24,388 matches
-
este un strat de roci dure care includ scoici ale unei plaje de acum 11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys, sub forma unui zid aflat spre izvoarele râului Câlnău, în comuna Valea Salciei din județul Buzău. Zidul Uriasilor are un aproximativ un metru lățime, înălțimea generală fiind cam de 6-7 m, dar cu maxime prin unele porțiuni de 20 de metri. Este în aparență un martor de
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământului,creată de lenta îndepartare a Asiei de Europa.Inițial fisura avea 8 km adâncime ,dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârsta.Izvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activă.Din cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikal,unul singur izvorăște din apele sale:Angara. Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. De asemenea, bătălia mai este pomenită și în actele ungare din secolul al XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde și alte detalii despre conflict. În toate aceste izvoare nu este menționat niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna inițial un loc greu accesibil și apărat de elemente naturale sau artificiale. Transformarea lui în toponim s-a produs la începutul secolului al XV-lea, în documente maghiare legate de bătălia din
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
de la Turnu Severin), ori cel mai scurt (trecătorile Carpaților către Sibiu sau Brașov). Nici în ipoteza existenței armistițiului nu se poate concluziona cu siguranță că într-adevăr românii i-au dus pe inamici pe drumul cel mai scurt către Ungaria. Izvoarele istorice oferă puține informații geografice cu privire la acest subiect. Cronica pictată de la Viena menționează doar "„o cale oarecare”" ("quondam via"), între "„locuri strâmte”" ("passus strictissimos"), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
între Orșova și nordul Mehadiei. Cel dintâi care a optat pentru această zonă a fost Aurelian Sacerdoțeanu, în 1934, urmat de către Ion Conea, un an mai târziu. Ambii s-au bazat pe trei premise: Deoarece primul punct este fals, conform izvoarelor (Carol dorea să poarte bătălia mereu amânată de Basarab), celelalte cad de la sine. Un alt motiv pentru retragerea pe cel mai scurt drum a fost considerat cel al înfometării armatei (lucru menționat chiar în Cronica pictată). Constantin Rezachevici se îndoiește
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
sau lipsește) și un tabel al gradelor sau comparației (cazuri în care natura simplă variază, astfel încât se pot identifica grade de variații ce se pot compară). Bacon este inițiatorul empirismului și senzualismului modern: simțurile ne dau cunoștințe certe și constituie izvorul tuturor cunoștințelor. Știință adevărată se dobândește prin prelucrarea metodica, rațională a datelor senzoriale. Bacon pune astfel în opera să principala Novum Organum (1620) bazele metodei inductive, caracterizată prin folosirea analizei, comparației, observației și experimentului. Considerând lumea ca fiind de natură
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
ar fi originile sale, incașii l-au transformat într-un mic (cu o suprafață de 5 mile pătrate), dar extraordinar oraș. Invizibil de dedesubt și complet limitat natural, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populația, și irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incași ca un oraș ceremonial secret. 610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfășoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor și a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
a apariției unor forme noi, mai perfecte, pe calea luptei noului cu vechiul, în succesiunea permanentă din procesul evoluției formelor materiale, fiecare fenomen dispare odată co apariția altui fenomen mai perfect, exemple fiind luate din dezvoltarea ideilor sau procesul adevărului. Izvorul dezvoltării se află în interiorul fenomenelor, ""în fiecare ființă vie, evoluțiunea complexivă rezultă mai cu seamă din echilibrul și lupta forțelor interne, adică a acelor forțe care se nasc din interiorul forțelor ce evoluează"". Vasile Conta este de asemenea reprezentantul uneia
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
satelite“ (Armenia, de pildă) sprijinea acțiunea și redresarea temporară din secolul al IV-lea d.Hr. Imperiul de Apus și în cele din urmă căpeteniile lor s-au substituit autorității imperiale, Roma rămânând totuși o capitală a creștinătății și un izvor de autoritate religios-politică. Pax Romana exprima și existența unei unități a sistemului de valori politice și cultural-religioase în Imperiu. Prin asimilarea valorilor neromane, combinate cu romanizarea populațiilor cucerite, statul multietnic cu centruș în Mediterana a forjat unitatea spirituală a zeci
