22,890 matches
-
această impresie se poate dovedi adesea greșită. Drept fundal contrastant pentru reflecțiile lui Wittgenstein pot servi idei și reprezentări familiare, atât de evidente, încât orice discuție asupra lor poate părea, la prima vedere, inutilă. Moduri curente de exprimare sugerează că senzațiile, sentimentele și gândurile noastre stau într-un fel de „spațiu interior“, la care posesorul lor are un acces 282 GÂNDITORUL SINGURATIC direct, iar semenii lui doar unul mijlocit și imperfect. Faptul că o anumită stare mintală este conștientă ar implica
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
comportării noastre verbale și nonverbale. Avem, așadar, imaginea a două lumi, a două domenii ale realității, între care constatăm că există o anumită corelație. Ea poate fi gândită, de cel care reflectează, drept „paralelism“. Manifestări comportamentale însoțesc în mod constant senzațiile, emoțiile și sentimentele. În anumite situații însă putem să le ascundem. Cu alte cuvinte, putem să ne prefacem și putem să mințim. Ceea ce duce la concluzia că propriile trăiri ne sunt în mod nemijlocit cunoscute pe când cele ale altora trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
expresiilor despre ceea ce simțim și a relației lor cu expresiile care descriu caracteristici ale comportării. El urmărește să determine ce lumină aruncă asupra acestor intuiții și reprezentări familiare o examinare mai îndeaproape a modului cum sunt folosite expresii referitoare la senzații, cum este, de exemplu, expresia „mă dor dinții“. Altfel spus, să obțină, pe această cale, clarificări conceptuale care ne îngăduie „să vedem mai bine“ într un domeniu care este accesibil privirii tuturor oamenilor. Acest demers se sprijină pe formularea și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sufletești etc. - pentru propria sa folosință? - Ei bine, nu putem noi oare să facem asta în limbajul nostru obișnuit? - Dar nu asta am eu în vedere. Cuvintele acestui limbaj trebuie să se refere la ceea ce poate ști doar vorbitorul; la senzațiile sale nemijlocite, private. Un altul nu poate, prin urmare, să înțeleagă acest limbaj.“ Pasajul merită toată atenția deoarece el indică ceea ce urmărește Wittgenstein atunci când examinează expresiile prin care spunem ceva despre ceea ce simțim. El admite că folosim în mod frecvent
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu ar fi aceea a desemnării unui lucru. Lucrul din cutie nu aparține, pur și simplu, jocului de limbaj; nici cel puțin ca un ceva; căci cutia ar putea să fie și goală. [Ă] Asta înseamnă: Dacă construim gramatica expresiei senzației după modelul «obiectului și desemnării», ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 285 atunci obiectul nu mai este luat în considerație deoarece este irelevant.“38 Prin această splendidă alegorie, ideea limbajului privat este prezentată și, în același timp, respinsă, ca ceva
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mă doare.» pot să spun simplu «Mă doare.». Bineînțeles, situația e diferită dacă dăm sens expresiei «durere inconștientă»Ă“42 Că durerea este a mea, a unui subiect, este ceva cuprins în expresia „durere“, ca și în orice spunem despre senzații. Nu este cuprinsă însă aici o informație despre un posesor și despre ceea ce posedă el, ca în expresiile descriptive. „Așadar judecățile « A are un dinte de aur.» și «A are o durere de dinți.» nu sunt folosite în mod analog
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
judecățile « A are un dinte de aur.» și «A are o durere de dinți.» nu sunt folosite în mod analog. Ele diferă în ceea ce privește gramatica lor acolo unde, la prima vedere, ar putea să nu pară că diferă.“43 Afirmația că senzațiile sunt doar „ale mele“ spune doar în aparență ceva. Ea are tot atât de puțin sens ca și afirmația că „știm“ ceva despre experiențele noastre subiective: „Propoziția «Senzațiile sunt private.» este comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unde, la prima vedere, ar putea să nu pară că diferă.“43 Afirmația că senzațiile sunt doar „ale mele“ spune doar în aparență ceva. Ea are tot atât de puțin sens ca și afirmația că „știm“ ceva despre experiențele noastre subiective: „Propoziția «Senzațiile sunt private.» este comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista contexte în care o propoziție de acest gen poate să aibă o folosire. În afara unor asemenea contexte, ea este însă o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale acestor experiențe. „«Dar ceea ce spui tu nu revine la faptul că nu există, de exemplu, durere fără comportarea caracteristică durerii?» - Înseamnă asta: se poate spune doar despre omul viu și despre ceea ce-i seamănă (se poartă asemănător) că are senzații; vede; este orb; aude; este surd; este conștient sau este inconștient.“ (Cercetări filozofice, § 281.) Expresiile noastre despre experiențe subiective nu le „descriu“ așadar, ci le „exprimă“, tot așa cum un gest, un țipăt, o expresie a feței sau un fel de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
