22,741 matches
-
islamul adus de arabii care întemeiază primele factorii în estul insulei. Navigatorul portughez Diogo Dias este în august 1500 primul european care vizitează Madagascarul, urmat de negustorii olandezi, francezi și englezi. De la numele de ""matacassi"" dat de europeni popoarelor aborigene derivă denumirea modernă a statului. Tentativa Franței de a-și impune în secolul al XVII-lea autoritatea colonială eșuează în față rezistenței autohtone. Regatul absolutist Merina (Imerina) creat în secolul al XVII-lea unifică, în timpul suveranului Radama I (1810-1828), întreaga insulă
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
este o țară fără ieșire la mare în America de Sud. Este așezată pe malul râului Paraguay, având frontieră cu Argentina spre sud și sud-vest, cu Brazilia spre nord-est și cu Bolivia spre nord-vest. Numele țării semnifică „apa ce merge spre apă”, derivat din cuvintele "pará" („ocean”), "gua" („spre”), și "y" („apa”) din limba amerindiană guaraní. Expresia în l. guaraní adesea se referă exclusiv la capitala Asunción, în spaniolă se referă la întreaga țară. Este divizat în 19 departamente și districtul capitalei. Capitala
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
, sau Türkmenistan în turkmena, iar în rusă "Туркмения" sau "Туркмениста́н" (cunoscută și ca Turkmenia, iar oficial: Republică ) este o țară turcica în Asia Centrală. Numele țării derivă din persana, însemnând „"țara poporului turkmen"”. Capitala este orașul Ashgabat, toponim persan, traducându-se aproximativ că „"orașul dragostei"”. Se poate spune că istoria Turkmenistanului se întinde pe mai multe milenii, întrucât au fost descoperite pe teritoriul țării vestigii arheologice vechi
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
(), oficial Republica , este un stat-oraș insular și cea mai mică țară din Asia de Sud-Est. Este situat în sudul Peninsulei Malay și a statului malaysian Johor, 137 km nord de la ecuator. Numele "Singapore" a derivat din cuvintele limbii Malay, "singa" (leu) și "pura" (oraș), care, la rândul lor, provin din limba sanscrită "सिंह" "siṃha" și "पुर" "pura". Folclorul atribuie aceste nume unui prinț din Sumatra secolului al XIV-lea, numit Sang
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
și cel mai mare oraș a Irlandei, cu o populație de 495.781 de locuitori și cu pește 1,1 milioane în zona metropolitană a comitatului . Orașul este situat pe malurile râului Liffey. Numele englezesc Dublin se zice că este derivat de la numele irlandez Dubh Linn, care înseamnă "baltă neagră". Totuși, mulți istorici nu agreează acesta etimologie fiindcă numele contemporan irlandez al orașului este Băile Átha Cliath, nu Dubh Linn. Prima referință la oraș a fost în scrierile lui Ptolemeu în
Dublin () [Corola-website/Science/298179_a_299508]
-
organizații multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială superputere de către un număr de analiști. Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (چین), care provine de la cuvântul sanscrit Cina (चीन). Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului portughez Duarte Barbosa. Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555. Teoria tradițională, propusă
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
ीन). Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului portughez Duarte Barbosa. Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555. Teoria tradițională, propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că „Cina” este derivat din „Qin” (秦), regatul vestic al Chinei, în timpul dinastiei Zhou. Cu toate acestea, termenul a fost folosit în scripturile hinduse timpurii, inclusiv în Mahabharata (secolul V î.Hr.) și Legile lui Manu (secolul II î.Hr.). Numele oficial al prezentei țării este
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
