22,519 matches
-
ființa umană, de a o aduce la o stare de conștiință deplină a potențialităților sale. Iar dacă natura adevărată a omului este aceea de imagine a lui Dumnezeu, filosofia înseamnă conștientizarea acestei naturi ca echivalență om-Dumnezeu, adică deificarea (deificatio) . Totodată, rațiunea poate îndrepta credința aflată în derivă, în vreme ce credința poate îndrepta rațiunea pe calea Adevărului revelat. Nici legitimitatea cunoașterii naturii nu încetează în starea evanghelică, deoarece, după cum ne-o confirmă apostolul Pavel, cele nevăzute „se văd din făpturi” (Romani, 1, 20
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
deplină a potențialităților sale. Iar dacă natura adevărată a omului este aceea de imagine a lui Dumnezeu, filosofia înseamnă conștientizarea acestei naturi ca echivalență om-Dumnezeu, adică deificarea (deificatio) . Totodată, rațiunea poate îndrepta credința aflată în derivă, în vreme ce credința poate îndrepta rațiunea pe calea Adevărului revelat. Nici legitimitatea cunoașterii naturii nu încetează în starea evanghelică, deoarece, după cum ne-o confirmă apostolul Pavel, cele nevăzute „se văd din făpturi” (Romani, 1, 20). Ca făptură, totul este un semn al lumii nevăzute; lumea materială
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
nu încetează în starea evanghelică, deoarece, după cum ne-o confirmă apostolul Pavel, cele nevăzute „se văd din făpturi” (Romani, 1, 20). Ca făptură, totul este un semn al lumii nevăzute; lumea materială ca și creație a lui Dumnezeu este pentru rațiune un semn al mâinii divine. Există, de fapt, două tipuri de teofanii, Scriptura și natura. Pe Dumnezeu îl putem găsi în ambele deopotrivă, folosind instrumentul potrivit: credința pentru scriptură și rațiunea pentru natură. Cuvântul divin, spune el, are „două picioare
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
materială ca și creație a lui Dumnezeu este pentru rațiune un semn al mâinii divine. Există, de fapt, două tipuri de teofanii, Scriptura și natura. Pe Dumnezeu îl putem găsi în ambele deopotrivă, folosind instrumentul potrivit: credința pentru scriptură și rațiunea pentru natură. Cuvântul divin, spune el, are „două picioare”: rațiunea și revelația, cu o sursă unică, înțelepciunea lui Dumnezeu. Creația lui Dumnezeu poate fi înțeleasă folosind ca metodă dialectica, cu cele două operații fundamentale, diviziunea (descinderea de la unitatea genurilor înspre
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
un semn al mâinii divine. Există, de fapt, două tipuri de teofanii, Scriptura și natura. Pe Dumnezeu îl putem găsi în ambele deopotrivă, folosind instrumentul potrivit: credința pentru scriptură și rațiunea pentru natură. Cuvântul divin, spune el, are „două picioare”: rațiunea și revelația, cu o sursă unică, înțelepciunea lui Dumnezeu. Creația lui Dumnezeu poate fi înțeleasă folosind ca metodă dialectica, cu cele două operații fundamentale, diviziunea (descinderea de la unitatea genurilor înspre specii și indivizi) și analiza (calea inversă diviziunii, de la indivizi
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
evacuare specificate în răspunsul sovietic". Scriind despre decizia de capitulare, diplomatul român Alexandru Cretzianu nota: "Este de ajuns să spun că regele, primul-ministru și șefii militari păreau să-și fi pierdut dintr-o dată cele mai scumpe iluzii și, totodată, luciditatea rațiunii. Pur și simplu nu puteau găsi forța necesară pentru a înfrunta calamitatea". Anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herței a avut însemnate consecințe asupra situației interne și internaționale a României. Mai mult, creșterea tensiunii la granița de răsărit
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
iar cauza finală secundară este mântuirea veșnică a omului. ul lucrător (actual) este o influență provizorie, supranaturală, a lui Dumnezeu, asupra puterilor sufletești ale omului, cu scopul de a-l îndemna la un act rânduit spre mântuire. Harul lucrător iluminează rațiunea și întărește voința, lăuntric și nemijlocit. Potrivit Apostolului Pavel, omul, de la natură, nu este în stare nici măcar să gândească ceva legat de mântuirea veșnică: Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
ceva legat de mântuirea veșnică: Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu" (2 Cor 3, 5). Capacitatea de a cugeta la mântuire vine de la Dumnezeu, care luminează rațiunea: "Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a dat creșterea. Astfel nici cel care sădește nu e ceva, nici cel care udă, ci numai Dumnezeu, care dă creșterea" (1 Cor 3, 6-7). Există o lucrare supranaturală a lui Dumnezeu