expresia „mă doare“ pentru a exprima ceea ce exprimă și țipetele de durere sau gemetele. Referindu-se la modul cum învață o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
simțim nu schimbă lucrurile. O reușită totală și statornică în minciună și prefăcătorie nu este, de fapt, posibilă. Ceea ce simte o ființă omenească se exprimă în ansamblul comportării sale verbale și nonverbale. Iar fiecare dintre noi a învățat să identifice senzații, sentimente sau gânduri în comportarea semenilor. Impresia familiară că „știu“ foarte bine ceea ce simt eu și nu pot „ști“ ce simte altul induce în eroare. De fapt, lucrurile stau tocmai invers. „Știm“ ceea ce simt alții în măsura în care comportarea lor ne este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
subiective. Dacă spun că simt ceva anume, atunci este un nonsens ca cineva să mă întrebe „De unde știi asta?“. Are însă pe deplin sens să spunem că știm ce a simțit o anumită persoană, într-o anumită împrejurare. „În ce măsură sunt senzațiile mele private? Ei bine, doar eu pot să știu dacă am într-adevăr dureri; celălalt poate doar să o bănuiască. - Într-un fel, asta este fals, în altul e un nonsens. Dacă folosim cuvântul «a ști» așa cum este el folosit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
eu însumi! - Despre mine nu se poate spune deloc (decât poate în glumă) că știu că am dureri. Ce poate oare să însemne asta - în afară, poate, de faptul că am dureri? Nu se poate spune că alții învață ce senzații am eu doar din comportarea mea - căci despre mine nu se poate spune că le-am învățat. Eu le am. Asta este corect: are sens să se spună despre alții că ei se îndoiesc că am dureri; dar nu să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să pătrundă“ dincolo de ceea ce este controlabil prin observație, să ne dezvăluie o lume ascunsă în spatele comportării subiecților. Uneori observarea comportării verbale și nonverbale poate să conducă într adevăr la concluzii greșite cu privire la ceea ce simt și gândesc oamenii. De multe ori senzațiile și sentimentele sunt însă „scrise“ în comportare. Jocurile de limbaj care arată că relația dintre comportare și experiența subiectivă este o relație internă reprezintă o contribuție la „înțelegerea filozofică“. Obiectivul și subiectivul nu pot fi despărțite. Ele nu reprezintă două
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
copil folosirea cuvântului «durere» în felul următor: Când copilul se comportă într-un anumit fel, în anumite împrejurări, eu cred că el simte ceea ce simt eu în asemenea cazuri; iar dacă este așa, 312 GÂNDITORUL SINGURATIC copilul asociază cuvântul cu senzația și folosește cuvântul când senzația reapare. - Ce explică această explicație? Întreabă-te: Ce fel de ignoranță înlătură ea? - A fi siguri că altul are dureri, a ne îndoi că le are ș.a.m.d. sunt tot atâtea genuri naturale, instinctive
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
felul următor: Când copilul se comportă într-un anumit fel, în anumite împrejurări, eu cred că el simte ceea ce simt eu în asemenea cazuri; iar dacă este așa, 312 GÂNDITORUL SINGURATIC copilul asociază cuvântul cu senzația și folosește cuvântul când senzația reapare. - Ce explică această explicație? Întreabă-te: Ce fel de ignoranță înlătură ea? - A fi siguri că altul are dureri, a ne îndoi că le are ș.a.m.d. sunt tot atâtea genuri naturale, instinctive de raportare la alte ființe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
