23,608 matches
-
lui Pește au vrut să mă scoată din Institut În șuturi”. Un personaj emblematic acest tavi al lui Nicolae turtureanu. Și un poet care știe să observe. (17.08.2009) Instituțiile - cheia schimbării Doi amici, un pictor și un poet, zâmbesc sardonic ori de câte ori le spun că șansa schimbării nu e În oameni, fie ei și providențiali, ci În instituții, structuri, grupuri profesionale. „Grupuri, hm!” Adepți ai individualismului, egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
aruncat În realitatea imediată căutând adevărul, sfredelind după filoane de umanitate, și-a mărturisit umilințele și suferințele, a devenit apărătorul celor Înșelați și adesea orbi, le-a Înfățișat minciuna pe care n-o puteau vedea: „Între glonț și bâtă, consensul zâmbește ca și Îngerul morții”. Am primit de la soția sa, Florica Buzinschi, adunate Într-un volum de 300 de pagini - „pentru cei ce vor să știe” - publicistica sa social-politică (Ocultism și harababură, Oscar Print, 2005). Volumul, organizat tematic, are patru secțiuni
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pe care o ținea Ralea la revistă, Întitulată Miscellanea, o psihologie socială aplicată la contextul românesc. Apoi le-am prilejuit o Întâlnire cu Vasile Pavelcu În Aula Universității. „Ați venit să Întâlniți istoria psihologiei românești, nu-i așa?”, le-a zâmbit subțire aproape octogenarul profesor. Seara, la un pahar de vin dulce de Cotnari, știam că Îi plac vinurile dulci (doar un pahar, nu prea agrea reuniunile bahice) i-am creat, Împreună cu familia mea, o atmosferă de „intelectualitate ieșeană”, așa cum credeam
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
unui tânăr de viitor... Ne făcea plăcere să ne Întâlnim pe tărâmul generozității, al acordării ajutorului de care noi nu prea am avut parte la vremea noastră. De câțiva ani, tema predilectă era apropiata noastră ieșire din context. Ne uitam zâmbind unul la celălalt și ne Întrebam: oare mai putem fi de folos, vor mai avea nevoie de noi, ne vor lăsa să avem un sfârșit senin? Oare cum ar trebui să ne retragem, brusc sau treptat? Cu fiecare Întâlnire, interogațiile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
o sală În care ne punem robele și pornim spre sala de festivități precedați de un șambelan. Suntem cu toții plasați pe scenă, festivitatea e impresionantă, accent pe etichetă. Din sală, Rodica Îmi face semne, Îmi indică un individ care Îmi zâmbește Încântat. Nu Înțeleg nimic, ce cunoștințe și-o fi găsit aici... Mă lămuresc după consumarea fastuoasei ceremonii, la dejun, suntem grupați câte opt la o masă, sunt Încadrat de domnul din sală, e de la ambasada noastră din Berna, și prorectorul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
îl întreabă pe unul dintre cei mai reputați istorici eleni: „Domnule profesor, ce se întâmplă cu țara dvs.? Cum se explică faptul că tocmai Grecia, care a inventat democrația acum câteva mii de ani, trăiește acum asemenea timpuri?” Bătrânul istoric zâmbește, după care răspunde amuzat: „Excelență, una din explicații ar putea fi foarte simplă. Poate că, după ce a inventat democrația, Grecia a fost atât de preocupată să exporte această valoare, înât, într-o zi, s-a trezit că nu mai dispune
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
politic intensiv să folosească șamponul Konrad Adenauer, crema de ras Jacques Maritain și apa de gură Aldo Moro. Cât va dura acest efort sisific și la ce va conduce e greu de bănuit. Deocamdată, de sub toga creștin-democrată a PNG-ului zâmbesc gleznele doctrinare ale întemeitorului - Viorel Lis. O realitate care nu poate fi combatută nici cu deodorantul Rasputin, nici cu pudra de talc Ho Și Min. (Jurnalul Național, 11 iunie 2004) III. ALEGERI, CATINDAȚI, URMĂRI Macaroane pe urechi sau anecdote mari
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
O variantă de tip Mugur Isărescu (pe care sper să-l văd peste câteva ore aici, la Washington) mi se pare greu realizabilă. Cât privește însuflețitorul „PNL este strâns unit în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu” mi-e greu să nu zâmbesc și să nu întreb: „Și...?”. Poate că dl Băsescu ar putea fi „briefat” despre existența unui scurt poem care spune: „Un om din Tecuci avea un motor / Și nu i-a folosit la nimic”... (Jurnalul Național, 4 octombrie 2004) De la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
