221,804 matches
-
Hampshire, ruta nu urmează porțiunile cu taxă din . Dar drumurile americane din sistem utilizează părți din patru drumuri cu taxă: Drumurile americane cu două cifre urmează o grilă simplă pe teritoriul contiguu al Statelor Unite ale Americii, în care drumurile cu număr impare duc în general de la nord la sud și drumurile cu număr par duc în general de la est la vest. (UȘ 101 este considerat a fi traseu de două cifre, „prima cifră” fiind 10.) Modelul de numerotare pentru drumurile americane a fost
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
sistem utilizează părți din patru drumuri cu taxă: Drumurile americane cu două cifre urmează o grilă simplă pe teritoriul contiguu al Statelor Unite ale Americii, în care drumurile cu număr impare duc în general de la nord la sud și drumurile cu număr par duc în general de la est la vest. (UȘ 101 este considerat a fi traseu de două cifre, „prima cifră” fiind 10.) Modelul de numerotare pentru drumurile americane a fost înființat primul: drumurile americane încep de la numere pare mici în nord la
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
drumurile est-vest cu numere pare. În Sistemul de Șosele al SUA, numere de trei cifre sunt atribuite ramificațiilor rutelor de una sau două cifre. , de exemplu, se desprinde din la , si se îndreaptă spre nord, catre Canada. Nu toate ramificațiile duc în aceeași direcție că și „părinții” lor; unele sunt conectate la părinții lor numai prin alte ramificații, sau chiar deloc, fiind însă doar amplasate în apropierea acestora. Cum s-a stabilit inițial, prima cifră a ramificațiilor crește de la nord la
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
în New Mexico. Că și în cazul rutelor cu două cifre, rutele de trei cifre au fost adăugate, înlăturate, extinse și scurtate; relația „părinte-copil” nu mai este întotdeauna prezenta. De exemplu, mai multe ramificații ale drumului dezafectat încă mai există. duce de la o frontieră la alta, desi părintele său, , a fost înlocuit în mare măsură de către (I-15). În plus, , numerotat în 1970, nu este nicăieri în apropiere de . Scurtul drum , aprobat pe la 1970, se conectează cu din Mexic, si se
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
variante aproximativ echivalente. De exemplu, UȘ 11 se desparte în UȘ 11E (est) și UȘ 11W (vest) în Bristol, Virginia, rutele reunindu-se în Knoxville, Tennessee. Ocazional, numai una dintre cele două variante are sufix; UȘ 6N în Pennsylvania nu duce înapoi în UȘ 6 la capătul vestic. AASHTO încearcă să elimine aceste ramificații din 1934; politică actuală este de a refuza aprobarea de noi rute de varianta și de a le elimina pe cele existente „atât de repede cât pot
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
persoană atestata care a condus o mașină de la Sân Francisco la New York, folosind o rută care cuprindea drumuri de pământ, poteci de vite, si terasamente de cale ferată. Călătoria lui, relatata în presă, a devenit o senzație națională și a dus la cereri pentru realizarea unui sistem de drumuri de lungă distanță. La începutul deceniului anilor 1910, au început să apară organizații pentru —cea mai vizibilă fiind —ele ocupându-se cu marcarea și promovarea de trasee pentru noul mijloc de recreere
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
UȘ 40S. Cea mai aprinsă controversă a fost însă problema de UȘ 60. Comisia Mixtă dăduse acel număr traseului Chicago-Los Angeles, era mai mult pe direcția nord-sud decât est-vest în Illinois, si apoi viră brusc către sud-spre Oklahoma City, de unde ducea drept spre vest către Los Angeles. Statul Kentucky a obiectat puternic la această rută, întrucât era lăsat fără nicio ruta majoră est-vest, primind în schimb drumul . În ianuarie 1926, comitetul a desemnat acest drum, împreună cu o parte din la est
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
au obiectat—Missouri deja tipărise hărțile, iar Oklahoma pregătise deja semnele de circulație. S-a propus un compromis, în care UȘ 60 se împărțea la , în UȘ 60E și UȘ 60N, dar s-au opus ambele părți. Soluția finală a dus la atribuirea numărului UȘ 66 porțiunii de traseu Chicago-Los Angeles, care nu se termină în zero, dar era totuși într-un fel un numar rotund. Route 66 a căpătat în timp un loc proeminent în cultura populară, apărând în cântece
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
După al Doilea Război Mondial a fost cunoscut drept „Cazinoul Militar”. Actual este clădirea Cercului Militar. Aici a proclamat Otto Roth la 31 octombrie 1918 Republica bănățeană, dar Aurel Cosma le-a cerut ofițerilor români să părăsească cazinoul. S-au dus la hotelul Kronprinz (în actuala clădire a operei), unde au constituit Consiliul Național Militar Român.