este stat membru al ONU și al Consiliului Europei. Începând cu anul 2005, are și statut de și a . Numele țării provine de la denumirea grecească Μακεδονία ("Makedonía"), un regat (și mai târziu, o regiune) denumit după . Numele lor, Μακεδόνες ("Makedónes"), derivă în ultimă instanță din adjectivul din greaca veche "μακεδνός" ("makednós"), cu sensul de „înalt, ridicat”, care are aceeași rădăcină ca și adjectivul μακρός ("makrós"), care înseamnă „lung, înalt, mare” în greaca veche. Se crede că inițial numele însemna fie „oameni
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
filisteni, atribuit unei populații de origine indo-europeană, stabilită între secolele XIII-XI î.Hr. pe coasta sud-estică a Mării Mediterane. Sursele egiptene au înregistrat acest popor sub numele "prst", în Biblie locuitorii se numesc în , iar colectivul, populația, „Peleșet”, din care a derivat în greaca veche „Palaistine” "παλαιστινη" și în latină "Palaestina". Termenul Palaistine (în ), atașat la numele Siriei, a fost utilizat întâia oară de Herodot (ca. 484 - ca. 425 a. Chr.), care înțelegea prin el coasta mediteraneană din sudul Feniciei și până în
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
importante de cântece populare albaneze, adesea cântate de femei. Filologul german Franz Bopp a demonstrat în 1854 că albaneza este limbă indo-europeană, familie în care ea formează o ramură distinctă al cărei unic membru este. Unii lingviști consideră că albaneza derivă din iliră în vreme ce alții, susțin că provine din daco-tracă. (Ilira și daco-traca ar putea să fie însă chiar limbi strâns înrudite.) La distanțe mai mari, albaneza este adesea comprată cu limbile balto-slave pe de o parte și cu cele germanice
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
cât și diferențe în procesare. Cuvântul "brânză" vine din cuvântul aromân și megloromân "arîndză", acea parte a stomacului numită și "burduf" care conține "cheagul", care se folosește, deși rar, cu sensul de „brânză maturată în burduf” (brânză de burduf). Literar derivă din: în rânză, adică: brânză (brânză), prefixul "b" venind din limba arameică-siriană din care s-a format limba aromânilor și a fost preluat în mai multe dialecte locale cât și mai târziu în limba slavonă. Un proverb popular spune: "Mai
Brânză () [Corola-website/Science/297449_a_298778]
-
dom" în cel sirian și persan al limbii romani. Este o corespondență fonetică exactă cu termenii "domba" din sanscrită și "dom" sau "dum" din indiana modernă. Numele țiganilor în primele documente românești figura ațigani care se pare că ar fi derivat din verbul din limba greacă veche athinganein (a nu se atinge). Limba vorbită de țigani este limba țigănească numită și romani. Ea face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene. Există două curente principale cu privire la originea acestei limbi
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
acela de "tsigganos", fapt infirmat de prezența ambilor termeni în limba greacă și în alte limbi, până în zilele noastre. La toate acestea se adaugă și observația că în limba țigănească nu există cuvântul "țigan" sau vreo variantă a acestuia. Denumirile derivate din termenul grecesc "(a)tsigganos", în majoritatea țărilor europene sunt considerate astăzi peiorative aproape în unanimitate de către comunitățile de țigani și cercetători, cu trimitere expresă la semnificațiile inițiale legate de consemnarea din manuscrisul georgian de la 1068, cu conotații peiorative, în
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss denumire de origine cumană "deliorman", însemnând „pădure nebună” după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani denumire compusă din "Tul" (etimologie necunoscută) + turk "cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct din slavul "vâlk" (lup), - din românescul vâlcea (vale îngustă) - din slavul "vrana" (corb) - de la „frânc” - în româna veche „frânc” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia ar
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
considerat de origine traco-getică - denumit după cetatea omonimă aflată în reședința județului - denumire românească: porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri - legenda povestește că numele orașului derivă de la Cotiso, un rege dac din secolul al III-lea.
