22,478 matches
-
Enterprise" și-a redeschis puntea de zbor pentru a primi avioane care se întorceau din atacurile americane de dimineață asupra forțelpor navale japoneze. Cu toate acestea, doar câteva avioane au aterizat înainte de următorul val de avioane de atac japoneze care sosind au început atacurile lor asupra lui Enterprise, forțând suspendarea operațiunilor de aterizare a avioanelor. Între orele 09:05 și 09:14, "Junyō" s-a apropiat la o distanță de ( 520 km) de portavioanele amedicane și au lansat un atac cu
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
au lansat un atac cu 17 bombardiere în picaj și 12 Zero-uri. "Forță Principala" și "Forță Avansată" japoneză făceau manevre în încercarea lor de a face joncțiune, iar Junyō pregăte următoarele raiduri. La ora 11:21, avioanele Junyō au sosit și au atacat grupul operativ al lui Enterprise. Bombardierele în picaj au lovit ușor Enterprise, care au provocat mai multe pagube, lovind și "South Dakota" și crucișătorul ușor "Sân Juan", provocând pagube moderate la ambele nave. În acest atac au
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
portavionul "Horneț", dar numai cu o viteză de cinci noduri. Echipajul de pe "Horneț" a fost pe punctul de a restabili parțial capacitatea de deplasare a portavionului , dar la ora 15:20, o a doua formație de atac de pe Junyō a sosit, și cele șapte avioane torpiloare au atacat portavionul aproape staționar. Deși șase dintre avioanele torpile au ratat țintă, la ora 15:23 o torpila a lovit "Horneț" la mijlocul navei cu o lovitură fatală. Torpila a distrus reparațiile la sistemul de
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
cuvinte de laudă și apreciere la adresa tânărului Churchill. În lunile următoare, Churchill a participat la numeroase bătălii, printre care bătălia de la Sasbach, din iunie 1675, în timpul căreia a murit mareșalul Turenne. După sfârșitul războiului, Churchill s-a întors în patrie. Sosit la Londra, a locuit la Palatul St. James, reședința preferată a regelui și a curții. Acolo a cunoscut-o pe Sarah Jennings, o tânără domnișoară de companie, de care s-a îndrăgostit. Sarah provenea dintr-o familie din mica nobilime
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Marlborough era decis să-i inducă în eroare pe olandezi, care nu ar fi permis o diminuare a forțelor aliate în Olanda spaniolă. În acest scop, Marlborough și-a mutat trupele engleze lângă râul Mosela (plan aprobat de către Haga), dar sosit acolo a plănuit să se strecoare și să mărșăluiască spre sud, pentru a face legătura cu trupele austriece din sudul Germaniei. O combinație de înșelăciune strategică și administrare genială i-au permis lui Marlborough să-și atingă scopul. După un
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
1 decembrie 1712. Marlborough a fost salutat și sărbătorit de popoarele și curțile Europei, respectat nu doar ca general, dar și ca prinț al Sfântului Imperiu Roman. Sarah i s-a alăturat în februarie 1713 și a fost încântată când, sosită la Frankfurth în luna mai, trupele prințului Eugen, l-au salutat pe Marlborough din toate punctele de vedere, ca și când ar fi fost încă în funcție. De-a lungul călătoriilor sale, Marlborough a rămas în strâns contact cu curtea de Hanovra
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
deseori avansate față de contemporanii săi. A fost un maestru în evaluarea principalelor caracteristici ale inamicului pe câmpul de luptă. Ca manager, Marlborough a fost de asemenea fără egal, atenția la detalii a lăsat rareori trupele sale neaprovizionate și armata sa sosea la destinație intactă și aptă de luptă. Preocuparea sa pentru bunăstarea soldaților, capacitatea de a inspira încredere și dorința sa de a împărtășii pericolele în război, au făcut să fie adulat de trupele sale: "lumea nu ar putea produce un
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
în timp ce se deplasa spre est, armata franceză, împotriva așteptărilor, a cucerit Bruges și Gent, în ciuda rezistenței a 300 de soldați pe care Marlborough se grăbise să-i trimită acolo. Acest fapt a demoralizat armata britanică, dar armatele de pe Rin au sosit la Oudenaarde. Armata franceză se afla de-a lungul râului Escaut, de la Valenciennes până la Marea Nordului. Doar Oudenaarde se afla încă în mâinile aliaților, iar dacă acesta cădea în mâinile francezilor, orice linie de comunicație cu Marea Britanie era întreruptă. Nu numai
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