Pax Romana () [Corola-website/Science/298684_a_300013]
-
Științele auxiliare ale istoriei sunt totalitatea științelor care studiază izvoarele documentare și elaborează metodologia cercetării acestora. De-a lungul timpului s-au dat diverse definiții și clasificări ale ale acestor științe în funcție de impactul asupra studiului istoric cât și în funcție de calitatea datelor utilizate. Reținem aici clasificarea lui Aurelian Sacerdoțeanu care consideră
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
în funcție de calitatea datelor utilizate. Reținem aici clasificarea lui Aurelian Sacerdoțeanu care consideră că științele auxiliare ale istoriei pot fi "majore", de unde istoria împrumuta rezultate sigure și concluzia, si șiințele auxiliare "minore", de care istoricul se folosește în adunarea, apoi interpretarea izvoarelor istorice în cadrul cercetării. Științele auxiliare sunt în raport de interdisciplinaritate și reciprocitate cu studiul istoriei propriu-zis. Varietatea și calitatea interpretării izvoarelor istorice se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea fiecărei științe în parte, iar identificarea de noi metode de cercetare conduce, în
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
istoria împrumuta rezultate sigure și concluzia, si șiințele auxiliare "minore", de care istoricul se folosește în adunarea, apoi interpretarea izvoarelor istorice în cadrul cercetării. Științele auxiliare sunt în raport de interdisciplinaritate și reciprocitate cu studiul istoriei propriu-zis. Varietatea și calitatea interpretării izvoarelor istorice se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea fiecărei științe în parte, iar identificarea de noi metode de cercetare conduce, în mod firesc, la sporirea numărului de stiinte care contribuie la investigarea izvoarelor istorice. Științele Auxiliare sunt un ansamblu de stiinte care
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
reciprocitate cu studiul istoriei propriu-zis. Varietatea și calitatea interpretării izvoarelor istorice se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea fiecărei științe în parte, iar identificarea de noi metode de cercetare conduce, în mod firesc, la sporirea numărului de stiinte care contribuie la investigarea izvoarelor istorice. Științele Auxiliare sunt un ansamblu de stiinte care pun în valoare informația documentata cuprinsă de diferite înscrisuri, pentru a fi utilizată la scrierea istoriei. Acestea sunt indispensabile istoricului pentru descifrarea, înțelegerea, stabilirea temporală și spațială a evenimentelor și evaluarea
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
pun în valoare informația documentata cuprinsă de diferite înscrisuri, pentru a fi utilizată la scrierea istoriei. Acestea sunt indispensabile istoricului pentru descifrarea, înțelegerea, stabilirea temporală și spațială a evenimentelor și evaluarea critică a surselor. Înainte, erau denumite "științe pentru cunoașterea izvoarelor istorice" , "discipline istorice speciale" sau "științe fundamentale ale istoriei". "Științe Auxiliare" a fost un termen conceput de istoricul și paleograful austriac, Teodor Sickel în secolul al XIX-lea. Școala franceză a propus o modalitate de împărțire a științelor în : Științele
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
tehnologia de fabricare și structura materiei prime. Geografia istorică este rezultat în urmă legăturilor strânse dintre istorie și geografie. Preia mediul de la geografie și evoluția socială de la istorie, reprezentând studiul interdependentei, în timp, a mediului natural și a societății umane. Izvoarele cartografice reprezintă o categorie importantă de surse istorice. Identificarea și localizarea în teren a informației istorice se realizează cu ajutorul geografiei istorice. Alături de metodă comparativa, critică și statistică, prin intermediul metodei cartografice se pot oferi noi concluzii cercetătorului. Climatologia istorică presupune studierea
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful trebuie, prin urmare, să deosebească copia de autentic și falsul de original, să poată identifica, localiza și data textele, în funcție de particularitățile grafice ori de conținut, ca și de cele legate