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
senator în Parlamentul României unde, începând cu toamna anului 1993, a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Comisiei de privatizare a Senatului. "Viața Șantierului", "Chimistul", "Înainte", "Ramuri", "Mozaicul", "Revista de protecție a muncii", "Viața medicală", "Curierul Filatelic", "Pădurea noastră", "Parlamentul", "Filatelia", "Rațiunea" (din 2001 - director de imagine), Studioul de Radio Oltenia Craiova, "Mesagerul Olteniei" (din 2009 - secretar general de redacție). Este prezent cu activitate de peste 40 de ani în cadrul filialei Dolj a "Asociației Filateliștilor din România", conducând "Cercul Filatelic Municipal Craiova", "Cercul
Andrei Potcoavă () [Corola-website/Science/305326_a_306655]
-
și mai ales își dorea să aibă acces la cât mai multe cunoștințe. Din prea multă curiozitate, va ajunge să scrie chiar un manual de grădinărit. Nu ar fi deloc greșit să numim cazul lui Albert drept unul de „enciclopedism”. Rațiunea, descoperea el, poate fi utilizată legitim într-un mod complementar credinței căci, altfel, dacă nu facem deosebire între ceea ce credem și ceea ce știm, se compromite stabilitatea credinței. Rațiunea nu mai trebuia pusă în slujba credinței în sensul idealului anselmian („cred
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
fi deloc greșit să numim cazul lui Albert drept unul de „enciclopedism”. Rațiunea, descoperea el, poate fi utilizată legitim într-un mod complementar credinței căci, altfel, dacă nu facem deosebire între ceea ce credem și ceea ce știm, se compromite stabilitatea credinței. Rațiunea nu mai trebuia pusă în slujba credinței în sensul idealului anselmian („cred pentru a înțelege”), ci dimpotrivă, adevărurile de credință pot fi protejate prin separarea celor două facultăți. Dintr-un anumit punct de vedere, această separare poate fi privită ca
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
unui efort de asimilare critică a acestor idei. El va spun că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest sens modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția boetiană îi servește lui Albert drept un
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
de diverse invataturi eretice care se infiltrau agresiv in randurile Bisericii, s-au angajat în căutarea unei cunoașteri ("gnôsis") aparent perfecte, care să depășească aparențele sensibile și preceptele morale elementare. Ei căutau o doctrină totală, care să explice originea și rațiunea tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute. Mântuirea, considerau ei, este condiționată de o cunoaștere a tainelor divine prin intermediul unor semne prezente atât în Evanghelii sau Apocalipsa lui Ioan, cât și în tradiția vie, orală, transmisă de la Hristos, absentă din textele canonice
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
la limita dintre cosmos și non-cosmos, dintre "loka" și "aloka". Evoluția sufletului către iluminare poate fi urmărită prin analizarea celor cinci etape de cunoaștere care culminează cu omnisciența: "mati jnana" (cunoașterea obișnuită, individuală, bazată pe intelect, simțuri, amintiri, logică și rațiune), "sruthi jnana" (cunoașterea îmbogățită de surse exterioare: studierea scripturilor, observarea simbolurilor și a semnelor; această cunoaștere are ca fundament atenția, analogia și înțelegerea), "avadhi jnana" (percepția super-senzorială prin depășirea facultăților obișnuite, a noțiunilor temporale și spațiale, adică prin intuiție), "manahparyaya
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
în interiorul zidurilor era de două ori mai mare decât cea a orașului medieval. Fragmente mici din această fortificație pot fi încă văzute astăzi în Timișoara. Până și ordinea clădirilor din incintă, dispuse pe un plan de străzi rectangulare, reflectă o rațiune militară. În interiorul cetății existau doua piețe: Piața Domului și Piața Paradei. Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației, alături de câteva case private. A doua era rezervată celor cu caracter militar. În această perioadă sunt construite clădiri reprezentative în interiorul cetății printre care
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