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
care longobarzii au fost conduși de diverși duci. După aceasta, Autarinus a fost rege timp de șapte ani. El s-a căsătorit cu Theudelenda, fiica lui Garipald, si cu Walderada a Bavariei. Autarinus l-a numit pe fratele Walderei, Gundoald, duce de Ăști. Agilulf, ducele de Torino, s-a căsătorit cu regina Theudelenda, devenind rege al longobarzilor. Și-a ucis inamicii (Zangrolf din Verona, Gaidulf din Bergamo). Cu Theudelenda, el a avut o fiică numită Gunperga și a domnit timp de
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Margareta, Fecioara din Norvegia () a fost prințesa Norvegiei care a domnit ca regină a Scoției din 1286 până la moartea sa. Aceasta avea să moară în timp ce călătorea spre Scoția, declanșând succesiunea disputată care a dus la războaiele de independență scoțiene. A fost fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei și a Margaretei, mama sa fiind fiica regelui Alexandru al III-lea al Scoției și murind la nașterea fiicei sale. Margareta a Scoției a fost
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
tatăl acesteia, Eric, a ridicat din nou problema succesiunii. Eric a trimis ambasadori oficiali la regele Eduard I al Angliei, apoi în Gasconia, în mai 1289, cu actele care făceau referire la Margareta ca regină de drept. Negocierile au fost duse mai departe între Eduard, care a revenit mai târziu în Anglia și Eric, excluzând scoțienii până când Eduard s-a întâlnit cu Robert Bruce și cu câțiva dintre Gardieni la Salisbury, în octombrie 1289. Scoțienii se aflau într-o poziție slabă
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
însă toate aceste planuri, incluzându-le pe cele ale regelui Alexandru, aveau să fie ruinate odată cu moartea Margaretei, pe 26 septembrie 1290, pe Insulele Orkney, cauzate de efectele răului de mare, în timp ce aceasta naviga către Scoția. Rămășițele sale au fost duse la Bergen și a fost înmormântată alături de mama sa. La moartea sa nu a lăsat niciun moștenitor evident la tronul Scoției și problema succesiunii avea să fie ridicată din nou și rezolvată în 1291-1292. Margareta nu a fost niciodată încoronată
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
în 1406, moștenitorul său, Iacob I, a fost prizonier în Anglia. Iacob a fost în cele din urmă eliberat și încoronat în 1424. În documentele oficiale din acea perioadă se face referire la el ca "moștenitor", iar regentul Robert Stewart, duce de Albany, a emis monede în nume propriu. Cu toate acestea, domnia lui Iacob este considerată ca începând din 1406, nu din 1424. Dacă se consideră a fi monarh, Margareta este prima regină din cadrul Insulelor Britanice.
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
statutului său de sex-simbol, iar după turneu, D'Angelo s-a întors acasă, unde a dispărut din ochii publicului. Apropiații acestuia au menționat impactul comercial al videoclipului „Untitled (How Does It Feel)” și al turneului "Voodoo" ca factori ce au dus la absența lui D'Angelo din scena muzicală. Fostul său manager, Dominique Trenier, și-a exprimat dezamăgirea față de impactul videoclipului într-un interviu cu revista "Spin": „până în ziua de azi, în memoria populației obișnuite, el e tipul dezbrăcat”. Conform managerului
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
și Prince, iar în tot acest timp e această energie de tip Jimi Hendrix”. Cu toate acestea, cei care au ascultat piesele le-au considerat neterminate. În anii ce au urmat, problemele personale ale lui D'Angelo s-au înrăutățit, ducând la dependențe de droguri și alcool. În ianuarie 2005 a fost arestat și acuzat pentru posesie de marijuana și cocaină. Au început să circule fotografii de profil cu artistul, realizate de către poliție, care îl înfățișau nesănătos și supraponderal, opusul celui
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
fost recunoscut de critici ca fiind o creație literară importantă. El s-a împrietenit, de asemenea, cu confratele scriitor Nikos Kazantzakis, iar în 1914 ei au petrecut patruzeci de zile pe Muntele Athos, vizitând cele mai multe dintre mănăstirile de acolo și ducând vieți de asceți. În anul următor ei au pornit într-un pelerinaj prin Grecia. Cei doi scriitori au fost spirite înrudite, dar au avut opinii foarte diferite asupra vieții. Sikelianos a fost un om de lume, plin de optimism și
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