manifestărilor nonverbale. Și unele și celelalte sunt în aceeași măsură manifestări a ceea ce simțim. „Durerea, frica și plăcerea nu sunt publice în felul în care sunt urletul, țipătul și strigătul; dar în măsura în care le percepem ca având o anumită semnificație, aceste senzații sunt un element intrinsec în descrierea a ceea ce auzim.“ (Marie McGinn, Wittgenstein and the Philosophical Investigations, p. 166.) Când percepem o anumită expresie a feței, a privirii, anumite gesturi, noi nu formulăm, pornind de la ele, presupuneri despre ceea ce simte cineva
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dacă pierdeți rapid în greutate, nu exitați să renunțați imediat la post; dacă sunteți depresiv, fiți precaut, lucru valabil și în cazul în care suferiți de insomnie. Un alt semn care anunță în mod clar sfârșitul postului negru este apariția senzației de foame. După o perioadă în care vă gândeați că vă este foame, apoi o alta când nu ați mai simțit-o, iată-o că revine în forță. Nu putem totuși resimți adevărata senzație de foame decât după posturi foarte
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
clar sfârșitul postului negru este apariția senzației de foame. După o perioadă în care vă gândeați că vă este foame, apoi o alta când nu ați mai simțit-o, iată-o că revine în forță. Nu putem totuși resimți adevărata senzație de foame decât după posturi foarte lungi. Cele de scurtă durată nu ne lasă timp să scăpăm de obiceiul de a mânca des pentru a trece timpul. Ideea, dorința de a mânca nu are timp să dispară, astfel că este
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
lungi. Cele de scurtă durată nu ne lasă timp să scăpăm de obiceiul de a mânca des pentru a trece timpul. Ideea, dorința de a mânca nu are timp să dispară, astfel că este dificil de resimțit fenomenul revenirii adevăratei senzații de foame. La sfârșitul postului negru Înainte de post trebuia să evităm mesele copioase pentru a ne obișnui corpul cu schimbările care urmau să intervină; același principiu se aplică și la sfârșitul postului. În acest caz, trebuie pregătit mai întâi tubul
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
mai aproape de ziduri, când mai departe, bucurându-mă de amestecul de stiluri ca un nespecialist și bucurându-mă să respir, un timp, aerul din jur. Interiorul s-a dovedit a fi simplu, un pic dezamăgitor, dar, pentru a șterge ușoara senzație de nemulțumire mi-au venit în ajutor cărțile și informațiile despre toate acele morminte de capete încoronate săpate în locul ăla, tocmai când mă aflam în fața sarcofagului lui Stupor Mundi, împăratul Imperiului romano-german, Francisc al II-lea. Nu am o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
destinate, sau să zicem, că poți fi deopotrivă și acolo, dar și pe un vârf de munte sau privind norii dintr-un avion sau răsturnați într-un ochi de lac din pădure. Trec, uneori, pe la biserica Sfântului Elefterie, unde am senzația de cineva acolo sus, deopotrivă cu cineva în prejma noastră, pe care am avut-o întâia dată la Vatican, la San Pietro, senzație care nu avea nimic de-a face cu meșteșugul lui Michellangelo. Sunt născută de Sfântul Elefterie, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sau răsturnați într-un ochi de lac din pădure. Trec, uneori, pe la biserica Sfântului Elefterie, unde am senzația de cineva acolo sus, deopotrivă cu cineva în prejma noastră, pe care am avut-o întâia dată la Vatican, la San Pietro, senzație care nu avea nimic de-a face cu meșteșugul lui Michellangelo. Sunt născută de Sfântul Elefterie, poate de aici dorința de libertate, păcat, însă, că nu pot ieși și teafără din foc, precum sfântul cu pricina. Când m-am mai
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mult să ieși, cu atât se strânge lațul mai tare... nu pot decât să sper - dacă nu se poate altfel - că se va întoarce totul înapoi de unde a venit... în twilight zone... de aceea ziceam, acum ceva timp, că am senzația porții care s-a deschis, treci bine, nu... se închide la un moment dat până una alta, bună dimineața... și trimite-mi sărutările înapoi! s-o crezi tu! se confiscă toate și nu se mai înapoiază! dar poți primi altele
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mod special, cel de care m-am lipit, ferindu-mă din calea unei mașini ciudate, electrice, asemănatoare ca mărime acelora de pe terenurile de golf. Era cam singura care putea să se miște pe străduțele înguste ale insulei și îți dădea senzația că ești parte dintr-un joc, că te aflai pe terenul uriaș al unei partide cu reguli necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat cu papagalul pe umăr, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]