că aceste patru elemente se amestecă și apoi se despart. Următorul filosof al naturii, Anaxagora, afirma că natura ar fi alcătuită din părți foarte mici care nu pot fi văzute cu ochiul liber iar impulsul mișcării a fost denumit nous ("rațiune" sau "spirit") Presocraticii au încercat să răspundă la întrebări de genul „Care este "geneza" lucrurilor existente?”, adică din ce provin ele inițial și din ce sunt alcătuite acum, „cum are loc schimbarea?” Au fost primii care au sugerat că răspunsurile
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
spre moarte voluntară. II. CAUZE SOCIALE ȘI TIPURI SOCIALE Sinuciderea egoistă Durkheim numește alienarea de la obiceiurile comune EGOISM. „Omul nu poate trăi dacă nu simte atașament față de ceva care să-l depășească [...] viața nu este suportabilă decât dacă îi intrevedem rațiunea de a fi, dacă are un țel prin care să merite osteneala de a o trăi.” Atenția sociologului s-a îndreptat felul în care diferite confesiui acționează asupra sinuciderii. Datele statistice au arătat ca media sinuciderilor la un milion de
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
unor aventuri, care devin riscante, spune Durkeim. Eșecurile sporesc pe măsura riscurilor și astfel, rata sinuciderii crește. Atunci când o nevoie este satisfăcută, apare alta și tot așa. Durkeim propune în acest sens ca „pasiunile să fie ținute în frâu” de către rațiune. Dar în același timp recunoaște ca nu există această putere în om. Fiecare individ, dacă este mulțumit de statusul pe care îl are în societate, nu se gândește să își ia viața. Cu cât oamenii dețin funcții de subordonare, cu
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
anchetă este condusă de Tallulah (Lu) Simmons("Leslie Bibb"), iubita lui Woody, însă acesta se desparte de Lu preferând să o creadă pe Jordan care în final se dovedește a fi nevinovată. Garret Macy ("Miguel Ferrer") este presupusa voce a rațiunii din Biroul de Medicină Legală când subordonații săi încalcă legea. El este șeful Biroului de Medicină Legală din Boston și totodată un bun prieten al lui Jordan. Garret are o fică, Abby, în liceu. Mama ei, Maggie, s-a despărțit
Crossing Jordan () [Corola-website/Science/313207_a_314536]
-
însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat. „Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful rațiunii atotcuprinzătoare. (...) O artă de mare sinceritate în care culoarea plutește, irizată de o lumină calmă; pictura lui delicată, discretă, ascunde un simț sigur al construcției care nu devine niciodată ostentativ. Acuarelele sale nu se rezumă la stenografierea unei priveliști, așa cum
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
europeana. Filozoful atomist Titus Lucretius Carus (d. 50 i.Hr.), în poemul său "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor") ne înfațișează clar ideile lui Epicur privind evoluția cosmosului, a Pământului, a ființelor și a societății umane și aceasta făcând apel la rațiuni mecaniciste fără referință la implicarea vreunei forțe supranaturale. Aceasta a avut o mare influență asupra filozofilor și oamenilor de știință din perioada Renașterii și a epocilor următoare. Dupa căderea Imperiului Roman, ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
pentru fiziologie. În 1543, prin tratatul de anatomie "De humani corporis fabrica", Andreas Vesalius inaugureaza epoca modernă a medicinei vest-europene. Prin lucrarea sa, bazată pe observație în cadrul disecțiilor, scolastica este înlocuită prin empirism. Locul teoriilor devenite dogme inatacabile sau al rațiunilor abstracte, speculative, este luat de studiile și experimentele efectuate direct în natură. În acest context, atenția se îndreaptă și asupra fitoterapiei. Otto Brunfels, Hieronymus Bock și Leonhart Fuchs au scris lucrări valoroase privind studiul plantelor. Nici regnul animal nu este
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși și are astfel sarcina de a individualiza eventualele erori ascunse în
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși și are astfel sarcina de a individualiza eventualele erori ascunse în cuprinsul teoriei respective. Dacă aserțiunile de bază nu vin în contradicție cu experiența, sau dacă tentativa rațiunii
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși și are astfel sarcina de a individualiza eventualele erori ascunse în cuprinsul teoriei respective. Dacă aserțiunile de bază nu vin în contradicție cu experiența, sau dacă tentativa rațiunii de a falsifica coordonatele expuse nu are un rezultat pozitiv, înseamnă că teoria este adevărată, cel puțin în mod provizoriu, ținând seama de faptul că afirmațiile considerate în prezent adevărate pot fi în viitor anulate, prin acumularea de noi cunoștințe
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]