criptografic). Dependentele sunt rezolvate printr-un sistem funcțional echivalent cu legăturile hard (hard linking), în care versiuni ale software-ului ce depind de un pachet nu sunt eliminate până când nici un pachet nu mai este dependent de ele. Acest lucru poate duce la o mai mare nevoile de depozitare, dar face toate upgrade-uri în condiții de siguranță (garantat să nu corupă aplicațiile existente) și de atomicitate. Acesta permite, de asemenea, existentă a mai multor versiuni a unui pachet, inclusiv de pachete parametrizate
Nix (gestionar de pachete) () [Corola-website/Science/336865_a_338194]
-
Lozev îi oferă unui om de știință un cilindru transparent cu pereții netezi în care se afla o vergea subțire albicioasă. Cei doi nu reușesc să taie firul (cu diametrul de 0.,07 mm) cu foarfeca, nedumerit omul de știință duce firul în laboratorul său din Sofia. După ce atârnă o masă de 5 tone de fir acesta încă rezistă. Lozev avea acest fir de la unchiul său, căpitanul Proinov, care a găsit obiectul în 1912 la hogii turci din în timpul războaielor balcanice
Enigma Văii Albe () [Corola-website/Science/336869_a_338198]
-
calitatea habitatului, (2) crește mortalitatea din cauza coliziunilor cu vehiculele (rutiere), (3) se împiedică accesul la resursele de pe partea cealaltă a drumului, și (4) se subdivid populațiile de animale sălbatice în subpopulații mai mici și mai vulnerabile (fragmentare). Fragmentarea habitatelor poate duce la dispariție dacă o populație de gene este suficient de limitată. Primele trei efecte (pierderea habitatului, moartea în accidente, și izolarea resurselor) exercită o presiune asupra diferitelor populații de animale prin reducerea resurselor disponibile și uciderea directă a indivizilor într-
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
contigue din estul Americii de Nord este principala cauză pentru declinul speciilor de păsări de pădure și a afectat negativ și mamiferele mici, insectele și reptilele din Statele Unite ale Americii . Dupa ani de cercetare, biologii sunt de acord că drumurile și traficul duce la fragmentarea habitatelor, izolarea și accidentele rutiere, toate combinându-se pentru a compromite în mod semnificativ viabilitatea populațiilor de animale sălbatice din întreaga lume. În plus față de preocupările de conservare, coliziunile faunei sălbatice cu vehiculele au un cost semnificativ pentru
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
de cherestea hidraulice. În 1880, prima scară de pești a fost construită în Rhode Island, Statele Unite ale Americii, la barajul Pawtuxet Falls. Pe măsură ce Epoca Industrială avansa, barajele și alte obstacole fluviale au devenit mai mari și mai frecvente, ceea ce a dus la necesitatea efectivă de pentru amenajarea trecerilor pentru pești. Primele ecoducte pe uscat au fost construite în Franța, în anii 1950 . Țările europene, între care Țările de Jos, Elveția, Germania și Franța, au fost folosind diverse structuri de trecere pentru
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
viitorul sistem european de radionavigație, destinat întrebuințării civile, a cărei implementare ar trebui să fie finalizată până în 2020. În prezent funcționează un sistem european intermediar, EGNOS, care acoperă majoritatea suprafeței Europei și Africii de Nord. Sistemul de navigație Galileo va duce în final, la independența țărilor europene față de sistemul american de poziționare globală (GPS). Consorțiul care va susține parteneriatul public privat este alcătuit din companii aeriene și de comunicații din Europa, precum Airbus Group, Thales Alenia Space, Inmarsat, Alcatel-Lucent, Finmeccanica, ENAIRE
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
dimineața zilei de 14 mai, generalul Schmidt a pregătit textul ultimatumului care trebuia înmânat comandatului militar al orașului Rotterdam. Textul ultimatumului a fost editat în olandeză. Trei negociatori germani au plecat să predea ultimatumul la podul de pe Maas. Cei trei duceau un steag alb, dar nu au fost tratați cu prea multă curtoazie de către olandezi. Cei trei au fost dezarmați, armele fiindu-le aruncate în apă, și au fost legați la ochi. După aceasta, negociatorii germani au fost transportați la cartierul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și un sergent-major, s-a dus să prezinte capitularea orașului. A fost întâmpinat de generalul Schmidt pe pod, iar Scharroo și-a exprimat indignarea față de încălcarea cuvântului unui ofițer superior al "Wehrmachtului". Generalul Schmidt—pentru care raidul "Luftwaffe" fusese o supriză neplăcută—nu a putut decât
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]