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Ungaria se varsă în râul Crișul Repede. Are o lungime de 134 km. Pe parcursul său străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest cu localitățile mai importante Suplacu de Barcău, Marghita și Berettyóújfalu. Râul Barcău se formează dintr-o serie de izvoare situate în Piemontul Oșteana la limita dintre Munții Mezeș și Munții Plopiș. Majoritatea prezentărilor turistice ale zonei, identifică izvoarele Barcăului în două izbucuri: "Izbucul Mare" și "Izbucul Mic". Această desemnare este improprie. Izbucul Mare alimentează de fapt, Valea Măgurii care
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
Câmpia de Vest cu localitățile mai importante Suplacu de Barcău, Marghita și Berettyóújfalu. Râul Barcău se formează dintr-o serie de izvoare situate în Piemontul Oșteana la limita dintre Munții Mezeș și Munții Plopiș. Majoritatea prezentărilor turistice ale zonei, identifică izvoarele Barcăului în două izbucuri: "Izbucul Mare" și "Izbucul Mic". Această desemnare este improprie. Izbucul Mare alimentează de fapt, Valea Măgurii care se varsă în Toplița. Debitele din Izbucul Mic se varsă în râul Răchita. Cursul superior al râului Barcău, amonte
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
Christiane Desroches Noblecourt scrie la p. 125: Ea adaugă la p. 126 : În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista "La Recherche". El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document . Scrierile atribuite lui Moise marchează, însă, în ochii tradiției, începutul redactării Bibliei, consemnând date petrecute conform acesteia începând, poate, cu anii 1700 î.Hr. Unii istorici sunt însă de părere că înaintea
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
de lichid, cu gust de miere. Le mai lipsea apa, iar mulțimea era gata să-l omoare pe Moise cu pietre. El face un lucru miraculos - deși făcut de Domnul, el spunea că a scos apă din stâncă. Stânci cu izvoare găsești peste tot - unele potabile, altele sărate. Evreii ajung la poalele Muntelui Sinai, unde văd muntele înconjurat de nori negri și fulgere. Moise îi lasă conducerea poporului fratelui său, Aaron, și se urcă pe munte unde rămâne 40 zile, ținând
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
în , în rusă Сирет) este un râu care străbate teritoriile Ucrainei și României și se varsă în Dunăre. izvorăște din Munții Carpații Păduroși aflați în Bucovina de Nord (astăzi regiunea Cernăuți a Ucrainei), la o altitudine de 1.238 m. Izvoarele sale se află în apropiere de localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița). Șiretul parcurge 706 km (dintre care 596 km pe teritoriul României și 110 km pe teritoriul Ucrainei) și se varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Dintre afluenții fluviului
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
se varsă în Marea Baltică, traversînd teritoriul Poloniei și Germaniei. Are o lungime de 912 km. Este o importantă arteră navigabilă. Pe malul Odrei sînt situate orașele Ostrava (în Cehia), Opole, Wrocław, Szczecin (în Polonia), Frankfurt an der (în Germania) ș.a. Izvoarele Oderului se află în Cehia, în apropiere de orașul Olomouc. Pe cursul superior, fluviul se îndreaptă spre nord-est, pornind către teritoriul Poloniei. Trece prin orașele poloneze Racibórz, Opole, Wroclaw, Kostrzyn și Szczecin, apoi se varsă în Marea Baltică. Oderul comunică prin intermediul
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
revistei "Contrapunct" și bibliotecar la Biblioteca "Nicolae Iorga" din Ploiești. Este unul dintre optzeciștii care a luat poezia în serios, consacrându-i viața. Prieten cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs și la izvorul celuilalt mare ploieștean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907. Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată
Ion Stratan (scriitor) () [Corola-website/Science/299532_a_300861]
-
Localitatea s-a extins în 1966 prin unirea satului Jucu de Sus cu satul Jucu de Jos. La Jucu de Sus, la confluenta Văii Sărații (afluent de dreapta al Someșului Mic) cu câteva mici pâraie tributare (pârâul Schiniștii ș.a.) apar izvoare sărate și un câmp larg cu eflorescente saline, care dovedesc existența în subsol a unui masiv de sare. Masivul de sare străpunge straturi de marne și argile, cu intercalații de tufuri, tortonian superioare. Istoricul Mihail Macrea din Cluj-Napoca crede că
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
Dealurilor Feleacului, pe stânga Văii Racilor . Comuna este compusă din satul reședință de comună Aiton și satul Rediu. Altitudinea medie: 626 m. În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Aiton se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (82,76%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (11,61
Comuna Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/299567_a_300896]