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și teatrele). Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc - mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. În consecință, un
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
de Republica Moldova și o parte controlată de autoritățile separatiste de la Tiraspol, care include și orașul Dubăsari. Se învecinează în vest cu raionul Criuleni, în nord cu raionul Rîbnița și în sud cu raionul Grigoriopol, iar la est cu Ucraina. Numele derivă din cuvântul „dubasă”. Raionul Dubăsari a fost fondat la 12 octombrie 1924 ca parte componentă a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. În 1940, după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, a
Raionul Dubăsari (Transnistria) () [Corola-website/Science/297496_a_298825]
-
875. Orașul, deja în posesia Ducatului Milano, a fost ocupat de elvețieni în 1512, sub autoritatea cărora rămâne până la 1798, ăn în care declara și obține independența și decide să intre și să facă parte din Confederația Elvețiană. Toponimul „Lugano” derivă probabil de la cuvântul latin ""lucus"", pădure sfântă. Orașul are un caracter predominant lombard. Printre edificiile notabile se numără catedrală romanica a Sfanțului Laurențiu (Sân Lorenzo) din a doua jumătate a secolului XI, și biserica Sfântă Maria a Îngerilor ("Santa Maria
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
au mai venit și familii din Gramoste. Ca și în Crushuva aromânii s-au amestecat și au format dialectul de Bitola, care este asemănător celui din Crushuva. În Bitola Aromânii au înființat „Liceul Aromân”. Potrivit lui Adrian Room, numele Bitola este derivat din vechiul cuvânt slav "Obitel" (mănăstire sau reședință), deoarece orașul a fost remarcat pentru mănăstirile sale. Când sensul numelui nu a mai fost înțeles, el a pierdut prefixul "O". Numele Buteliu este menționat sub conducerea lui Radomir Gavrila (1014-1015), care
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
și Bitolya în bulgară (Битоля). În perioada bizantină, numele a fost grecizat în Voutélion (Βουτέλιον) sau Vitólia (Βιτώλια), prin urmare, “Butella” a fost numită de William de Tyre, “Butili” de către geograful arab al-Idrisi). Numele în aromână “Bituli” este, de asemenea, derivat din numele slave. Un alt nume grecesc sub care orașul era cunoscut și care este încă în uz, este "Monastiri" (Μοναστήρι), ceea ce înseamnă, de asemenea, "mănăstire". Numele turcesc "Manastir" (turca otomană: مناستر) este derivat din numele grecesc, așa cum este în
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
în aromână “Bituli” este, de asemenea, derivat din numele slave. Un alt nume grecesc sub care orașul era cunoscut și care este încă în uz, este "Monastiri" (Μοναστήρι), ceea ce înseamnă, de asemenea, "mănăstire". Numele turcesc "Manastir" (turca otomană: مناستر) este derivat din numele grecesc, așa cum este în albaneză "Manastiri". Bitola este un oraș în partea de sud-vest a Macedoniei. Orașul este un centru administrativ, cultural, industrial, comercial, și educațional. Orașul este dispersat de-a lungul malurilor râului Dragor la o altitudine
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
cu figuri fantastice de stuc, picturi, piese turnate din bronz, și mai multe culori de marmură, o capodoperă a medievalului amestecat de Narciso Tomé, pentru un efect doar câteva minute de la un puț de lumină de la această facilitate a catedralei derivând numele său. Două poduri notabile securizează accesul la Toledo peste Tajo, la Puente de Alcantara și mai târziu construit Puente de San Martin. Toledo a fost casa lui El Greco în ultima parte a vieții sale, și este subiectul celor mai
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
finalizarea barajului, au pornit lucrările în aval de acesta pentru realizarea celorlalte amenajări hidroenergetice. În 1980 s-a finalizat și captarea secundară a râului Bicaz în lacul principal - prin construcția la Tașca a unui baraj și a galeriei de aducțiune derivată din acumularea nou constituită. Planul de exploatare a lacului, s-a făcut pe baza observațiilor hidrologice desfășurate într-o perioadă de 3 decenii (1919-1939). Gospodărirea apelor acumulate este prevăzută pentru 2 ipoteze: Între 10.000 și 15.000 de oameni
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
Normele sunt expectații ale comportamentului diferit al oamenilor în diferite situații. Fiecare cultură are metode diferite (sancțiuni) pentru a-și impune normele. Sancțiunile variază și ele în funcție de importanța normei. Normele cele mai importante formalizate de sancțiuni se numesc legi. Artefactele derivă din valorile culturale și din norme. De regulă, arheologii se concentrează asupra culturii materiale, iar antropologii culturali asupra celei simbolice, cu toate că ambele grupuri sunt interesate de interacțiunea celor două domenii. În plus, antropologii înțeleg prin cultură nu doar bunuri de
Cultură () [Corola-website/Science/297522_a_298851]
-
fără Republica Crimeea și orașul Sevastopol este de 576.683 kilometri pătrați iar numărul locuitorilor de 46.044.000. Numele "" provine din termenul "ukraina" din slava veche răsăriteană, termen ce înseamnă "teritoriu de graniță" sau "în teren", "în țara". Este derivat din "u" ("lângă") și substantivul slav "krai" ("regat, ținut"). Teritoriul și-a primit acest nume fiindcă în momentul invaziei tătare din secolul al XIII-lea se afla în zona de frontieră a Rusiei medievale. A fost cunoscută (mai ales în
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]