25,546 matches
-
pentru al 14-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Filmul "Dressed to Kill" (1946) conține câteva referiri la "Scandal în Boemia", cu Holmes și Watson discutând despre recenta publicare a povestirii în "The Strand Magazine", iar răufăcătorul din film folosind pe seama lui Watson același truc pe care l-a făcut Holmes lui Irene Adler în povestire. În plus, Basil Rathbone și Nigel Bruce, care au interpretat rolurile lui Holmes și Watson
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
câteva referiri la "Scandal în Boemia", cu Holmes și Watson discutând despre recenta publicare a povestirii în "The Strand Magazine", iar răufăcătorul din film folosind pe seama lui Watson același truc pe care l-a făcut Holmes lui Irene Adler în povestire. În plus, Basil Rathbone și Nigel Bruce, care au interpretat rolurile lui Holmes și Watson în film, au prezentat povestirea într-un serial radiofonic intitulat "The New Adventures of Sherlock Holmes". Episodul a fost urmat de o continuare, "Second Generation
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
iar răufăcătorul din film folosind pe seama lui Watson același truc pe care l-a făcut Holmes lui Irene Adler în povestire. În plus, Basil Rathbone și Nigel Bruce, care au interpretat rolurile lui Holmes și Watson în film, au prezentat povestirea într-un serial radiofonic intitulat "The New Adventures of Sherlock Holmes". Episodul a fost urmat de o continuare, "Second Generation", în care fiica Irenei l-a angajat pe Holmes, aflat la pensie. Muzicalul de pe Broadway "Baker Street" (1965) a fost
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
intitulat "The New Adventures of Sherlock Holmes". Episodul a fost urmat de o continuare, "Second Generation", în care fiica Irenei l-a angajat pe Holmes, aflat la pensie. Muzicalul de pe Broadway "Baker Street" (1965) a fost vag bazat pe această povestire, transformând-o pe Irene Adler în eroină și adăugându-l pe profesorul Moriarty ca personaj negativ. ""Scandal în Boemia"" a fost episodul-pilot al serialului TV "Sherlock Holmes" (1984), în care au interpretat actorii Jeremy Brett - Holmes, David Burke - Watson și
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
Adler în eroină și adăugându-l pe profesorul Moriarty ca personaj negativ. ""Scandal în Boemia"" a fost episodul-pilot al serialului TV "Sherlock Holmes" (1984), în care au interpretat actorii Jeremy Brett - Holmes, David Burke - Watson și Gayle Hunnicutt - Irene Adler. Povestirea "Scandal în Boemia" a fost folosită într-un episod din primul sezon al serialului PBS Wishbone, intitulat " A Dogged Exposé". În acest episod, personajele caută un fotograf incognito la școala lor care publicase fotografii compromițătoare ale studenților. Personajul Wishbone este
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
Holmes cu unele modificări. O serie de patru filme de televiziune au fost realizate la începutul anilor 2000 cu Matt Frewer ca Sherlock Holmes și Kenneth Welsh ca Dr. Watson. Unul dintre aceste filme, "Scandalul regal" (The Royal Scandal), adaptează povestirea "Scandal în Boemia" și o combină cu "Planurile Bruce-Partington." În filmul "Sherlock Holmes" (2009), cu Robert Downey, Jr. și Jude Law, Irene Adler apare ca personaj principal. Rolul ei a fost interpretat de Rachel McAdams. În film, portretul ei se
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
baza de inspirație a episodului "A Scandal in Belgravia", primul episod al celui de-al doilea sezon al serialului TV "Sherlock", programat a fi lansat la începutul anului 2012. Mai degrabă decât să creeze o țară fictivă pentru rege în povestirea sa, ca și în poveștile din Ruritania, Conan Doyle a ales să plaseze o dinastie fictivă într-o țară reală. Boemia era, la momentul scrierii povestirii și timp de secole înainte, o posesiune a Casei de Habsburg și nu a
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
începutul anului 2012. Mai degrabă decât să creeze o țară fictivă pentru rege în povestirea sa, ca și în poveștile din Ruritania, Conan Doyle a ales să plaseze o dinastie fictivă într-o țară reală. Boemia era, la momentul scrierii povestirii și timp de secole înainte, o posesiune a Casei de Habsburg și nu a avut monarhi proprii. În mod similar, nu a existat niciodată un Regat al Scandinaviei, deși acest lucru ar putea fi o trimitere la Uniunea de la Kalmar