la un talk-show. Ajungând la Daniel Day-Lewis, Larry King i-a spus lui Scorsese cam așa: „Dacă nici el nu va lua Oscarul, chiar nu văd cine și pentru ce ar putea lua un Oscar pe lumea asta”. Scorsese a zâmbit cu o resemnare de-acum istorică. Oscarul a revenit unui actor foarte bun, dar nici pe departe de talia lui Day-Lewis. Halle Barry a luat și ea Oscarul pentru un film în care a gemut cam trei, patru minute într-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ei post-decembristă. A lăsa să se înțeleagă azi, când ești scriitor de primă linie, internaționalizat și cu un nivel de trai de invidiat că, de fapt, nu te-a interesat niciodată prea mult membria în Uniunea Scriitorilor, mă face să zâmbesc. Am prea multe amintiri despre debuturile multora dintre senatorii de drept ai literaturii române de azi ca să nu opun unor excese critice un prietenesc „Haida-de!” Un concurs pentru cel mai bun plan de redresare administrativă (business plan de tip occidental
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
formule de introducere, m-am trezit - ca de atâtea ori în viață - făcând „ce nu se face”: i-am mărturisit dlui Pacepa starea mea de inconfort. S-a uitat la mine mai mult pe sub ochelari decât prin lentila lor, a zâmbit cu o tristețe discretă și mi-a spus: „Vă înțeleg. E normal. Din păcate nu avem timp acum să discutăm motivele reacției dumneavoastră. Haideți să încercăm să realizăm acest interviu. Dacă reușim, bine. Dacă nu - renunțăm. Dacă reușim, avem șanse
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a convins, dar nu a acceptat niciodată că proiectul respectiv era, cum îl caracterizasem eu, „o utopie demnă de toată uitarea”. Considera că mă dădeam la o parte din fața unei datorii care mi s-ar fi potrivit de minune. Am zâmbit așa cum o fac azi, când scriu aceste rânduri. Înainte de a se muta de la New York la Washington, a venit într-o „recunoaștere”. Împreună cu Ileana, soția sa, au stat la noi câteva zile. Mi-a împărtășit multe dintre frământările lui. După ce s-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o chestiune absolut intimă. Aurel se afla încă la New York când rabinul-șef, Moses Rosen, sosea în Statele Unite ca membru al primei delegații ecumenice de după revoluție. Dl Rosen dădea niște declarații extrem de dure în legătură cu dictatorul Ceaușescu și antisemitismul lui. Am zâmbit. M-am dus în fonoteca Vocii Americii, am ascultat câteva dintre interviurile dlui Rosen în care, pe vremea dictaturii, îl apăra foarte strașnic pe Ceaușescu în fața unor asemenea acuzații; unele aduse chiar de către mine pe când trăiam încă în România. Am
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
azi? Ce merite au astfel de „notari” automandatați cu emiterea de certificate? Un om de mare talent dar tot mai des scuturat de ifose de playboy parlamentar îmi adaugă numele pe lista dezamăgirilor sale. Aș fi uitat, zice dânsul, să zâmbesc. Asta e prea de tot. Eu, care pot să râd chiar cu lacrimi, așa cum am făcut recent, când un prieten bucureștean mi-a relatat o întâmplare la care ar fi fost martor după ce Evenimentul zilei a publicat rezultatele unei anchete
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
caseta video. Era o copie a discuției noastre din aprilie la RTV. Dl Voiculescu m-a întrebat ce cred despre tine ca realizator TV. I-am spus că, dacă se gândește să te angajeze, ar fi o idee excelentă. A zâmbit. Mi-a părut foarte rău atunci că nu m-a ascultat. Astăzi, mă bucur enorm că nu m-a ascultat în ceea ce te privește: ai rămas nepătat de banii Securitații și poți, cu inima împăcată, să te uiți în ochii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
moda sfârșitului de veac XIX. Este Aurelia Rezeanu, bunica paternă a Marianei. Părăsim pentru câteva clipe aviația și facem o incursiune mai departe, în amintiri de familie, în povești de foarte demult. Aurelia era atât de frumoasă încât, îmi povestește zâmbind doamna Drăgescu, în tinerețe niște turci au vrut să o răpească din trăsura deschisă cu care călătorea. Însă mama ei, o femeie curajoasă și hotărâtă, a smuls biciul din mâna vizitiului și i-a plesnit peste față, și așa au
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
s-a remarcat ca un foarte bun pilot, dotată și pentru acrobația aeriană. Marianei i-a rămas în amintire ca o bună camaradă și o aviatoare de excepție. Avea însă și... un viciu. Fuma și bea cafele" își amintește Mariana, zâmbind. În 1938, se trezea dimineața din somn și, înainte de a deschide ochii, bâjbâia cu mâna după pachetul cu țigări de pe noptieră...3. Trecerea Virginiei Duțescu prin Escadrila Albă avea să fie una relativ scurtă se va retrage în 1941. Eficiența
