în centru? Rea mai ești, Cezara! îi spun, depărtîndu-mă. Vreme de un an, am stat în același birou cu Cezara, soția lui Petre Graur. Pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doctorului cutare. Și dintr-o dată, în clipele mele de singurătate, cînd vorbesc cu mine însumi, mă întreb dacă ăsta sînt eu; eu, care drămuiam fiecare oră a după-amiezii. Ajungeam acasă de la combinat pe la patru jumătate-cinci, mă băgăm imediat în pat, dormeam pînă la șapte jumătate-opt, mă trezeam, beam o cafea și mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam ori mă duceam la vreun film. Șapte ani, zi de zi. Plus duminicile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se întîmplă acasă: de dimineață au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe pat, cu spatele rezemat de sobă, povestindu-i tatii totul, cu de-amănuntul. Umblase de la o ușă la alta, era dată afară pe o ușă, ea intra pe alta, pînă cînd a fost îndrumată într-un anume loc. "Am dormit în Gara de Nord", spunea ea și eu îmi închipuiam că dormise cine știe în ce palat. I-a povestit tatii mult, cum a umblat și cum, pînă la urmă, a primit-o cineva, pe la amiază, după ce a așteptat ore în șir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
totul, cu de-amănuntul. Umblase de la o ușă la alta, era dată afară pe o ușă, ea intra pe alta, pînă cînd a fost îndrumată într-un anume loc. "Am dormit în Gara de Nord", spunea ea și eu îmi închipuiam că dormise cine știe în ce palat. I-a povestit tatii mult, cum a umblat și cum, pînă la urmă, a primit-o cineva, pe la amiază, după ce a așteptat ore în șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine dorm aici la noapte decît să întîrzii. Scot agenda și mă uit la pagina cu ziua în curs: pe pagină scrie doar "construcții-montaj". Dar cu construcții-montaj am terminat-o pe ziua de azi, și-i abia ora nouă fără zece. Pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu furtunul în mînă. Imediat după ce trecea controlul a treia oară, schimbam furtunul la ultima gură de apă, îl lăsam pe nașul Ion să ude florile, iar eu mă așezam între flori, cu spatele rezemat de gardul verde și adormeam. Dormeam puțin, poate jumătate de oră, pînă venea nașul Ion și mă trezea: "Hai, finule, să strîngem furtunul, că-i gata". Minutele dormite între flori au rămas în mintea mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ion să ude florile, iar eu mă așezam între flori, cu spatele rezemat de gardul verde și adormeam. Dormeam puțin, poate jumătate de oră, pînă venea nașul Ion și mă trezea: "Hai, finule, să strîngem furtunul, că-i gata". Minutele dormite între flori au rămas în mintea mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum de regina nopții, ori văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trebuie să primesc repartiție pentru o garsonieră la blocul-turn. Excelent! Bine că... mă rog... în sfîrșit... Ce-ți fac copiii? îl întreb. He-he! rîde el, trăgînd din țigară. Poznă mare! Dimineață, deschid ochii și-l văd pe cel mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pepeni. Nu, că pepeni furai cu Costică, din grădină de la bunicu'. Lasă... Furai și tu cu noi. Cîteodată, rîde el. Ce mai știi de Costică? Te-ai mai întîlnit cu el? Acum trei săptămîni, cînd am fost la București. Am dormit la el. Așteaptă să plece în străinătate, la un congres. E un matematician foarte apreciat. Mda, mormăie Ion. Zi-i ce voiai să mă rogi, întorc eu discuția. Da' rămîne-ntre noi! Jur! Aseară, începe el, am băut cu tine pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
m-am apropiat de ea și-am vrut s-o sărut, mă așteptam să spună "noi nu sărutăm", dar m-a dezamăgit, cuprinzîndu-mă în brațe cu sete și patimă. Se făcuse tîrziu, afară era vreme rea, așa că a hotărît să doarmă la mine. M-a primit lîngă ea, sub cearșaf, cu brațele desfăcute, însetată de îmbrățișare. Dar cînd am vrut să mă apropii mai mult, m-a oprit prompt: Nu. Întîi mergi la frații mei să te botezi, participi la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
altfel n-ai cum înțelege Cultura", mi s-a hotărît într-o zi în camera de mături de pe blocul Yanis. Poate că de-aceea am și scos atît de repede din buzunar două sute de lei. Oricum, noaptea aceea, cînd am dormit spate-n spate cu fata care mă voia botezat, rămîne o întîmplare pe care mi-o amintesc ori de cîte ori vreau să rîd de unul singur. Ajungînd în fața porții, intru în cabina portarilor, iau de pe masă legitimația care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]