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Arhiva lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revistele Collier’s Weekly din 8 noiembrie 1924 și Strand Magazine din februarie-martie 1925 (ilustrată
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Arhiva lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revistele Collier’s Weekly din 8 noiembrie 1924 și Strand Magazine din februarie-martie 1925 (ilustrată de Howard Elcock), apoi în volumul ""Arhiva lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în 1927
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în 1927 de John Murray din Anglia. Sir James Damery prezintă lui Holmes și lui Watson o problemă a unui client ilustru (identitatea clientului nu este dezvăluită niciodată cititorilor, deși Watson o află la finalul povestirii, când vede blazonul regal încrustat cu aur pe portiera trăsurii). Fiica bătrânului general de Merville, Violet, s-a îndrăgostit nebunește de baronul austriac Adelbert Gruner, pe care Damery și Holmes îl consideră a fi un criminal. Acesta a fost acuzat
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
că nunta baronului Adelbert Gruner cu Violet de Merville nu va mai avea loc. Holmes este anchetat pentru spargere, dar când clientul este suficient ilustru, rigida lege engleză devine suficient de elastică, iar detectivul nu va ajunge pe banca acuzaților. Povestirea se aseamănă din anumite puncte de vedere cu "Scandal în Boemia", în care un client ilustru apelează la Holmes nu să rezolve o enigmă, ci să recupereze ceva printr-o infracțiune. În ambele cazuri, Watson îl asistă pe detectiv în
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
anumite puncte de vedere cu "Scandal în Boemia", în care un client ilustru apelează la Holmes nu să rezolve o enigmă, ci să recupereze ceva printr-o infracțiune. În ambele cazuri, Watson îl asistă pe detectiv în rezolvarea cazului. În povestire este menționat un "accident" care ar fi avut loc în Pasul Spluga, aflat la granița între Elveția și Italia. Este un pic neobișnuit ca un tribunal din Praga (pe atunci în Austro-Ungaria) să judece un caz de crimă care a
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
fi avut loc în Pasul Spluga, aflat la granița între Elveția și Italia. Este un pic neobișnuit ca un tribunal din Praga (pe atunci în Austro-Ungaria) să judece un caz de crimă care a avut loc în afara Imperiului. La începutul povestirii, când vine vorba de Gruner el este prezentat ca o autoritate în domeniul porțelanurilor chinezești, fiind și autorul unei cărți. Holmes afirmă că toți marii criminali au o minte mai complexă, dând exemplul unui criminal real, Charles Peace, care era
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
la defunctul profesor Moriarty și la colonelul Sebastian Moran, încă în viață. Se poate face astfel o comparație între Moriarty (descris de Holmes în "Ultima problemă" ca un "Napoleon al crimei") și baronul Gruner (considerat "un adevărat aristocrat al crimei"). Povestirea "" a fost adaptată în 1965 pentru un episod (episodul 1) al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Douglas Wilmer și Nigel Stock. Episodul din 1991 al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Jeremy Brett și Edward Hardwicke a respectat originalul
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
minte. Kurt Vonnegut spunea că, la scrierea cărții "Pianul mecanic" (1952), "a folosit cu mult entuziasm acțiunea cărții "Minunata lume nouă", a cărei acțiune folosise cu mult entuziasm cartea lui "Noi"". În afară de "Noi", Zamiatin a mai scris o serie de povestiri sub formă de basm, pe post de satire ale Uniunii Sovietice, cum ar fi cea în care un primar hotărăște că, pentru a-i face pe toți fericiți, e nevoie să îi facă pe toți egali. Astfel, îi va forța
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
devină toți retardați mental, pentru a egaliza inteligența în jos. Această idee este foarte asemănătoare cu "The New Utopia" (1891) de Jerome K. Jerome, ale cărui opere complete fuseseră publicate în trei rânduri în Rusia înainte de 1917. La rândul său, povestirea lui Kurt Vonnegut "Harrison Bergeron" (1961) seamănă mult cu basmul lui Zamiatin. În cele din urmă, Iosif Vissarionovici Stalin i-a permis lui Zamiatin să părăsească Uniunea Sovietică în 1931, la intervenția lui Maxim Gorki. S-a stabilit la Paris
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