sub comanda mareșalului Ouwerkerk spre sud, în direcția orașului Namur, atrăgându-l pe mareșalul Villeroi cu cei 40000 de soldați ai săi. În timpul nopții Marlborough a profitat pentru a se îndrepta spre nord doar cu trupele engleze și scoțiene. A sosit în micul sat Elixheim la ora 4 dimineața și a traversat liniile inamice prin trei puncte: Orsmael, Wangé și Elixheim, luându-i prin surprindere pe francezi și fără să întâmpine aproape nici o rezistență. Cavaleria aliată a format apoi o linie
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
pod de peste râu, dar după victorie impulsul a fost pierdut din cauza indeciziei. Devastarea deliberată a Bavariei, nu l-au convins pe Electorul de Bavaria să-l părăsească pe regele Franței și să se alăture Marii Alianțe. Când mareșalul Tallard a sosit cu întăriri pentru a consolida trupele Electorului de Bavaria și Prințul Eugen de Savoia a sosit de pe Rin pentru a-i susține pe aliați, a avut loc întâlnirea decisivă în Bătălia de la Blenheim în 3 august 1704. a fost parte
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
nu l-au convins pe Electorul de Bavaria să-l părăsească pe regele Franței și să se alăture Marii Alianțe. Când mareșalul Tallard a sosit cu întăriri pentru a consolida trupele Electorului de Bavaria și Prințul Eugen de Savoia a sosit de pe Rin pentru a-i susține pe aliați, a avut loc întâlnirea decisivă în Bătălia de la Blenheim în 3 august 1704. a fost parte a campaniei din 1704 a Războiului Marii Alianțe, pentru a preveni cucerirea capitalei Austriei Habsburgice Viena
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
campat la Ulm și era inferioară numeric armatei aliaților. O mare parte a trupelor sale era împrăștiată în garnizoanele de pe teritoriul Bavariei, dar poziția lui era departe de a fi disperată: dacă ar reuși să reziste o lună, Tallard ar sosi cu întăriri franceze de pe Rin. După ce aliații și-au unit forțele, Electorul de Bavaria și mareșalul Marsin și-au mutat armata de 40000 de oameni în tabăra fortificată dintre Dillingen și Lauingen, pe malul de nord al Dunării. Comandanții aliați
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
era convins că era singura modalitate de a cucerii rapid orașul: dacă nu-l cucerea până la căderea nopții, nu-l va cucerii niciodată - apărarea va fi prea puternică, iar armata franco-bavareză principală care se grăbea de la Dillingen spre Donauwörth, ar sosi să apere poziția. O femeie dragon (deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază, cu toate acestea Ducele de Marlborough a ordonat generalului olandez Goor să atace cât mai curând posibil
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
nu-l va cucerii niciodată - apărarea va fi prea puternică, iar armata franco-bavareză principală care se grăbea de la Dillingen spre Donauwörth, ar sosi să apere poziția. O femeie dragon (deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază, cu toate acestea Ducele de Marlborough a ordonat generalului olandez Goor să atace cât mai curând posibil, pentru a nu le da timp bavarezilor să devină mai puternici". La ora 17, ca un preliminar al
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Cu toate acestea, împăratul Leopold i-a scris personal Ducelui de Marlborough: Nimic nu poate fi mai glorios decât rapiditatea cu care...ai forțat tabăra inamicului la Donauwörth". Colonelul DuBordet a abandonat orașul în acea noapte. Electorul de Bavaria care sosise cu întăriri, a ajuns la timp pentru a asista la masacrul celor mai bune trupe ale sale. S-a retras cu garnizoanele sale în spatele Lech-ului, aproape de Augsburg. Marlborough nu a profitat pentru a ataca Munchen sau Augsburg deoarece nu avea
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
aflau în exil în Olanda. Printre aceștia se găseau personaje importante ca Ducele de Monmouth și Archibald Campbell, conte de Argyll. Totuși acest grup nu era omogen și organizat. La urcarea pe tron a lui Iacob au decis că a sosit momentul pentru a acționa, dar au pierdut șase luni cu pregătirile. Într-un final au decis că atacul va fi împărțit: o parte comandată de Argyll va debarca în Scoția unde acesta avea mulți prieteni și era sprijinit de Clanul
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
Angliei, o regiune în care protestantismul era adânc înrădăcinat. Dispunea de trei nave, patru tunuri și 1500 de muschete. A debarcat cu 82 de oameni printre care se aflau Ford Grey, I conte de Tankerville, Nathaniel Wade și Andrew Fletcher. Sosiți la Lyme Regis în Dorset în 11 iunie, grupul număra 300 de oameni. Aici cu o lungă proclamație pregătită de Ferguson, a fost proclamat rege. Iacob al II-lea fusese informat în prealabil de către serviciile sale secrete despre complotul lui