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și zări / Căci noi suntem Escadronul / Patru, Vânători Călări. Să trăiască escadronul / Care-a dat atâți eroi / Să trăiască și Hatmanul / Cel mai mândru dintre noi". În cele din urmă, cele două aviatoare se întorc la aerodrom. "Comandantul spune Mariana zâmbind n-a aflat nici până în ziua de azi!". Următoarea întâlnire cu Hatmanul Tobă avea să se petreacă în cu totul alt decor: pe strada Gheorghe Manu din București. Ofițerul era îmbrăcat civil, cu un loden de piele nemțesc și cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de Fier. 8 A mai existat și o a treia întâlnire a Marianei Drăgescu cu Ioan Tobă: la restaurantul "Montijo" din Paris, în compania altor câțiva ofițeri români și a unei tinere franțuzoaice, pe care Hatmanul i-a prezentat-o zâmbind ușor ironic: "Fiica mea". 9 Pentru mai multe amănunte despre celebrul pilot, vezi Tudor Greceanu, Drumul celor puțini. Amintirile unui aviator, ediție de Martha Greceanu, Editura Eminescu, București, 2000, passim. 10 Laelius Popescu, Un exemplu: Mariana Drăgescu, în "România aeriană
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
saltele de război"! 15 În cele din urmă, în 1964, la intervențiile din străinătate ale Marthei Bibescu prin Crucea Roșie, li se dă voie să părăsească România și să plece în Occident. 16 Mihail Romanescu, poreclit "Leul" Romanescu fiindcă nu zâmbea niciodată. 17 Evadat împreună cu Tudor Greceanu și V. Șirianu de la Aiud, în 1952, prins și ucis de securiști. Fusese pilot în aviația de recunoaștere. 18 La Ghimbav. 18A Mic revolver pe care Mariana îl primise de la planorista poloneză Wanda Modlibowska
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
la Kerci! Vă rog, să ne întoarcem!". Nici nu putea fi vorba însă de întoarcere. După săpuneala îndurată pe nedrept cu o săptămână în urmă, Stela era hotărâtă să zboare înainte, cu orice risc. Era ajutată, firește, după cum îmi povestește, zâmbind, și de inconștiența tinereții. Am văzut o mică trecere printre doi munți. Am măsurat din priviri lungimea aripilor, și mi-am spus că va merge! Și, într-adevăr, am reușit! RWD-ul meu, obosit și îngreuiat de ploaie, s-a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
modelat în oameni, după caz, credința, dreptatea, rafinamentul. Avea răbdare să discute cu fiecare, în parte, chiar și cu noi, copiii. Nu obosea ascultându-ne, nu obosea niciodată să facă Bine. „Dacă vei face o faptă bună, atunci îngerii vor zâmbi, în cer”, ne spunea, EL. Predicile lui erau inspirate și aveau acea claritate pură care pătrundea, direct în inimă. Știa să se facă înțeles, de către oricine, prin vorbe și tăceri, potrivite. Părintele Iancu știa unde și când să picure sau
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Ei, Preoții. „PREOTUL. Fără PREOT, fără Sfânta Preoție, nu L-am avea pe Isus cu noi ”(Ioan Maria Vianney). Când „așa a spus Părintele!” era invocat de către cineva, nu se mai discuta, era argumentul suprem! Nouă, din acea comunitate, ne zâmbeau îngerii din ceruri, și ne vorbeau despre mântuire, revelându-ni-se, în fapte bune. Uneori, mai răsună, în mine, și acum acel ecou îndepărtat, îmbogățindu-mă. O viață desăvârșită, aflată sub însemnul Sfintei Fecioare Maria, care i-a marcat, profund
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și umorul. Într-o zi, când a servit dejunul la noi, i-a auzit pe copii noștri vorbind între ei în limba maternă: "Ce inteligenți trebuie să fie copiii dvs. de vorbesc atât de bine limba germană..." a exclamat el zâmbind, această glumă făcându-i clar o plăcere teribilă. Iată omul pe care unii au dorit să-l transforme într-un mincinos precum și instigatorul războiului mondial. Domnul Asquith Cu totul altul este domnul Asquith. Jovial, bon vivant*, admirator al sexului frumos
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
se angajeze într-o relație amoroasă, să încalce cu adevărat granița interzisului. "Și abia atunci ar fi început adevărata vinovăție..". Așadar, cei doi tineri s-au mai întâlnit, dar întotdeauna în prezența familiei. Când n-o vedea nimeni, Magali îi zâmbea și-i arunca priviri tandre. La rândul lui, Michel îi atingea din când în când, pe furiș, mâna. Nimic altceva. Era în situația asta ceva "abominabil", dar de asemenea ineluctabil. Constrângerile morale și familiale redeveniseră predominante. "Ne agățam de ele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]