este un univers fictiv care constituie cadrul unei serii de romane science fiction scrise de Philip José Farmer. Cele cinci romane ale seriei sunt următoarele: Există și câteva povestiri ale Lumii Fluviului, dintre care prima ("Riverworld") a apărut într-o antologie: La începutul anilor '90 s-a decis ca să devină un univers deschis, la care au fost invitați să își aducă aportul numeroși autori. În urma acestui demers, au fost
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]
-
a pierdut. O versiune ulterioară a manuscrisului, rescrisă (de asemenea pierdută timp de decenii), a fost descoperită și publicată în 1983 cu titlul "River of Eternity". De la publicarea seriei originale, mai mulți autori au folosit cadrul "Lumii Fluviului" pentru propriile povestiri. Un ghid realizat similar cu cele folosite pentru jocurile de tip RPG a fost lansat de Steve Jackson Games. Copii ale acestui ghid au fost înmânate autorilor povestirilor publicate în "Tales of Riverworld" și "Quest To Riverworld", deoarece prezenta cronologia
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]
-
seriei originale, mai mulți autori au folosit cadrul "Lumii Fluviului" pentru propriile povestiri. Un ghid realizat similar cu cele folosite pentru jocurile de tip RPG a fost lansat de Steve Jackson Games. Copii ale acestui ghid au fost înmânate autorilor povestirilor publicate în "Tales of Riverworld" și "Quest To Riverworld", deoarece prezenta cronologia, personajele, geografia și detaliile tehnice ale universului Lumii Fluviului. Sci-Fi channel a demarat în 2001 o serie TV având similarități cu "Lumea Fluviului", finalizând doar episodul pilot, Lumea
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]
-
octombrie 1998 de Cryo Interactive. Coloana sonoră a fost realizată de Stephane Picq și lansată pe CD de Shooting Star Music. Un concept similar a fost folosit de autorul Philip Purser-Hallard în cartea sa "Of the City of the Saved...". Povestiri scrise de fani, a căror acțiune are loc în universul "Lumii Fluviului" au fost publicate prin intermediul site-ului al lui Philip José Farmer. Antoine Ruiz, de la Université d'Avignon (Franța) și-a realizat lucrarea de licență sub titlul "Redemption in
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]
-
Croncile Amberului este o serie fantasy populară, creată de Roger Zelazny. Ea este formată din două serii a câte cinci romane, la care se adaugă o serie de povestiri a căror acțiune se desfășoară în universul Amber. În povestea Amberului există doar două lumi adevărate: Amber și Curțile Haosului. Toate celelalte lumi, inclusiv Pământul, sunt doar "umbre" ale tensiunilor dintre acestea două. Curțile Haosului se află în Umbră chiar
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
prezentat plimbându-se prin Model (), un labirint aflat în temnițele Castelului Amber, care îi dă control asupra multiversului. A doua serie relatează povestea fiului lui Corwin, Merlin (Merle), un vrăjitor și un expert în calculatoare. Zelazny a mai scris câteva povestiri a căror acțiune se petrece în universul Amber. Aranjate în ordinea indicată de Zelazny, acestea includ: Ultimele cinci povestiri formează o singură poveste, a cărei acțiune are loc după "Prince of Chaos". Toate cele 10 romane au fost publicate într-
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
doua serie relatează povestea fiului lui Corwin, Merlin (Merle), un vrăjitor și un expert în calculatoare. Zelazny a mai scris câteva povestiri a căror acțiune se petrece în universul Amber. Aranjate în ordinea indicată de Zelazny, acestea includ: Ultimele cinci povestiri formează o singură poveste, a cărei acțiune are loc după "Prince of Chaos". Toate cele 10 romane au fost publicate într-un singur volum sub numele de "The Great Book of Amber", iar șase dintre cele șapte povestiri au fost
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
Ultimele cinci povestiri formează o singură poveste, a cărei acțiune are loc după "Prince of Chaos". Toate cele 10 romane au fost publicate într-un singur volum sub numele de "The Great Book of Amber", iar șase dintre cele șapte povestiri au fost adunate în volumul "Manna from Heaven". O scenă de sex scoasă din "The Guns of Avalon", a fost publicată în "The Collected Stories of Roger Zelazny, Volume 3: This Mortal Mountain" în timp ce toate cele șapte povestiri apar în
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]