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
de către serviciile sale secrete despre complotul lui Monmouth și știa despre plecarea navelor sale din Olanda de cel puțin zece zile. Primarul orașului, Gregory Alford a informat milițiile locale și a trimis imediat doi ofițeri vamali la Londra, care au sosit pe 13 iunie după ce au parcurs călare 322 de kilometri. Pentru a face față rebeliunii lui Monmouth, John Churchill a primit comanda trupelor regelui în timp ce operațiunile au fost conduse de contele Feversham. În următoarele zile au continuat să sosească voluntari
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
au sosit pe 13 iunie după ce au parcurs călare 322 de kilometri. Pentru a face față rebeliunii lui Monmouth, John Churchill a primit comanda trupelor regelui în timp ce operațiunile au fost conduse de contele Feversham. În următoarele zile au continuat să sosească voluntari, astfel pe 15 iunie Monmouth dispunea de 1000 de oameni. Pe 13 iunie pierduse doi dintre susținătorii săi aflați la conducere: Dare și Fletcher au avut o dispută în privința unui cal de rasă oferit de suporterii locali. Fletcher l-
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
silită să asiste cu speranța de a încuraja sprijinul populației locale. La Taunton lui Monmouth i se alătură alți 800 de oameni. Între timp dragonii regelui sub comanda lui Churchill, continuau să se apropie de armatele lui Monmouth și au sosit la Chard pe 19 iunie. Cu ajutorul milițiilor locale aceștia au încercat să-i oprească pe noii recruți ce soseau în Taunton pentru a se alătura lui Monmouth. Între timp Feversham cu forțele sale s-a mutat la Bristol, pornind de la
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
800 de oameni. Între timp dragonii regelui sub comanda lui Churchill, continuau să se apropie de armatele lui Monmouth și au sosit la Chard pe 19 iunie. Cu ajutorul milițiilor locale aceștia au încercat să-i oprească pe noii recruți ce soseau în Taunton pentru a se alătura lui Monmouth. Între timp Feversham cu forțele sale s-a mutat la Bristol, pornind de la premisa că aceasta era următoarea țintă a lui Monmouth și a preluat comanda campaniei. Monmouth cu armatele sale s-
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
iunie. Alte revolte ce urmau să aibă loc în Cheshire și în estul Angliei nu s-au concretizat. Rebelii au ajuns la Trowbridge, dar forțele regaliste le-au tăiat calea, iar Monmouth a fost nevoit să se întoarcă spre Somerset, sosind pe 1 iulie la Wells. Soldații săi au deteriorat fațada occidentală a catedralei din Wells, spărgând vitraliile, distrugând orga și mobilierul și folosind-o drept grajd pentru cai. Pe 30 iunie armatele lui Feversham, inclusiv artileria, au sosit, iar Monmouth
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
spre Somerset, sosind pe 1 iulie la Wells. Soldații săi au deteriorat fațada occidentală a catedralei din Wells, spărgând vitraliile, distrugând orga și mobilierul și folosind-o drept grajd pentru cai. Pe 30 iunie armatele lui Feversham, inclusiv artileria, au sosit, iar Monmouth a fost împins pe Somerset Levels (același unde Alfred cel Mare găsise refugiu împotriva vikingilor) și apoi încercuit la Bridgwater, pe 3 iulie a ordonat oamenilor săi să fortifice orașul. Monmouth a fost în cele din urmă învins
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
aproximativ 36000 de soldați de mai multe naționalități. Cam 20000, aflați sub comanda lui Schomberg (mareșalul Armand Frédéric de Schombrg, un hughenot exilat după revocarea Edictul de la Nantes) se aflau în Irlanda deja în 1689. În iunie 1690 William a sosit cu alți 16000 de soldați. Trupele lui William erau în general mult mai bine instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
înălțime în timpul luptei. Cu toate acestea infanteria era formată în mare parte din țărani fără experiență, instruiți în grabă și puțini dintre ei dispuneau de muschete funcționale. Mare parte erau înarmați cu unelte agricole cum ar fi coase. William a sosit la Carrickfergus în Ulster pe 14 iunie 1690 și a mărșăluit spre sud pentru a lua Dublin. Iacob a ales să-și plaseze linia sa de apărare pe râul Boyne, la aproximativ 48 de km de Dublin. Trupele lui William
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]